1,560 matches
-
următorul fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: „boală de voia rea, pătimirea Întristărei, fierea neagră”. În Miron Costin, găsim Însă... „Cum se ridică și se risipește o negură Întunecată, așa și ei se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă”, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era pentru moldoveni identică cu sufletul: inimă real, sau chiar ca o licență literară: „Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au Împăcat cu
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
o sarcină. Are auzul fin și e impresionabil, e un om cu experiență, sufletul său e brăzdat de răni provenite din arsuri...” (p.136) Totuși, nu se privește cu simpatie. Dimpotrivă, îl încearcă un dezgust copleșitor privindu-se: „Îmi e scârbă de mine însumi; chiar și mâinile mi se par respingătoare; Această ținută nerușinată, neglijentă a mâinilor îmi face silă. Urăsc tot corpul meu lipsit de vlagă, mie lehamite să-l port, să-l simt. Cât aș dori să mor!” (p.
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
că aurul e mult mai murdar decât pare. Brusc, sub presiunea acestei constatări, se răzgândi; scoase bijuteria din buzunar și, într-un act instinctiv de purificare, o lăsă să cadă galben și discret precum un ud la rădăcina unui gard. Scârba inspirată de coșul de gunoi antrenă fără discriminare în elanul ei și sclipitoarea aluviune de douăzeci și patru de carate. Alergătura aurului prin lume își are cursivitatea ei antrenantă, capabilă să ia cu ea nu numai mințile; lui Rică și stomacul i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
amic Îmi scrie: „M-am săturat, mi-e lehamete, ce lume e asta?”. Și-mi cere ajutorul să descifreze și să pună un diagnostic. Caut În DEx: „lehámete” sau „lehamite” Înseamnă oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva), scârbă, aversiune, greață, Îngrețoșare, oroare, repulsie, urât.. Ceva care ți face pielea de găină, traduc eu efectul acestei stări de rău care-ți dă frisoane și o stare generală de defazare. Și de neliniște, parcă te ai afla În fața a ceva
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nucleare. Primele ciuperci atomice au și apărut. (Jurnalul Național, 23 septembrie 2005) Delimitări - fanatism și prostie Unii suntem bântuiți de spiritul de turmă, alții nu putem pune geană pe geană dacă nu ne delimităm permanent de restul „turmei”. Ne ucide scârba față de numitorul comun și ne sinucidem pe altarul diferențelor specifice. Predomină excesele belicoase. Cândva, dacă nu erai structuralist, nu erai nimic. Puțin conta că, în afara unei cărți-reper despre structuralism - datorată lui Virgil Nemoianu - și doxei câtorva puțini alți erudiți, majoritatea
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
arta amorului. În timpul dansului, povestește Clara Malraux, Maurice s-a aplecat spre Lisbeth, i-a depărtat buzele și dinții pentru a-și vârî limba în acel loc care crezuse că-i aparține numai ei. Acest semi-viol a umplut-o de scârbă. L-a îmbrâncit cât colo pe frate-meu, a scuipat, și-a frecat gura cu batista. Apoi a venit la mine să-mi aducă la cunoștință cele îndurate, neștiind dacă așa se făcea de obicei. Detaliile pe care mi le-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
femeia eliberată. Pe ecran ca și în viața de zi cu zi, starul își sporește numărul de soți și de amanți, fără niciun dram de remușcare. Infinit mai emancipată decât "semi-virgina" din perioada Belle Époque, B.B. nu este copleșită de scârba de sine caracteristică "băiețoasei" anilor '20. Eliberată de tabuurile morale care îngrădiseră vreme îndelungată viața femeilor, ea este descătușată de asemenea de mustrările de conștiință care le rodeau invariabil pe cele care încălcau aceste tabuuri. Succesul pe care l-a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bărbatului. Avusese deja parte, ca mulți alți băieți de vârsta lui, de aventuri cu femei măritate și de înlănțuiri grăbite în paturi de prostituate. "Însă acea sexualitate, mai mult sau mai puțin violentă, își amintește el astăzi, era însoțită de scârba de sine. În timpul copulațiilor cu prostituatele nu exista un contact, o relație reală, deși cele două trupuri se pătrundeau. Era o ejaculare pur și simplu, un soi de masturbare în doi. Ce rușinos! Ce dureros! Era ceva profund întristător în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o lampă de gaz și două scaune. Neavând ce admira, se prefăcu imediat plictisita, iar profesorul pentru a înviora atmosferă, încerca să o sărute pe gură. Reacția ei fu rapidă și plină de dispreț; deschise imediat ușa și scuipa cu scârba peste prag, ștergându-se imediat cu un șervețel puternic parfumat. Părăsi brusc parcul, fără a mai salută, îndreptându-se grăbita spre poartă deschisă. Mai făcu câțiva pași, apoi începu să coboare în grabă treptele care duceau către un cartier nou
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în viața mea, dar imaginea acestuia mi-a confirmat teoria evoluționistă a lui Darwin. Era o parodie de om, crăcănat, urât, hidos și ațâțat de dorințe erotice. Mă stăpâneam cu greu să nu scap vreun gest de-al meu de scârba, de sila, prefăcându-mă foarte interesată de persoana lui. M-a invitat să mă dezbrac, oferindu-se chiar să mă ajute. Am refuzat categoric, spunându-i că atâta timp cât am statutul de elevă, eu voi fi elevă corectă, cea de la panoul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în ochi te-a fulgerat - I, p. 265-266) și resimte umilința suferită prin impunerea unui soț de condiție socială inferioară drept justificare suplimentară a aversiunii ei patologice (Mă osândești la patul unui țăran, ei bine,/ Am să primesc osânda ! Nici scârbă, nici rușine !/ Cu ură-mprospătată eu te voiu aștepta - IV, p. 359). Personajele animate de sentimente violente întrebuințează cel mai adesea un limbaj familiar care înlocuiește exprimarea solemnă uzuală în genurile înalte, această mutație lingvistică consfințind abandonarea eroicului. Mitul se banalizează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tine însuți (p. 37). Agitat de gânduri și sentimente tulburi, tânărul înspăimântat de ce ar putea descoperi înlăuntrul său pune sub semnul întrebării utilitatea unei astfel de învățături : La ce-mi folosește să mă cunosc pe mine însumi ? Ca să-mi fie scârbă de mine ? (p. 38). Ulterior, el îl acuză de aroganță și impostură pe înțeleptul care propovăduiește introspecția : Ce știi tu, Socrate ? De ce te lauzi ca un copil ? De ce-ți bați joc de oamenii ăștia ? (p. 38). Derutat de întrebările
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dramatic este silit să recunoască : sunt un biet filosof de vorbe goale (p. 240). În momentul când realizează că s-a întors viața împotriva filosofiei, după plecarea ultimilor discipoli, Platon se mărturisește cuprins de o imensă oboseală și o nesfârșită scârbă de sine, ca filosof de vorbe goale : n-am avut puterea să înfăptuiesc nimic pe lumea asta, iar pedeapsa este că am rămas singur, părăsit de toți, prieteni și elevi (p. 244). În fața apariției fantomatice a Arheanassei, plăsmuitorul utopiei republicii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îngrozitor (V, p. 672). Întoarsă pe pământ ca strigoi, Marghioala vrea să înțeleagă motivațiile fiicei care a plănuit să-și elimine mama incomodă : Nu mă mai iubești de când te-ai hotărât și tu... că locul meu e în spital... Nu scârbă ți-a fost de mine, ci jenă, de ce spuneam despre... Teamă ! Că vă compromit... (p. 673). Avertizat de ginere că inconștientul [...] ne rezervă surprize (V, p. 674), Ionel simte prezența fostei soții : Știu că ești aici. [...] Ai venit să mi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deținătorul tuturor tainelor, el râvnește numai să scape de toate figurile familiare : Nu-i mai suport ! Îi cunosc pe toți ! I-am văzut pe toți de o mie de ori (III, p. 97) ; Cunosc intimitățile tuturor, cunosc secretele [...] Mi-e scârbă de tot pământul (III, p. 98). Ar vrea doar să poată descoperi un chip nou, un om complet necunoscut, cineva despre care să nu știe absolut nimic (III, p. 99). Copleșit de iureșul imaginilor, Oedip riscă să-și piardă propria
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un veritabil cor antic proclamând grav zădărnicia oricărui efort omenesc : Drumul cel mai lung îl străbați rămânând nemișcat (III, p. 104) ; Asta e încercarea cea mai grea prin care avem cu toții de trecut : să privim înainte fără să ne fie scârbă. [...] Altfel rămânem până la moarte prizonieri între un prezent gol și un viitor imposibil (III, p. 106). Corul surprinde și ultima imagine a eroului alergând spre răspântia a trei drumuri unde apare un car în care se află un vizitiu și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să rămâi fără pălărie? Măcar dacă ți-ai fi băut-o tu, dar să ți-o bea alții?!... anul — Da prost ai fost, mă Olchovsky! — Să rămâi tu cu ruptura asta de pălărie pe cap! — Și soioasă, de ți-e scârbă să pui mâna pe ea!... Și tot așa mai încolo. Bietul Olchovsky răspundea și el ce putea, dar a doua zi, când s-a dez meticit, ne-a tras la fiecare câte o gură. — Prieteni sunteți voi, mă? Să-mi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu eventualele recenzii etc.! Sînt totalmente neabonat de la 1 ianuarie 1985. Recent am fost la P. Neamț. O vizionare oficială: "Conu' Leonida față cu reacțiunea". Spectacol superb. Și Caragiale interzis de partid! Am trăit s-o văd și pe asta! Scîrbele! Oare cine-i pune să blasfemieze sfinții națiunii?! Sînt mîhnit! Poate că nu suficient de mîhnit pe cît ar trebui să fim cu toții. E o iarnă imbecilă în continuare! Abia o mai suport! Bucurie și liniște! Al tău, cu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Într-o dimineață ca de obicei am ieșit pe prispa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat." Nu reproduc atrocea poveste a uciderii câinelui de către bunică, reproduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aceluiași secol de pomină. În capitolul 6, tovarășii comisari draci participă pun de-o orgie numită congres, prilej pentru mine să parodiez logoreea unei asemenea adunături reale, nu mai știu a câta, pentru că de la a IX se tot număra cu scârbă și avânt muncitoresc. Constanța Buzea, în "Creștetul ghețarului", evită fără diplomație perioada studenției, știe ea din ce cauze, dar Șerban Codrin, Gheorghe Istrate, Dorin Tudoran, Liviu Grăsoiu, Dorina Grăsoiu, Cristian Livescu, toți colegi de grupă, sau, cel puțin, de an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a se autodefăima atât de mult, încât să nu mai fie posibilă revenirea sufletească. D.B. a inventat că în libertate făcea sex în fiecare seară cu nevasta lui și că înainte de asta 'îi trăgeam o limbă. Ca să nu-mi fie scârbă îi puneam înghețată pe clitoris. Puneam și puțină frișcă'. Exagerări bolnăvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor, care găseau o plăcere perversă în a forța deținuții să inventeze absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Căpitanul „care vrea o țară nouă, românească și creștină”, sunt glorificați, iar lumea asmuțită împotriva evreilor... Barbu Slușanschi semna un articol cu titlul: „Conspirația jidanilor” Infatuați, iconarii afirmau cu superioritate și acuzator: „Noi nu suntem diletanți. Ne-a fost întotdeauna scârbă de lichele, de proștii și de ahtiații după parvenire, pentru care literatura e un pretext ca, de pildă, căsătoria din conveniență”. Și mai departe: „... ținând în dreaptă cumpănă condeiul cu paloșul legionar, am tăiat un drum larg prin granitul indiferenței
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lasă să se întrevadă că autorul, cu ceva mai mult control, ar putea da lucrări bune. Dl. G. Rotică publică o poezie, îngrijit scrisă: „Scrisoarea dușmanilor” care însă ar fi câștigat mult prin eliminarea unor versuri ca: „Eu văd cu scârbă scrisul: sunt slove de la fiara ce puii își așteaptă cu prada de la noi Că inima dușmană nu-i inimă de om!” Mai mult ne oprim asupra poemului „In memoriam... lui Petre Liciu”, datorit domnului George Voievidca care mai publică în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
altă parte, întocmai ca domnul Perrichon (poartă pică celui care l-a scos din prăpastie, îl adoră pe cel pe care, cică, l-a scos el din prăpastie), îi iubim foarte puțin pe cei care ne-au scăpat dintr-o scîrbă, o belea; îi iubim însă, cu drag, pe cei cărora am avut prilejul să le venim în ajutor, să le dovedim puterea și mărinimia noastră". Pilduitoare este, dintre cărțile Veterotestamentare și cu totul opusă Legămîntului cel Nou, Cartea lui Ezdra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]