1,573 matches
-
moarte. Ca și noi. Toți oamenii mor. Pe unii însă uitarea îi digeră ceva mai greu. La sfârșitul vieții, se întoarce pentru bilanț o singură și întunecată ursitoare. Cerul poate fi un imens curcubeu, ori un cenușiu capac de sicriu. Scârba de viață mai anesteziază puțin frica de moarte. La înmormântare, cei foarte apropiați se grăbesc să încheie ceremonia, rudele trag speranța, iar ceilalți bârfesc. Și teluricul face parte din muzica sferelor. Morții aceste cariatide orizontale ale pământului. Ocoliți cât puteți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în ultima bucată de vreme, lui Șerban începură a-i umbla prin cap tot felul de idei, unele dintre ele foarte îndrăznețe și ilegale chiar. Bunăoară, odată, după un scandal memorabil proaspăt încheiat, acesta, nervos peste măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de neiertat! De neiertat, m-auzi? Numai înfumurare și nechibzuință-i pe capul tău, de am ajuns acum să te urăsc! Trebuie să te fi drogat foarte multă vreme, ca să fi putut acumula tu această sumă ca datorie. Mi este scârbă doar și când mă gândesc cât de putred ai ajuns pe dinăuntru, din cauza ticăloaselor ăstora de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de domnul Sima? Păi nu e soțul iubitei mele și șeful meu? Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai lungim. Mie mi e pur și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se grăbește Iozefina să o iscodească pe Roji. Ha, ha! Maaare cocoș, Gicu ăsta al tău, copilo. Cu ani în urmă, când eram mai tineri, ca să mă aibă la pat, escrocul dracului mi-a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în tot trupul. Văd că nu ți-e bine, scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea răspunde pentru moment la nicio întrebare, decât prin gesturi făcute a scârbă, cu capul. N-am vrut să te rănesc, draga mea. Nu-mi stă în caracter - se scuză Roji pe tonul ei de la ușor teatral la fals. Bine că știm - mă bag și eu în discuție din nou, ca să rup tăcerea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fără menajamente, și cu o intenție de a zâmbi: Exagerează, șefule. 11. Deși știa că lui Sima nu-i prea plăcea să audă că i te adresezi cu șefule, care suna, zicea el, așa, ca ceva aruncat mai mult în scârbă, de imperialiști în țările lor, rosti acest cuvânt periculos, dar oricum, existent în limba română. De ce aș minți? - continuă Gerard - Ceea ce trebuie să știți cu toții, dacă tot ne-am adunat aici, este faptul că eu o iubesc pe Iozefina tot atât de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spus nimic ălora. Nici n-aveam ce le spune." Secu: Îmi va fi dor de voi. Poate vă fac o vizită în Iad." Z: "Îți las saboții și ciupilica vărgată. Știu că-ți căzuseră cu tronc..." Pentru curioși: "Moarte naturală. Scârbă de viață." Bani cu indicații, pe căprării... Pentru sicriu și cruce... Pentru gropari: "Cât mai adânc..." Țoale de înmormântare, papuci, pălărie (musai, n-am purtat niciodată)... Preoți, dascăli, țârcovnici, clopotari. Fără bocitori. Fără lacrimi... Pentru praznic (în No 11, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poveste. Poți să-mi faci rost de cinci metri de catifea subțire? Roz. Îmi decorez iarăși apartamentul câtă vreme Janet e plecată. Ea se află În același tren, dar ne despărțim la Viena. Sunt de fapt cu treabă, urmărind o scârbă de bătrânel o jumătate de Europă. Hora mare și veselă este și el În tren, dar desigur că tu nu citești cărți. Și mai e o dansatoare mică și destul de drăguță, pe care o cheamă Coral și cred c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mine și pe care nu le pricep." 4. "Ascultă-Mă, și voi vorbi; te voi întreba, și Mă vei învăța." 5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum, ochiul meu Te-a văzut. 6. De aceea mi-e scîrbă de mine și mă pocăiesc în țărînă și cenușă." 7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: "Mînia Mea S-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
la spitalul județean. Pe unulfost prim secretar la comitetul orășenesc al comuniștilor din Dealul Mare - tractorist la primul fermier privat apărut pe aceste meleaguri. și, tot așa, nu a rămas, nici unul, muritor de foame. Au trecut niște ani. Ani de scârbe și de belele, pentru mulți români. și pentru Jalemare și ai lui. Pentru bărbații, din neamul lui, vreau să zic. Tot mai greu de trăit; tot mai abruptă, viața, pe Dealul Mic, al eroului meu. A văzut că cel mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ticălos ce ești. Dar, să-ți explic. Nu! Explicația s-a realizat. În momentele acestea. Cară-te, pe plaja de pe care m ai cules, după care mi-am îngropat, fără vină, un deceniu de viață. Pleacă! Dispari din ochii mei! Scârbă de om, ce poți să fii! Hachițele De unde să fi știut, tânărul Costache Blându, cum e viața cu milioane și printre femei? De unde, dacă nu l-a învățat nimeni și nici n-a avut ocazia să se documenteze, cumva? Dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
prizonierul va fi sacrificat zeului Tané, insă pielea va fi îndepărtată și păstrată, pentru nevoile expediției. Dar nu va mai fi bună de nimic dacă trece Marara peste el. Răspunsul fu rece și dur, desi bătrânul îl rosti aproape cu scârba: — Când o să treacă Marara peste el, pielea va fi deja pusă bine. Hinói Tefaatáu va avea grijă de astă. Se lasă o tăcere grea, în timp ce toți cei prezenți se uitau unii la alții, crezând că nu au auzit bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vorbește? —Despre Octar, regele Te-Onó. O matahala cu un penis imens, cu care a sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă și adaugă, cu un gest de scârba: E un monstru burtos și împuțit, dar ei îi place. —Octar o să-ți smulgă limba, murmura Anuanúa, în cuvintele căreia se citea furia. Și-o să-ți scoată inima ca să ți-o mănânce. — N-ar fi prima lui isprava de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe masa din bucătărie, peste făina de prăjituri, cu urechea atentă la pașii posibili ai bătrânei, mușcându-și buzele ca să nu țipe. S-a trezit așa cum se trezea mereu din aceste vise: cu un ciudat amestec de fericire, dezamăgire și scârbă. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau vietnamezi în junglă. Nu li se mai auzeau glasurile. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau huanganas în selvă. Nu li se mai simțea mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui Clarence, și n-a încercat niciodată pofta altor bărbați de a-și dovedi masculinitatea în aventuri absurde. Simțea respect pentru trupul lui și prefera să suporte batjocuri pentru că a refuzat să doarmă cu o târfă, decât să-i fie scârbă că a făcut-o. Nimic nu-l interesa mai mult decât să trăiască în pace cu sine însuși și, acum, văzând-o în apă pe Piá, descoperindu-i trupul prin pânza udă și înțelegând pe neașteptate că era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de pilot și aproape că nu-l mai interesează problema. Mi-a ajuns doar atîta. Cică Romeo era ud și mirosea... puh. Făcuse de toate pe el. Cînd trecea Romeo cu Mercedesul său, Dinu se ținea de nas și mima scîrba pe care o simțea față de cei care fac în pantaloni. Dar Romeo strînge bani de avion. Neamuri proaste Dinu Ariceanu a muncit mult, foarte mult, pînă a terminat facultatea și era fericit că de acum înainte boier mare va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aduce la realitate. Poate că sînt nedreaptă. Doamna Oprișan e foarte săritoare, dar uneori mă exasperează cu atențiile. Are ceva de ventuză, vrea să mă absoarbă cu totul, făcînd din mine un fel de secreție a ei. Mă cutremur de scîrbă la gîndul că aș putea deveni - poate că și sînt - o parte din mirosul, din obrăznicia, din limbajul, din osînza ei. Îmi vine s-o strîng de gît și În același timp Îi zîmbesc recunoscătoare. Voi lăsa cu limbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bătrîni, gîngănii mărunte Încercînd să escaladeze pereții alunecoși ai sticlei Înaintînd spre gîtul Îngust prin care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la fel magnetismul acestui coridor, cu idilele lui secrete, cu amabilitățile, cu iscodirile, cu răzbunările, cu toate isteriile lui. Și deodată această proiecție În trecut, atît de concretă, atît de vie. În fața cabinetului directorial s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mirosul muribundului ea mă așteaptă toți mă așteaptă orice s-ar Întîmpla mîine se vor uita la mine ca la o ființă abjectă care nici În fața morții nu-și părăsește trufia să li se alăture mi-e rușine mi-e scîrbă de mine și mai vorbesc despre conștiință despre milă față de om nu sînt În stare să-mi depășesc frica dacă eram eu În locul ei ea n-ar fi zăbovit o clipă n-ar fi stat să-și pună probleme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chem Înapoi deprinderile naturale. Probabil că și atunci cînd scriu simt aceeași irezistibilă tentație să mă dezvălui cum sînt, nu cum am Învățat că trebuie să fiu. Este curios că aceste gesturi În loc să mă elibereze mă fac să-mi fie scîrbă de mine. Atunci apare reflexul dublu pe care Îl am de fiecare dată În actul dragostei - sub mîngîiere trupul nu cunoaște numai plăcerea atingerii de alt corp, el Își descoperă totodată forma trăind concomitent fiorul de a fi mîngîiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În clipa aceea că toate păcatele care te alcătuiesc Îți sînt restituite. Te regăsești intact și atît de diferit de ceea ce ai vrut să știi că ești, Încît Începi să-ți lingi propria vedenie nerăbdător să descoperi din nou cu scîrbă și adorație gustul țîței din care ai supt. Nu Îmi place să explic nimic. Fac eforturi să dau la o parte perdeaua după care se spală o femeie ce nu mai e nici tînără, nici frumoasă. Și voi, În complicitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ținut mult. Nu sînt nebun, pe cît vezi, așa că trebuia să se găsească o altă explicație faptei mele. Mă aflu În viață pentru că li s-a făcut milă de mine. Ziarele au scris despre o crimă caritabilă, adăugă el cu scîrbă, ridicîndu-și mîna În fața ochilor, ca pentru a alunga un fir de păianjen. Caritabilă pentru cine? Pentru mine, sau pentru ea? Ziarele nu precizau. Și nici acum nu știu. Cred realmente că... Începu domnul Rennit, curmîndu-și vorba ca să respire adînc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
țară. — SÎnt cărți despre arhitectura peisajului? — Exact. Da, domnule, e o artă care s-a pierdut. Nu e vorba doar de flori În cărțile astea, știți - deși În zilele noastre grădinăritul a ajuns să Însemne numai „flori“, rosti el cu scîrbă. — Nu vă plac florile? — Ba da, florile Își au și ele rostul lor, nu se poate fără ele. Mă tem că nu cunosc nimic altceva din grădinărit decît florile. — Trucurile lor sînt de vină! exclamă anticarul, iar În ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ușurare: — Bucură-te de lucrurile pe care le plătești, asta mi-e deviza! Dar În taxiul acela ermetic Închis, numai el era În stare să se bucure de confortul aparent; mirosul dinților lui stricați era foarte puternic. Ca să-și ascundă scîrba, Rowe Începu să vorbească: — Vă ocupați și dumneavoastră de grădinărit? — Nu chiar de grădinărit, răspunse anticarul, privind mereu pe fereastra taxiului, cu o Încordare ce-l făcea pe Rowe să se Îndoiască de satisfacția mărturisită adineauri. Mă Întreb, domnule, urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]