1,812 matches
-
la asediul Troiei și, într-o altă comparație, prevestind funestul foc care va mistui nu peste multă vreme cetatea, este vorba chiar de un oraș cuprins de flăcări mânioase și înalte până la cer: incendiul este însuși Ahile. Iar armele lui sclipesc orbitor în câmpie: casca lui e ca un astru scânteietor și vârful lăncii ca luceafărul de seară, cea mai frumoasă stea, strălucind tot mai tare în adâncul nopții; armura e ca o lucire de flacără sau ca steaua Câinelui lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
macedonskiene, pentru ca în final să producă o fisură în coerența acesteia, prin introducerea unui indice demistificator ce favorizează plonjarea controlată din zona gravității în cea a derizoriului: Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții, Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri, Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții, Cum în obscure-azururi apar, pribegi, blonzi astri. O văz fugând prin codrul cel verde-ntre jugastri Era Erato albă iluminând poeții. De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihastrii Păliți, chlorotici, vineți de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mai mult, desigur, decât îți plac dumitale ...caii mei, a zis ea zâmbind cu un fel de răutate sceptică. Asta este peste putință! a răspuns N...încet și înecat, și ochii lui, care văzuseră multe, ațintiți în ochii femeii tinere, sclipiră într-un chip foarte ciudat. Nu crez până nu mi-oi dovedi-o! zise ea și mai încet, accentuându-și bine zâmbetul răutăcios. Târgul s-a făcut... Nici nu se putea altfel altfel nu căpăta N... ceea ce dorea cu o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cireși înfloriți... Apoi, a înflorit liliacul, a înflorit și salcâmul... toate, toate după rânduiala lui Dumnezeu. La piciorul dâmbului, în poiană, la marginea pădurii, se înălța casa pădurarului. Acoperământul din draniță, pe care, de atâta vechime, a crescut mușchi verde, sclipea în bătaia asfințitului. Era o casă veche, bătrânească, moștenită, din tată în fiu; mare, cu pridvorul împins în față, cu strașină lată și ceardac înalt, dominând ograda. Pe poarta larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vorbelor lui... „s‟aveț‟ grijă de fată“, dădu ocol odăii de mai multe ori, până se stinse. Bătrânul rămase pe marginea laiței, ca înțepenit și fără glas, doar, în răstimpuri era scuturat de fiori. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau ca niște făclii care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise, parcă, să frângă tihna lor de oameni cuminți și harnici. Gândurile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
satele apropiate, începură să se audă, ca o tânguire, umplând văzduhul de o chemare tristă... A urmat o noapte senină... dar, ce noapte!... se vesteau între ele, trezindu-se ca din coșmar, ca o înțelegere pentru o primejdie mare. Stelele sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt jalnic de chemare. Era mobilizarea... Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când toamna intră de-a binelea în iarnă. Pășeau cu mare fereală pe o potecă, prin pădurea întunecată care se înalță tăcută, de nepătruns, bătrână și liniștită, de parcă dormea sub povara unui vis adânc... Pădurea cu copacii încărcați de zăpadă, sclipea sub razele de argint ale lunii. Din niște cuiburi se auzi croncănit de corbi... Luna mergea pe deasupra, luminând ca ziua pânza de zăpadă. Din nou clopotele de la Schit bătură, o vreme, apoi, din ce în ce, tot mai încet, până când
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ziua pânza de zăpadă. Din nou clopotele de la Schit bătură, o vreme, apoi, din ce în ce, tot mai încet, până când glasul lor se stinse... era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își făcu cruce. Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă, zăpada sclipea sub razele lunii, ca presărată cu scântei. Înaintând în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând începu să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
timp, „dungatul“ nu i-a mai ieșit în cale. Într-o seară Anton cobora valea Horincei, spre miazăzi de Mălușteni... Valea întunecată și cufundată într-o tăcere adâncă. Luna, care tocmai răsărise, în spatele lui, aruncă dinaintea-i umbre prelungi... Zăpezile sclipeau gălbui. Fără veste, la o cotitură, Anton rămase locului ca înlemnit. La marginea unei poteci, înălțată, ședea un animal mare, întunecat... El face o mișcare, și luna izbește drept în ochii lui, care scânteiază puternic străluciri verzui. „- Numai ochii lupului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Fran, știi că nu era nici locul, nici momentul potrivit, îi zise ea. Eram distrusă și tu meritai mai mult. O meritai pe Inez. Și-apoi, adăugă, nu au fost decât câteva săptămâni. — Niște săptămâni pe cinste, totuși. Ochii lui sclipiră și ea roși. — Da. Păi... El râse. Și există cineva în viața ta, Darcey? —O, mă știi, îi spuse ea. Nici o șansă. O privi cu afecțiune, și ea se grăbi să îi spună că trebuie să plece. Își strânseră mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Totul ține de ambalaj. Doar ambalajul e important. —Nicidecum. Deși glasul îi era solemn, ochii lui Darcey străluceau. — Știi foarte bine, Nieve Stapleton, că doar ce-i pe dinăuntru contează. Această discuție o purtaseră de nenumărate ori. Nieve râse. — Ce sclipește pe dinafară sclipește și pe dinăuntru, zise ea legându-și lanțul în jurul gâtului. Ți-l dau înapoi data viitoare. —Nu-i nici o grabă, spuse Darcey. Distrează-te. —O, așa am să fac, promise Nieve. Știi că așa am să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ambalaj. Doar ambalajul e important. —Nicidecum. Deși glasul îi era solemn, ochii lui Darcey străluceau. — Știi foarte bine, Nieve Stapleton, că doar ce-i pe dinăuntru contează. Această discuție o purtaseră de nenumărate ori. Nieve râse. — Ce sclipește pe dinafară sclipește și pe dinăuntru, zise ea legându-și lanțul în jurul gâtului. Ți-l dau înapoi data viitoare. —Nu-i nici o grabă, spuse Darcey. Distrează-te. —O, așa am să fac, promise Nieve. Știi că așa am să fac. Capitolul 5tc "Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ea zâmbi din nou. —Grazie. Dar tu arăți minunat mereu. Ea râse. Și tu întotdeauna mă flatezi. Nu te flatez, ăsta-i adevărul. Se privi în oglinda de pe peretele opus. Părul ei blond era lucios și moale, ochii albaștri îi sclipeau mulțumită picăturilor revigorante pe care le folosise, și noul ei fard-cremă conferise obrajilor o strălucire sănătoasă. Purta o rochie turcoaz decoltată, cu bretele înguste și cristale Swarovski micuțe țesute de-a lungul decolteului. —Spune-mi ce se mai întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bucătărie, îi zise el. E un cadru foarte erotic. Se simțise și ea foarte erotică mai devreme, dar nu acum. Buza îi pulsa încă de durere, la fel și limba. Încă n-am terminat de gătit, îl anunță. Ochii lui sclipiră insinuant. — Cine zice că trebuie să termini de gătit? — Nimeni. Dar... dar... asta e bucătăria, Aidan. Maică-mea gătește aici. —Și ce dacă? Păi... știi cum e... —Sexul în bucătărie e ultraindicat. N-ai văzut filmele alea în care oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prea scorpie. Acum se simțea prost pentru faptul că se tot întrebase când avea de gând să i-l înapoieze. Își scoase din urechi cerceii simpli de aur pe care-i purta și îi puse pe cei cu diamant în loc. Sclipeau atât de puternic în lumină încât o făcură să se simtă vinovată și pentru nopțile în care o enervase faptul că Nieve o suna pentru ajutor cu traducerile. Recunoscu însă că Nieve o răsplătise cu vârf și-ndesat aducându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Că tot a întrebat de tine. Darcey tăcu și Anna pocni din degete sub nasul ei. — Alo? Pământul către Darcey? Darcey înghiți în sec și luă o gură de apă. Nu mai contează, spuse. Dar îl cunoști deja. Ochii Annei sclipiră. Ai ocolit subiectul când te-am întrebat dacă era vreo pasiune mai veche, dar de cunoscut, l-ai cunoscut mai demult și am impresia că tot a fost ceva-ceva la mijloc. Dacă tot mi-ai îndrugat toată povestea despre iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și drăguță. Pe deasupra, lui Barry îi plăcea că era rapidă și eficientă și că clienții începeau să revină din ce în ce mai des. Îl observă în a treia săptămână. Comandă șapte sendvișuri și niște fursecuri de ovăz. —Ți-e cam foame. Ochii ei sclipiră și îi întinse punga cu mâncare. Fac cumpărături pentru echipă, se apără el. Ne punem toți mintea la contribuție pentru un proiect. Numai de-am avea vreunul minte! Și a doua zi făcu cumpărături pentru echipă, deși de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Chiar? — Sigur. Cifrele nu mint. Deși... —Deși ce? Neil coborî puțin tonul. —Trebuie să recunosc că sunt surprins să te văd atât de... serioasă. Și atât de hotărâtă să faci față. Înainte erai puțin ironică în ceea ce privește succesul. Ochii lui Darcey sclipiră. —Din câte îmi aduc eu aminte, mă plângeam că femeile trebuie să fie reci și calculate dacă vor să ajungă în vârf. Pe atunci era adevărat. Nu știu cât de adevărat e acum. Zâmbi și continuă: Probabil că încă e adevărat. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
eu i-am povestit. —Mhm. —E de la resurse umane, spuse Darcey. Se pricepe la ținut secrete. —Mie mi-a plăcut de ea, spuse Neil. Cred că o să fie discretă. —Și ei i-a plăcut de tine. O urmă de amuzament sclipi în ochii lui Darcey. Te consideră arătos. —Și eu cred că arată foarte bine. Cu atât mai bine pentru amândoi, spuse Darcey scoțându-și ziarul din geantă și începând să citească. Capitolul 18tc "Capitolul 18" D arcey stătea la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prea era, dar el întotdeauna o găsise atrăgătoare. Arăta mai bine acum decât arătase pe la douăzeci de ani - de fapt i se păruse de-a dreptul frumoasă când o văzuse stând acolo, cu părul auriu scăldat în lumină, cu ochii sclipind de un albastru viu și un chip uluitor. Fusese mirat să simtă un fior puternic străbătându-l atunci când își dăduse seama că se afla în fața unei femei splendide. Ce naiba, își spuse, doar văzuse sute de femei mult mai frumoase, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-l lăsa să-i citească tulburarea în ochi. —Și apoi a apărut Megan, spuse el fără ocolișuri. —Megan? Fata cu care aproape că m-am căsătorit, îi aminti el. A, da, Megan. —Minunată femeie. Totuși, era din Glasgow. Ochii lui sclipiră. —Och, zâmbi ea. Tot ce-ți pohtește inimioara, jupânașule. Îi mai spusese odată asta. Tot într-un restaurant. Undeva prin Londra. La scurt timp după ce se căsătoriseră. Atunci el observase că singurul lucru care mai lipsea era un tată multimilionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
urmele mele ca o femeie părăsită 23 mai 2011 Apoetic aș fi dorit să mă nasc într-o cârciumă strigam încă un rând făceam cinste plecam pe trei cărări luam viața în piept mai de dimineață înainte de cântatul cocoșilor atunci când sclipesc șinele tramvaiului iar tu nu mai știi dacă e bine să pășești printre ele până la primul stop am plimbat viața printre riduri ca un ghid m-am rupt în bucăți am dat șpagă insomniilor uneori am închiriat o femeie blondă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vreme, am tăcut amândoi. Apoi mi-am privit ceasul de la mână și i-am spus: — Puteți merge acasă, dacă vreți. După ce plecă, am stat mult timp În picioare lângă fereastra Înaltă și am privit În jos, la străzile ude care sclipeau ca pielea de lac În soarele după-amiezii târzii. Ploaia se oprise și părea că va fi o seară frumoasă. Funcționarii de pe la diverse birouri se Îndreptau deja spre casele lor, Înșirându-se ca furnicile din Berolina Haus, clădirea de peste drum, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Căci anotimpul mult dorit În seara-aceea a sosit. M-am liniștit, am adormit, Visul frumos s-a împlinit. Afară totu-i ca-n povești La geam fluturi albi zărești. IARNA Toma Diana , S.A.M. Sirețel Ești geroasă, friguroasă, Fulgii cad, sclipind pe jos, Și se-așterne neaua albă, Îmbrăcând haina cea albă. Dimineața, pe răcoare Copiii nerăbdători, Vin cu săniile-n dealuri Făcând trânte peste zări. Moș Crăciun Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel Moș Crăciun cel drag. Ai venit pe-acest
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]