1,949 matches
-
zi de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâine bătaia va-ncepe din nou. Fii inimă - lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
place, dar Își amintise că odată, pe cînd răsfoiam o revistă, Îi indicasem un inel care arăta de-a dreptul uluitor. — Nu-mi vine să cred că ți-ai amintit! repetam eu Întruna, ținîndu-mi mîna la nivelul feței și privind sclipirile diamantului În lumina felinarelor de pe stradă. Nu-mi vine să cred că ai făcut asta. — Am vrut să-ți fac o surpriză, spuse Dan, sărutîndu-mă pe urechea stîngă, și m-am gîndit că nu ar mai fi același lucru, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noi, în numele tuturor. Bătrânul a murmurat numele lui Perctarito din San Floriano. Am întrebat: - Cine este concurentul din partea lui Grasulf? Mi-a răspuns preotul Giovanni: - Paolo din Zuglio. Primind acele răspunsuri, m-am uitat la Hermelinda și am surprins o sclipire de vanitate în ochii ei. „Tot ea“, mi-am zis, dar n-am hulit-o. După prima mea plecare de la domeniul Ariberti, și-a pus persoana și aurul sub ocrotirea bisericii și a cerut să fie botezată. Acum, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-și Înghită furia. Reuși să nu pară nici deziluzionat și nici Întristat -surâse și-i sărută părul cu duioșie. — Ai făcut bine, șoricel, Îi spuse. Ești o fetiță bună. Mama trebuie să stea liniștită. Dar momentul trecuse. Pierduse clipa. O sclipire neplăcută Îi Încețoșase privirea și Îl Împiedicase să scoată pistolul. Și sunetul inconfundabil al unui celular care trimite cine știe ce mesaj stupid Îl pusese În gardă. Iar acum Kevin, În picioare pe canapea, Îl prinsese de cămașă - și strângându-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știa de ce. Simți o lacrimă adunându-se În colțul pleoapei, alunecând pe curba obrazului și topindu-se apoi În părul lui. — Tati? Îl chemă la un moment dat Camilla, ridicându-și căpșorul și pipăind Întunericul În căutarea feței lui. Recunoscu sclipirea ochelarilor și poate chiar a ochilor lui. — Ai auzit aeroplanul? șopti cu un surâs. A plecat spre Bangkok. a douăzeci și patra oră Zero privi Împrejur și cum nu văzu pe nimeni Între ierburile Înalte, dădu la o parte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
indiferent ce s-ar fi Întâmplat În noaptea aceasta. Maja Îi dădu mâna și după câțiva pași se cufundară În Întuneric. În urma lor, palidele lumini ale Romei care pâlpâiau pe coline nu se mai zăreau. Acum putea să vadă doar sclipirea inelului de argint pe care Aris Îl purta pe nară. Acum o purta doar graba de a lăsa În urmă explicații și promisiuni. De a ajunge dincolo de tot ceea ce se schimba În ea, de a atinge ce este permanent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cerești. Să pictezi în albul nostru Cu însutite acuarele, Mii de nuferi albi și galbeni Ca să țină loc de stele. Ai ascuns, tu, adevărul? L-ai lăsat în umbra ta? L-ai golit și i-ai luat totul. A pierdut sclipirea sa. Și-a pierdut și el credința De-a mai fi încă dreptate; S-a urcat pe-un vârf de deal Și-acum pleacă mai departe. Nu mai e nici el prea sigur, Nu mai are ajutor. Oamenii, făpturi ascunse
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-ntinsă mare... Ești o ciocârlie Pe-o verde câmpie... O, draga mea mamă, Inima te-ndeamnă Să mă crești, Să mă iubești Și cu drag să mă-ngrijești! Vestitor al primăverii Din albul fulgilor de nea Și din a soarelui sclipire, Îți dăruiesc un mărțișor Aducător de fericire. E mic și neînsemnat, Dar plin de bucurie, E gândul cel mai curat Ce se-ndreaptă către tine! Vărăreanu Teodor-Bogdan, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
floare luminată de razele soarelui la fiecare gest pe care l-am face? Căci masca își pune amprenta pe mimici diferite, acestea povestind fără niciun cuvânt amintirile sufletului. Divinitatea ne-a creat, pentru ca mai apoi noi să ne definitivăm trăsăturile. Sclipirea din nuanțele măștii povestește cu înțelepciune fiecare surâs de pe chipurile noastre gânditoare... Alcătuim un fundal mirific al unei piese de teatru căci ne purtăm măștile cu mândrie și dăm viața fiecărui rol pe care existența ni-l rezervă. Scena își
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cunoașterii civilizației, eleganței și a bogăției sufletești... Masca, tezaur al speranței și al visurilor... Masca, echilibrul dintre lumea reala și cea fantastică... Masca, forma delicată a fineței umane... Masca, aur pur al clasicului... Masca, simpla strălucire divină presărată pes te sclipirea ochilor... Masca, atingere de neuitat a idealului... Masca, oglindă sufletului. Chiriac Robert-Cătălin, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu”, Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Amintiri de neuitat sau Călătoriile lui Stejărel Vântul dezmierdat de soare se alinta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu drag lângă viitor, în brațele confortabile ale ideii construite cu multă trudă și îndârjire. Mă bucur frenetic trepidând de emoție. Uneori iubesc să mă așez lângă prezent, dar viitorul e cel lângă care mă așez mereu zâmbind. Îi văd sclipirea din ochi, zâmbetul naiv și bucuria cu care se bucură de călătorie. Tot viitorul e cel care apasă cu entuziasm de fiecare dată pe butonul verde, magic al unei uși aparent banale. E o ușă care poate însemna început. O
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu ezită să îmi șicaneze mugurii indolenței... vântul adie lin, prea lin pentru o zi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aventurile, să descopere lucruri noi, iar puțin pericol nu o deranja. Iar acum, urmărind cursul unui râu de munte, cu soarele dispărând după linia orizontului, era momentul perfect pentru o aventură memorabilă... Deodată ceva păru să licărească printre copaci. O sclipire albăstruie, micuță, ca un safir rătăcit în acel pustiu. Sidney o văzu cu coada ochiului și o studie cu atenție. Nu era o iluzie, era un glob sclipitor plutind în aer, ce se îndepărta cu fiecare secundă. Fata îl urmă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poate ,,citi” sau ,,vedea”viitorul. ,,Carpe diem!” La bucurie, trăiește intens, deschide ți sufletul, râzi cu poftă, cântă, aleagă, iubește! Bucură-te de tot frumosul din preajmă, lumea e infinită! Poți vedea ce alții nu reușesc: nuanțe de culori, zâmbete, sclipirile apelor, crestele munților, marea, macii, bătrânul câine, fotografii vechi de familie, Soarele... Adu momentele apuse în prezent! Toarnă frumusețile apuse în forma de bijuterie a clipei! Fiecare dintre noi suntem și trecutul, atunci, să înviem trecutul frumos! ,,Trăiește clipa!” Oprește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
direct al lui Lucas, Încercase să se scoale, dar, sub efectul amestecului de alcool, adrenalină și impulsuri contradictorii care se agitau Înăuntrul lui, recăzuse greoi pe podea. Zgomotul făcut de deschiderea ușii de la cabină Îl scoase din prostrație. Avu o sclipire de speranță, Înălță capul schițînd un zîmbet, crezînd că o va vedea pe Marie ivindu-se În prag. Stupoarea Îl țintui locului descoperindu-l pe bărbatul care, În ținută de scafandru, cobora drept spre el. - Ryan! Vizitatorul neașteptat nu părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de zeflemea În ochi. Își aținti privirea Într-a ei cu un aer sfidător. - SÎnt În stare să fac progrese, te previn ca să nu-ți faci griji. Ea dădu din umeri. - În ziua În care am să mă hotărăsc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privirea lui nu citeam decât spaima. A murit la căderea nopții. Ceruse să-i fie Înălțat un rug funerar În vârful colinei. Am adunat cu toții vreascuri, apoi ceremonia a Început. Rugul a fost aprins de David, avea În ochi o sclipire destul de bizară. Nu știam nimic despre el, doar că făcea rock; era cu niște tipi destul de fioroși, motocicliști americani tatuați, În bluzoane din piele. Venisem cu o prietenă, iar după căderea nopții a Început să ne fie cam frică. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgîlțîit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărîmițe secrete și strălucitoare de Încîntare. De fiecare dată cînd Îi prind privirea și Îi aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. CÎt se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
putut fi agățat oriunde. Văzui că fratele Wang abandonase și el găleata cu apă și peria pe dușumea, probabil în favoarea mesei. Apa formase de jur împrejurul găleții o zonă întunecată ce se restrângea treptat. O clipă, ochii mi-au tremurat de o sclipire puternică. Am ridicat capul din piept. Sui - nicăieri. În fața mea stătea Gongku, ținând o sabie în mâna dreaptă. A fost pe aici Sui? m-a întrebat. Da, dar nu știu unde s-a dus, i-am răspuns. S-a apropiat. - Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
clipă sub pleoape, ce bou sunt. Pe urmă s-a zgâit la mine, a îmbrăcat geaca pe care o agățase de o margine a plitei și a ieșit. Ne-am uitat cu toții la ușa trântită în urma lui, unii cu o sclipire complice în ochi, alții, ca mine, cu o sinceră mirare. Se subînțelegea faptul că a doua zi eu voi fi cel care va comunica doamnei director această atitudine incorectă. În primul rând plecarea înaintea programului era un act de sfidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dar avea buzele mult prea mari pentru gustul meu. Într-adevăr au fost uimiți - și doamna director, și Magda, și ceilalți. Parcă noaptea trecută nu arăta așa frumos. Era mai ceva ca în desenele animate, unde curățenia e sugerată prin sclipirile obiectelor. Scaunele ridicate pe mese aveau vârfurile picioarelor lustruite, ficușii se legănau unduitor, bucătăria era imaculată. Am simțat deodată că toată încrâncenarea pe care o acumulasem în mine de atâta timp se topește și piere. Am fost așa mulțumit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ar fi fost un gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători și, fără îndoială, foarte vechi revărsau umbre imense peste gazon. Lumina soarelui pătrundea printre crengile încărcate de frunze, până la piatra gri și tocită a bisericii și a mormintelor, culegând sclipiri de culoare din vitraliile ferestrelor, iar din iarbă, fâșii de lumină de un verde atât de intens încât părea aproape de smarald. Era imaginea unui turist despre Anglia la scară redusă, ceea ce nu-i știrbea cu nimic frumusețea, un gând verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de soare ce reușeau să se strecoare printre ramurile dese. Continuă să se joace distrat, în vreme ce mintea îi rătăcea aiurea, până când îi rămase în mână o piatră de mărimea unui bob de năut din care soarele scotea o explozie de sclipiri. Studie cu grijă diamantul. Nu era primul pe care îl găsea, dar cu adevărat cel mai mare. Se găseau acolo, în râu, și chiar în mlaștină, sub coliba lui. Le văzuse când a înfipt piloții. Erau diamante de bună calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe un tort cu frișcă, azvârli o jumătate în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]