1,662 matches
-
încuviințarea ta. Buftea, Fabrica de Cărămidă, strada 30 Decembrie, totul la un loc, își mai amintește, asta bineînțeles cu o singură condiție, să fii regizor adevărat, adaugă. — Cred că mă confunzi cu altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe tine. Ai văzut filmul Mastodontul ? îți aduci aminte de scena cu bomboanele de colivă? Ar putea fi excelent adaptată situației de acum, tu pe post de Jean Constantin paznic al Comandantului Dinică, iar eu făcîndu-mi de cap în interiorul incintei, scotocind totul, făcîndu-mi nestingherit calculele. Ce e ăla un mastodont? E ceva mare, un fel de Ceaușescu de care toată lumea vrea să se debaraseze, rupîndu-l în bucăți mai mici, inofensive. Niciodată nu mi-a tremurat degetul pe trăgaci, dom’ Regizor, mărturisește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ascunziș spune Monte Cristo, în timp ce domnul Președinte se ridică de la masă, se îndreaptă cu pași mărunți spre un anume corp al bibliotecii, dă la o parte cîteva cărți, le așază cu grijă pe o altă poliță și începe să se scotocească în buzunare după ceva. — în două trei zile nici ăștia n-o să-și mai aibă rostul, cugetă Petrică, te și miri cum au dus-o pînă acuma, zice gîndindu-se la jurnalul intitulat Unde scurte, la atentatul cu bombă pus la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în direcția Baricadei, cu ochii sticlindu-i sub dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele forțelor de ordine. Cred și eu, dom’ Petrică, izbucnește Gulie, că doar n-o să-l scotociți voi, îi face semn lui Tîrnăcop să nu-l slăbească cu nici un chip pe Timișoara din strînsoare, tot pe noi o să ne lăsați să facem munca de jos, vreau să mă fac foarte bine înțeles, se adresează curioșilor care-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-i cea mai clară dovadă că planul lor are și scăpări, că scîrțîie în mai multe locuri, mai are careva dintre voi vreo copie a proclamației Frontului Democrat de la Timișoara? — O aveam eu pe undeva, spune Gulie începînd să-și scotocească prin buzunare. — Mare tupeu a avut nenorocitul ăla, își amintește intrigat Dendé, gîndindu-se la Timișoara, dacă aș fi ajuns doar puțin mai devreme, n-ar mai fi avut timp să-și facă jocurile, de asta puteți fi siguri sută la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ție o să-ți facem o intrare triumfală pe post, ca unui salvator al neamului, n-ai altceva de făcut decît să-ți pui la punct discursul. Petrică și Monte Cristo zgribulesc și ei de frig în fața unei cabine telefonice, își scotocește fiecare buzunarele după ceva mărunțiș, ar fi culmea să o dăm în bară chiar acum din cauza cîtorva lei, se impacientează Petrică, stai că am găsit, îl liniștește Monte Cristo, uite aici, îi strecoară în palmă cîteva monede reci de un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
posibil? Firește, ar băga mîna în foc că între timp cu toții se maturizaseră și învățaseră din greșeli. Cum oare de nu se gîndiseră deloc la asta pînă acum? Pe Roja îl pufnește rîsul în plină stradă, pe Bulevardul Țării, își scotocește buzunarele după niscaiva lovele, te-au lăsat lefter prostuțule, începe să se gîndească, ai făcut o prostie mai mare decît tine, acum în ce o să-ți mai îneci necazul? Nu ți-a mai rămas o lețcaie, nici măcar atît cît să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Tipul în costum zoot și-a scos șișul exact când ridicam arma. Am tras, iar el a scăpat cuțitul, și-a dus mâna la gât și s-a pocnit de perete. Răsucindu-mă, l-am văzut pe cioroiul din capăt scotocindu-se în pantaloni și l-am împușcat de trei ori. A zburat pe spate. Am auzit: — Bucky, ferește! Am căzut și am prins o imagine întoarsă cu fundu-n sus: Lee și ultimul negrotei îndreptând arma unul către celălalt de la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se holbau la fața inexpresivă a cadavrului, în timp ce Lee se uita în pământ și-și ștergea sudoarea de pe frunte. Doctorul palpă ambii sâni și declară: — Lipsa hipertrofiei indică absența vreunei sarcini în momentul decesului. Apoi apucă bisturiul și începu să scotocească prin jumătatea inferioară a trupului. Am închis ochii și am ascultat. — Examinarea jumătății inferioare a cadavrului relevă o incizie longitudinală de la ombilic până la pubis. Mezenterul, uterul, ovarele și rectul au fost îndepărtate. Se constată multiple plăgi sfâșiate pe peretele posterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și l-am lăsat pe Cleo Short să urle la cei patru pereți. Lee exclamă: — Să-mi bag cracii! — Mda! am oftat eu, gândindu-mă că acum ne-am ales cu întreaga armată americană pe lista de suspecți. Mi-am scotocit buzunarele după o monedă. — Dăm cu banu’ să vedem cine scrie raportul? — Scrie-l tu, bine? mă rugă Lee. Vreau să mă duc la hogeacul lui Junior Nash, să mai notez niște numere de înmatriculare. — Încearcă să și dormi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
translucizi. Aveam strania senzație că-mi citește gândurile pe care le-am avut pe drum. Am dat pe gât băutura și i-am răspuns: — LAPD. De la Omucideri. Nu prea suntem în jurisdicția ta, dar cine-a mierlit-o? M-am scotocit după fotografia lui Betty Short și legitimația Lornei / Lindei și le-am pus pe bar. Whisky-ul mi-a uns vocea răgușită: — Ai văzut-o pe vreuna din astea? Femeia se uită lung întâi la cele două fotografii, apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
strecurat afară din mașina pe ușa din dreptul pasagerului chiar când ea a coborât de pe trotuar. Mi-a aruncat o privire cu coada ochiului. — Vă plimbați prin mahala, domnișoară Sprague? Madeleine Sprague se opri. Am micșorat distanța dintre noi. Ea scotoci în poșetă și scoase cheile de la mașină și un teanc de bancnote. — Deci tati mă spionează din nou. Iar se crede într-una din micile lui cruciade calviniste și ți-a spus că n-ai de ce să fii discret, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și eu un gunoi, fiindcă fac parte din același departament de poliție. Când am încercat s-o consolez și s-o încurajez cu privire la întoarcerea lui Lee, mi-a replicat „Bla, bla, bla...“ și m-a împins cât colo. Atunci am scotocit camera 204 a hotelului El Nido, sperând să găsesc un soi de mesaj, un indiciu care să-mi spună „O să mă întorc și vom fi din nou toți trei împreună“. N-am găsit decât un altar închinat lui Elizabeth Short
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
păstrase de la interogatoriul lui Manley Roșcatul. Până și el știa că va fi o acțiune în forță. Mergeam pe aleea din spatele clădirii Jesus Saves Mission, când l-am zărit: era singur și intrase tare într-o pereche de boschetari care scotoceau într-o pubelă. Am ieșit din mașină și am strigat: — Hei, Johnny! Vogel junior îi atenționă cu degetul pe pilangii și se apropie agale, cu degetele mari vârâte sub cureaua lui lată. — Ce-i cu tine în ținută civilă, Bleichert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
23. Cât face? — Plătiți cash sau prin virament? se interesă chelnerul. — Cash, răspunse Felix S 23. — Mă rog, zise chelnerul. Poftiți nota. — Ia s-o văd, ceru Getta 2. Am zis că fac eu cinste. Se uită la notă, se scotoci prin poșetă și scoase o monedă de uraniu pe care o înmână chelnerului. — Un moment, zise acesta și băgă mâna în buzunar, dând la iveală un minidetector. Apropie de el moneda și detectorul țiui tare. — Uraniu veritabil, spuse el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
asta îmi dădea speranțe. Am prins un ied și l-am tăiat, era un ied fără nici o pată, perfect, l-am ales ca și cum ar fi fost ofrandă pentru zei. Am pisat meiul până a devenit moale ca un nor. Am scotocit în traistele în care țineam cele mai prețioase condimente și am pus și ultima rodie uscată pe care o mai aveam. Am cântărit, am tăiat, am curățat într-o nebunie, sperând că el o să înțeleagă ce-i ofeream. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
după ele până când aproape am amețit de căldură și de sete, mi-era greu să mă întorc la palat fără să-i fi îndeplinit cererea reginei, fără să-i duc fructe celui pe care-l iubeam. Până la urmă însă, după ce scotocisem în fiecare colț, nu ne mai rămăsese altceva de făcut decât să ne întoarcem. În momentul în care o luasem spre palat, am văzut cea mai bătrână față pe care o văzusem vreodată - o vânzătoare de ierburi a cărei piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am aventurat în piață de una singură și am schimbat majoritatea fleacurilor mele pe ulei de măsline și ulei de castor, pe ulei de ienupăr și pe diverse boabe, pentru că auzisem că în vale nu erau prea mulți pomi. Am scotocit prăvăliile după cel mai bun cuțit și, cu o zi înainte de plecare, Meryt și cu mine ne-am dus la râu și am adunat paie de trestie cât să aducem pe lume o mie de copii. Am împachetat ce aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de cum intră În holul principal și să scoată sunete de exasperare când ajunse În bucătărie. În timp ce Joan și Minnie mânuiau măturile și cârpele, bureții de sârmă și prosoapele de vase pentru a aduce locuința cât mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul scotoci prin sertare și dulapuri după hârtii personale, scrisori, fotografii și manuscrise, din care făcu un foc În curtea din spate. Rămase aplecat sumbru deasupra filelor care se chirceau, Înnegrindu-se și prefăcându-se În cenușă, Împungându-le din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
păru să Îl Înghită În noul an. Asupra Londrei se abătu o epidemie de gripă, căreia În căzu pradă familia Smith, și, timp de o săptămână sau chiar mai mult, se văzu nevoit să mănânce la club sau, alteori, să scotocească patetic prin bucătăria din De Vere Gardens. Mama și sora lui Carrie Balestier se Îmbolnăviră, lipsind astfel de la nunta cu Kipling, deși acesta nu era motiv de prea mare regret, pentru că făcea petrecerea și mai mică, mai scurtă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
distrus toate scrisorile. De ce? — Cred că-și pierduse voința de a trăi, la vremea aceea, și nu voia să lase În urmă nici un fel de document privat. Are o obsesie În domeniul acesta. Detestă gândul că oamenii i-ar putea scotoci indiscreți prin viață, după ce moare. — Și scrisorile pe care le-a primit după aceea? — Cred că le-a ars când a fost la Lamb House, În octombrie. Kidd mi-a povestit că a făcut un foc mare de tabără din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aproape un an în urmă, la 20 iunie 1987, fusese scuturată ctitoria lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi plecat în expediție. Scotocind coclaurile pe care se răsuciseră odinioară gurile de vărsare ale pârâiașului descântat. Pe ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu, avusese înțelepciunea de prăvălise un bloc, 103 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI buldozerele se opinteau, din nou
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și care, la rândul lor, atunci când, pe sub apă, ucenica își frână înaintarea, agățîndu-se Capitolul 5 ZIUA ÎNTÎI: "SĂ NU-ȚI FACI CHIP CIOPLIT!" gura cusută, să nu-și închipuie că Eriniile îi împinseseră, între cearceafuri, cine știe ce fetișcană incultă.. De aceea, scotocind din răsputeri în semnificația operei Savantului își strânse, imperceptibil, o gleznă trandafirie sub șezut, așa cum intuia că-i ședea cel mai bine, și-l întrebă: - Să fie oare creativitatea sau gândirea mistică... singurul vehicol și singura bucurie... care ne poartă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
primăvară, pe tăblăria interioară a șezutului. Iar cealaltă jumătate a sticloanței, după ce-o trambală, inutil, prin hanul unei căni îmbîcsite cu zaț de cafea, o sorbi nespectaculos, apropiindu-și-o de buze. Plescăi. Uscă pe dinăuntru încă o sticloanță. Scotocind după-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei, dădu peste un caiet. Un soi de maldăr de reclamații sau procese verbale, mâzgălite de mânuța, de-acum putrezită, a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ho diábolos, părăsind pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi piciorușele agile, de crocodil. Îi descusu acestuia gulerul de marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile gâtului și, scotocindu-i prin măruntaie, îi extrase, dintre zăcămintele fișelor statistice, un dosărel, concis și nutritiv, ca de serviciu secret, al numitului Victor Rugnis, domiciliat în zona Olari - Calea Moșilor, profesie incertă, oarecum literat, caracter întortocheat, 32 de ani, regele-artist al Bucureștiului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]