1,568 matches
-
președinte al Academiei bârlădene, Editura Sfera, Bârlad, pp.149.163. „Personalitățile amintite nu m-au înrâurit cât au răspuns nevoii mele înnăscute de admirație, de curiozitate artistică și intelectuală și - fapt foarte important - mi-au oferit acces la o viață scriitoricească înaltă în deceniile comunismului care mi-au blocat aproape toată viața și în care interdicția de a publica numai ceea ce voiam eu era o adevărată traumă pentru mine. Mă refer - ca să fiu exact - la Perpessicius, Tudor Vianu, A Philippide, G.
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Edict, Iași, 2004, 521p. Bucovina pământ românesc, II, Presa din Rădăuți - 1893-2004, Editura Edict, Iași, 2005, 205p. Cu capul pe mărul meu... Jurnalistică împreună cu cititorii, cuprinzând parte din publicistica autorului, Editura TipoMoldova, Iași, 2005, 319p. Mălin, Vestitorul revoluției - antologie zieristico- scriitoricească dediată poetului Alexandru Mălin Tacu, obiectiv informativ al securității din România într-un fel de proces al postcomunismlui, Editura TiopoMoldova, Iași, 2006, 351p.; Ediția a II-a, Ed. PIM, Iași, 2009, 354p. Vaslui - Capitala “Țării de Jos” în presa vremii
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
luptei pentru recâștigarea valorilor naționale și sociale, atitudinea față de ei este acum alta. În primul rând, cei aflați la guvernare preferă să uite cine a stat la fundamentul statului Republica Moldova, ce rol important l-au avut scriitorii și întreaga instituție scriitoricească în schimbarea mecanismului politic și social în acea perioadă. Dar nu este mai puțin adevărat că s-a schimbat mult și cititorul, că sensibilitatea și preferințele lui în mod, aș zice, firesc sunt astăzi altele. Spiritul timpului în care ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lua așa cum este. Și dovedește încă o dată că rămâne un meseriaș, în vers ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din evocări, interviuri și fotografii mi se pare a fi, mai mult decât un „capăt de linie”, o probă de onestitate scriitoricească și un început de etapă. După ce s-a eliberat, mărturisind, de fantomele incomode ale trecutului, nu-i rămâne decât să păstreze tot ceea ce poate conferi adevăr și durată lucrării sale literare, pentru a inventa un alt „capăt de linie”, spre
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și chiar din viață, mai cu seamă că se dovedea în continuare un combatant curajos și incomod. Cum era de așteptat, „revoluția” a învins și la Iași: „incompetentul” și „ceaușistul” (!) Mihai Drăgan și-a părăsit pentru totdeauna studenții și proiectele scriitoricești, dosarul său de urmărire informativă a fost arhivat la fondul pasiv, iar complotiștii s-au pensionat ca profesori (unii dintre ei doar cu o singură lucrare tipărită: teza de doctorat!). Cărțile de critică și istorie literară semnate de regretatul meu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lua așa cum este. Și dovedește încă o dată că rămâne un meseriaș, în vers ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din evocări, interviuri și fotografii mi se pare a fi, mai mult decât un „capăt de linie”, o probă de onestitate scriitoricească și un început de etapă. După ce s-a eliberat, mărturisind, de fantomele incomode ale trecutului, nu-i rămâne decât să păstreze tot ceea ce poate conferi adevăr și durată lucrării sale literare, pentru a inventa un alt „capăt de linie”, spre
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și chiar din viață, mai cu seamă că se dovedea în continuare un combatant curajos și incomod. Cum era de așteptat, „revoluția” a învins și la Iași: „incompetentul” și „ceaușistul” (!) Mihai Drăgan și-a părăsit pentru totdeauna studenții și proiectele scriitoricești, dosarul său de urmărire informativă a fost arhivat la fondul pasiv, iar complotiștii s-au pensionat ca profesori (unii dintre ei doar cu o singură lucrare tipărită: teza de doctorat!). Cărțile de critică și istorie literară semnate de regretatul meu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lui Apollodor a lui Gellu Naum, Poveste fără sfârșit a lui Michael Ende, basme populare (românești, turcești, rusești etc.), Uriașul bun și prietenos a lui Roald Dahl și probabil multe altele... Întorcându-ne la copilăria dumneavoastră... preziceau acele vremuri viitorul scriitoricesc? Scriați cele mai frumoase compuneri? Mergeați la olimpiada de română? Pasiunile în copilărie și adolescență, cum bine știți, sunt fluctuante. Dintre toate, cea pentru literatură m-a ținut cel mai mult. Deseori spunem că trecutul „prezice“, dar asta după ce am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
să intru în Paradisul de la restaurantul Casei scriitorilor. sigur, imediat ce pronunțam formula magică „am întîlnire cu domnul Virgil mazilescu”, încrîncenarea lui Șapira se mai domolea și puteam trece de el pentru a penetra în universul atît de rîvnit al clubului scriitoricesc. De mai multe ori s-a întîmplat să fac însă cale întoarsă, fie pentru că Virgil mazilescu nu era acolo, fie pentru că Șapira nici nu voia să mă lase să verific dacă pretinsul meu prieten se afla la vreo masă în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sediul Uniunea scriitorilor. Un poet de 35 de ani (din decență morală evit să-i dau numele, ca și în cazul celorlalți sinucigași literari) își dădu foc în fața Casei Vernescu (un alt vechi palat bucureștean devenit noul sediu al breslei scriitoricești după pierderea Casei monteoru). tînărul poet reuși să-și pună în scenă sacrificiul, într-un mod mult mai eficient decît pensionarul de la Bîrlad. el se stropi cu benzină și își dădu foc într o după-amiază cînd tocmai avea loc o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a fost ocupată de Sovietici, Arcadie trece Prutul În țară și apreciat pentru calitățile sale de actor ajunge În scurt timp pe scena teatrului din București. Cunoscut acestui domeniu este fericit că Își Împlinește chemarea urmând totodată și darurile sale scriitoricești Înmănunchind cele două pasiuni În Întreaga sa carieră. Această fericită simbioză este exprimată În cuvinte ce au rămas să-i caracterizeze existența pentru totdeauna. Arta cea mare, pusă În slujba oamenilor, devenise sâmbure miraculos menit să rezite și potopurilor și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mă bați?" (Ioan 18, 23). Privitor la discursul critic al laicatului la adresa ierarhiei, voi invoca demersul jurnalistic, nelipsit de importanță, al lui Andrei Pleșu 124, referitor la "recenta omagiere în stil ceaușist a patriarhului Daniel 125. Autorul, cu bogată experiență scriitoricească și un nume de rezonanță pentru publicistica românească, publică sub titlul "Slujitorul credincios și înțelept", în Dilema Veche, un articol în care pornește de la discursul fondator al Sfintei Scripturi și ajunge la imaginea contemporană a unei Biserici triumfaliste, în care
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
la iveală energii, tensiuni și reacții atât de vii și de subtile, încât mi se părea că replicile se scriu de la sine, iar eu sunt doar instrumentul exprimării lor discursive. Nu mă gândisem să scriu un mister medieval, dar experiența scriitoricească de la Plopi a avut și disciplina și forța unei astfel de întreprinderi. Ca în vremurile de glorie ale teatrului, ne adunaserăm acolo actori, regizor și scriitor ca să construim împreună mai întâi un text, apoi un spectacol, în primul rând din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
au fugit apoi care încotro. Cotidianul, 8 noiembrie 2002 Oportunism idealist (I) — De ce ești atât de antiamerican? se oțărăște la mine un amic care îmi vrea binele și crede că dacă declar că nu-mi plac americanii îmi periclitez cariera scriitoricească. Trebuia să fii antiamerican, adaugă el, pe vremea când Maria Bănuș scria „Ție îți vorbesc, Americă”. Tac, mă uit la el să văd: chiar vorbește serios? — Se poate, tocmai tu, care ai fost victima comunismului! Taică-tău a făcut pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
-i drept, omul era pe vremea aceea destul de... zurliu. Și inofensiv. Ca să nu mai spun că nu aveam nici un fel de șansă în competiția literară. Așa că nu suscitam nici cea mai mică invidie! Asta e bine, mai ales în lumea scriitoricească... Eram un fel de miel. Sau pui de găină ori alt animal, numai bun pentru sacrificiu. Poate că Preda voia să mă ocrotească. Poate că voia să se fălească. Avea redactori unul și unul! Doi dintre ei făcuseră pușcărie politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Turn Babel? E structura de conducere a USR un turn de fildeș, bun de cucerit? Metafora Turnului Babel mi se pare una potrivită, căci vorbește despre o lume pestriță, extrem de neomogenă așa cum e, din punctul meu de vedere, asociația noastră scriitoricească. Nu sunt stupid încât să pretind ca toți cei care compunem USR să avem același orizont cultural, aceleași opțiuni politice și să fim niște oameni de caracter, educați și feriți de manifestările isterice. Diversitatea e firească. Dar în acest moment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tot acordă, și un "obscur" scriitor român. Ar sparge gheața, atrăgând atenția asupra valorii literaturii române, și poate ar urma și alții. Ne-ar vindeca de un complex cultural de inferioritate față de alte literaturi, dar n-ar schimba mentalitatea breslei scriitoricești, sfâșiată permanent de orgolii și invidii. Nimic nu te desparte/ izolează mai mult de breasla scriitoricească decât câștigarea unui premiu. Un Nobel al fi motiv de linșaj psihologic. Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și poate ar urma și alții. Ne-ar vindeca de un complex cultural de inferioritate față de alte literaturi, dar n-ar schimba mentalitatea breslei scriitoricești, sfâșiată permanent de orgolii și invidii. Nimic nu te desparte/ izolează mai mult de breasla scriitoricească decât câștigarea unui premiu. Un Nobel al fi motiv de linșaj psihologic. Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar agresa la fiecare pas. Politicienii ar vrea să-l numere în tabăra lor. De aceea-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu care duelase, cândva, cu aplomb, în fața cavalerului mort. Învinsese noblețea. 2. Prejudecata formulată de George Călinescu, cum că în fiecare critic zace un poet ratat, ne-a făcut să ne uităm printre degete spre opera poetică sau opera pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-a făcut, poate, decât să întindă o cursă cititorului, ca să-l provoace să vadă cum deriziunea, care e arta, "naște pui vii", ca să folosesc un clișeu publicistic. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să ne înțelegem. Nu putem închide, n-am închis niciodată ferestrele, cu excepția unor ani fioroși ai totalitarismului comunist, spre cultura lumii. A avea modele din spațiul său nu înseamnă mimetism, ci orizont cultural indispensabil. Gradul de "consistență" al producțiilor noastre scriitoricești face ca ele să fie sau să nu fie compatibile cu înscrierea lor pe o tablă de valori care depășește granițele țării. Fie că sunt sau nu mediatizate la ora actuală, operele reprezentative ale autorilor români rămîn egale cu ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ajunge lexicul unei limbi ca să vorbească; apoi zici că amândoi vor să vorbească deodată cu toate cuvintele pe care le știu și pe care nu le știu; apoi îți zici că ei au sesizat că limba română, chiar în gură scriitoricească, a devenit cam lemnoasă și (ei) vor să o așchieze; apoi, dacă limba e cămașa sufletului, te întrebi ce fel de suflet deloc liniștit are (un) Luca Pițu de nu vrea să intre într-un text, ci se fragmentează la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Caritas". Se zvonește că însuși Ion Vartic & Marta Petreu ceva profit or tras de pe urmele lui, nu doar "fund"uri de la Soros. Poți să faci un "portret robot" al scriitorului român ieșit din comunism? Nu poc. Și cred că fauna scriitoricească posedă atâta varietate încât, înainte de a se apleca asupra ei Mihai Dinu Gheorghiu, sociologul bourdivin al bunurilor simbolice, antropologul societal ori istoricul mentalităților, mai degrabă ar pasiona pe vreun Teophrastos de ocaziu, iute în a alcătui galerii de caractere. Lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce am scris vorbește despre aceste lucruri. Eu, omul, nu-ți pot răspunde convingător la întrebările acestea în momentul de față. Dar poezia mea poate că da. Pe acest fond duios-tragic al amânării Apocalipsei, te rog să schițezi proiectele tale scriitoricești și de viață pur și simplu pentru următorii cincizeci și cinci de ani... Credință fără fățărnicie și poezie fără cuvinte. (Revista "Conta", nr. 13, 2013) Christian W. SCHENK Întreaga mea operă stă sub semnul biografiei mele. Nu trebuie să recurg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
titlu nobiliar. Mi se pare a fi o iluzie dureros de atrăgătoare. De aceea mulți au și eșuat! Dacă în anul 1989, luat de entuziasmele Revoluției, te-ai fi mutat la București, cam care ar fi fost parcursul existenței tale scriitoricești? Ai fi fost mai vizibil în plan literar? Cât te-ar fi ajutat locul, cât ți-ar fi lipsit Maramureșul? Cât datorezi Maramureșului în ceea ce privește devenirea ta literară? Cât datorează Maramureșul consecvenței tale? Mulți maramureșeni sunt vedete la București, după cum știm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt decât niște sinucigași"... Dar nu sunt inspirat, așa că te rog a mă absolvi de a da un răspuns mai detaliat la această întrebare. Laurențiu Ulici a fost, în perioada postbelică, cel mai aprig și mai consecvent apărător al breslei scriitoricești în general, și al cauzei tinerilor scriitori, cu precădere Laurențiu Ulici a fost un artizan al definirii literare a "kilometrului zero al literaturii române " la Sighet. Voi, câțiva, păreați locotenenții lui Laurențiu Ulici într-o tentativă de salvare a poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]