1,566 matches
-
cărții, dincolo de formele materiale diferite, trecătoare, conjuncturale. Apocalipsa există în cei lipsiți de credință, în cei posedați de egolatrie, de lipsa de caracter, de omniprezentul diavol devorator... Pe acest fond duios-tragic al amânării Apocalipsei, te rog să schițezi proiectele tale scriitoricești și de viață pur și simplu pentru următorii cincizeci de ani... Dragul meu Adrian, chiar astă noapte am avut un vis groaznic: am visat-o pe mama în pragul morții (nu detaliez). Sunt dependent de vise, în tot ceea ce fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nedomolită nici la vârsta patriarhilor pe care poetul se pregătea s-o împlinească peste puține zile. Zaharia Stancu A revenit un moment în atenție, cu ocazia centenarului, numele lui Zaharia Stancu, al omului care a lăsat o bună amintire comunității scriitoricești, prin felul în care a reprezentat-o și i-a apărat interesele, ca președinte, în vremuri dintre cele mai vitrege. Îmi amintesc sentimentul de catastrofă care a cuprins lumea literară la moartea sa, întâmplată în decembrie 1974. Multe vom pierde
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de corespondență conținătoare de manuscrise, căreia îi răspundea, cu metodă, la rubricile de poșta redacției deținute succesiv la România literară, Luceafărul, Flacăra. Azi a renunțat și la această îndeletnicire, care l-a pasionat mulți ani, și trăiește departe de lumea scriitoricească, departe de lume în general.* Acceptă numai vizitele apropiaților. Se observă însă un lucru: estomparea sa ca persoană fizică este compensată de o tot mai vie și mai activă prezență literară, nu prin noi manifestări proprii (deși l-am văzut
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe vremuri, la formula adaptării și nici măcar la acele „reguli ale prudenței“ la care Geo Șerban spunea că apelează îndeobște Crohmălniceanu când are de recuperat o porțiune de teren pierdută. L-am auzit exprimându-și fără ocol dezaprobarea, în adunări scriitoricești, față de politicile culturale aberante ale regimului, închizătoare de orizonturi, șovine pe față, demontându-le cu logica sa impecabilă, cu argumente care nu puteau fi în nici un fel respinse. Odată aceasta s-a întâmplat chiar în fața lui Ceaușescu - episod evocat în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și această convingere, dar eu pot să depun mărturie că frenezia lui culturală data dinainte de-a fi fost scriitor, că era, altfel zicând, o pornire ingenuă, neasociată, în anii când el abia ieșea din adolescență, vreunei intenții de afirmare scriitoricească. Încă tânăr de tot, student în Bucureștiul deceniului al șaselea, Titel era un devorator de evenimente culturale, detectate prompt, cu fine antene mereu la pândă. Nu-i scăpa nimic din ce se întâmpla, cât de cât interesant, într-o zonă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Breban, situat într un imobil din spatele vechii Grădinițe, demolat după cutremurul din 1977. Dar nu mi-am propus să reconstitui aici itinerarele boemei bucureștene de-acum treizeci și cinci de ani, ci numai să schițez câteva elemente de ambianță legate de începuturile scriitoricești ale lui Nicolae Breban. Mediul la care m-am referit era, cum se poate ușor presupune, și al confruntărilor de orgolii, foarte incitant, tocmai din această pricină, pentru tânărul Breban, ale cărui porniri dominatoare se manifestau încă din acea vreme
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
preexistat operei, sau, în orice caz, operei scoase la lumină, oferite judecății publice. El știa că este scriitor, știa că opera va veni, și de ce să nu admitem că, în mare măsură, această încredințare, această siguranță, această conștiință de sine scriitoricească au chemat, au obligat opera să apară, pentru a-l confirma. În 1959, cred, Breban debuta, în sfârșit, cu o schiță în Gazeta literară, urmată de altele care, într-adevăr, au stârnit deîndată interes. Manifestarea plină de sine, de până
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întâlnirea noastră, în noaptea cea mai geroasă a lui ianuarie 1987, a murit înghețat, în zăpadă, în preajma aceleiași funeste Case a Scânteii, azi a Presei Libere. Din tinerețea lui Fănuș Neagu Mi s-a întâmplat să cunosc de timpuriu mediul scriitoricesc, proiectat, la douăzeci și doi de ani, în chiar inima lui, când am fost angajat de Paul Georgescu la Gazeta literară, în toamna lui 1958, întâi corector și apoi redactor. Era acolo un spațiu de intense contacte, frecventat de mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ei înșiși pe drumul afirmării, cum se spunea în limba de lemn de atunci, căci publicaseră câte ceva prin Tânărul scriitor, prin Flacăra, prin Gazeta literară. Prin acești colegi ai noștri ne apropiaserăm și noi, ceilalți, cât de cât, de lumea scriitoricească a momentului. Să mai spun că momentul era al unei oarecari liberalizări artistice, după anii de dogmatism integral, ecou timid al dezghețului pornit de la Moscova după moartea lui Stalin, un proces din nefericire curmat prea repede, în toamna lui 1956
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Aurolac, din 1997. Așadar, Florența Albu nu a fost ocolită de critici - aceștia au luat act de cărțile ei, fără ca totuși s-o poată impune în conștiința publică a momentului, și cu atât mai puțin ca prezență proeminentă a lumii scriitoricești. Un martor de aproape al acesteia a fost cu siguranță Florența Albu, dar nu și un protagonist. A contribuit la aceasta, ce-i drept, și firea ei retractilă, nesociabilă, bănuitoare, poeta legând greu prietenii. Vocația prieteniei nu i-a lipsit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
București, unde-și avea slujba de proaspăt asistent universitar. Trecea în fiecare luni și pe la revista condusă de George Ivașcu, spre a-și lăsa articolul scris duminica. Fiind tot timpul pe drumuri, nu avea când să lege cunoștințe în lumea scriitoricească, ceea ce pentru critic, socoteam atunci, era cel mai mare bine. De altfel, judecând teoretic, și azi susțin același lucru. Dar izolarea aseptică de lumea din afară se pare că nu i-a reușit până acum nici unui critic. Lui Manolescu, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de noutăți. Manolescu află făcând el vizite și află mult fiindcă umblă mult, trecând prin variate medii între care uneori construiește punți. Fire luptătoare și dominatoare, Manolescu a devenit neînchipuit de repede un lider, fără ungere oficială, al comunității noastre scriitoricești. L-au perceput ca atare și partizanii, și adversarii, și admiratorii, și denigratorii, ba chiar și autoritățile comuniste care altfel nu i-ar fi urmărit, cu atâta sârguință, evoluția și toate mișcările (v. în acest sens și Cartea albă a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și autoritățile comuniste care altfel nu i-ar fi urmărit, cu atâta sârguință, evoluția și toate mișcările (v. în acest sens și Cartea albă a Securității). Se știe prea bine pe ce s-a clădit autoritatea de lider al lumii scriitoricești a lui Nicolae Manolescu: în chip decisiv pe cronica sa literară, susținută fără întrerupere treizeci și doi de ani. Este o performanță unică, nu doar la noi, dar cred că și în lume. Nici Sainte-Beuve și nici alții nu știu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
viu, în această memorie, mai ales prin câteva trăsături: dinamism, intransigență, tenacitate, capacitate de mobilizare integrală pentru atingerea țelului urmărit, spirit ofensiv și polemic. Nu fuseseră uitate de cititori, desigur, după cum nici de cei care-l ascultaseră vorbind în adunările scriitoricești, faimoasele și nemiloasele „execuții“ iorgulesciene, spectacole intelectuale de anvergură. Și poate cu deosebire aspectul acesta fusese reținut din manifestarea publică a lui Mircea Iorgulescu, din critica și din jurnalistica sa, adică felul cum ducea o luptă, felul cum își dobora
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și impresii. Și pe acestea le-am distrus, pentru a nu mă compromite dacă ar fi căzut sub privirile cuiva. Accesul de vanitate m-a decis, așadar, să fac ordine într-un chip atât de radical în protoistoria activității mele scriitoricești și critice, dar acum mă întorc și zic: Să fi păstrat acele texte nu ar fi fost tot un semn de vanitate? Și totuși, oricum ar fi, azi regret dispariția lor, iar gestul de-a le fi distrus îl echivalez
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în 1961 am plecat din Brașov către Galați unde m-am angajat la Institutul de Proiectări Metalurgice (Ipromet). La Brașov, la Uzina de Autocamioane Steagul Roșu unde am fost repartizat inițial, cu toate activitățile mele suplimentare, obștești, multiple muzicale, grafice, scriitoricești și organizatorice, am fost mereu mințit și amânat până când s-a milostivit un tovarăș de la Partid, tovarășul Mirică, să-mi spună că eu nu voi primi niciodată locuință și degeaba sper și mă las mințit, deoarece și părinții mei și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
primul an, și acel an pierdut l-a petrecut acolo, în casa aia unde erau mese cu de toate. - Mese de afaceri literare. El avea o vorbă. Nu am prieteni, doar prietenii literare. Îl interesa să aibă influență și viața scriitoricească să nu treacă pe lângă el. A refuzat funcții, pentru că știa că asta înseamnă protocol, timp pierdut și obligații de partid. La masă invita de regulă și pe alții, lucru care îl flata și devenea mult mai interesant. Nu se bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
caimac alături, sorbit În atmosfera orientală de tutun, s-o tai cu cuțitul, din Café Macedonia, local vast și Întunecos din spatele palatului Nifon, cu zuruit și pocnete de table și de biliard, de care trebuie că-și amintește toată boema scriitoricească, gazetărească și studențească de acum peste patruzeci de ani, Împăca de asemenea, pentru moment, flămân zelile noastre de stomac ușurel, pregătindu-ne Însă, cu acest regim sobru și lactat, pentru vremurile de desfrâu Într ale mân cării ce aveau să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
durabil phalică“, bazată pe o conjuncție a sângelui băr batului cu al femeii. (Este cea mai impresionantă carte ce am citit În ultima vreme, de numai 150 de păginuțe, testa men tul unui om de curaj și de Înaltă onestitate scriitoricească.) [...] N-AM CUNOSCUT FEMEIE TÂNĂRĂ, FRUMOASĂ, INTELIgentă și cu oarecare imaginație care să reziste - stați! - nu atât mij loa celor noastre de seducție, cât propriilor ei slăbiciuni și inferio rități de femeie În fața oricărui bărbat ceva mai Întreprinzător, mai atent
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
te lepezi, pe care le sacrifici dacă chiar ții morțiș să zbori, clipele acelea nu făceau parte din existența lui, din ființa lui. Erau prețul plătit pentru ca să se împlinească dăruirea lui literară. Și într-adevăr, cariera sa literară, succesul său scriitoricesc erau într-un formidabil urcuș, totul îi mergea din plin. (Poate și tovarășul Cameniță îl sprijinea discret, din umbră, dar Vlad nu era curios să afle cauzele ascensiunii sale, nu intra în amănunte, nu-și punea întrebări și nu aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Bărăgan, (publicat tot la "Junimea", în 2013). Trebuie să recunosc că lectura primei părți a acestei scrieri mi-a prilejuit o revelație, dar și o dilemă critică, fapt care transpare și în adnotările incluse în finalul cărții, a unor voci scriitoricești de mare probitate în literatura actuală: Ioan Groșan, Ioan Es. Pop, Ion Mureșan, Paul Vinicius, Vasile Ghica, Mirela Stănciulescu. Revelația este să întâlnești, dispuse în cascadă, episoade vizând viața chinuită a unui copil, de o pregnanță și expresivitate nemaiîntâlnite decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un scriitor care nu epatează (căci nu-și propune asta), ci "operează". Dacă putem afirma că experiența de viață l-a scutit pe scriitor de o sarcină grea, aceea de-a născoci situații tragice, nu putem diminua cu nimic calitățile scriitoricești propriu-zise. Destinul își face lucrarea cu impecabilă rigoare, dar nu oferă și cărți gata scrise. Autorul are intuiția selecției și alternării episoadelor, terminate fiecare în suspans, ca într-un foileton din care aștepți cu nerăbdare continuarea, știe să releve drama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scriu ceva bine construit, interesant legat. M-aș mărgini, probabil, la scrieri minimaliste, feminine și nu feministe. Al doilea răspuns. Sunt cunoscută și apreciată ca o bună traducătoare, care știe să se muleze după cele mai variate stiluri și caracteristici scriitoricești, care știe să-i redea diferențiat pe alții. Dar viața mea personală pe cine poate să intereseze? Nu sunt VIP, nu sunt starletă de televiziune, nu sunt protagonistă de scandaluri mondene. Sunt un personaj obișnuit, ca milioane de alte femei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a unui popor care pentru prima oară în existența sa este în situația de a se cârmui liber.“ (Glasul Patriei, 20 noiembrie 1971) BOUREANU Radu „În viața tineretului nostru - și e firesc, în aceste coloane să ne preocupe îndeosebi tineretul scriitoricesc - s-a căutat de către spirite și mentalități retrograde, sau infectate de morbul unei modernități rău înțelese și rău plasate, cultivarea plantelor fantasmagorice a căror umbră venetică să pricinuiască anemia moral-spirituală a generației de la care se aștepta, datorită grijii și condițiilor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
seama aici de ceea ce înseamnă colectivizarea, cât de larg e viitorul oamenilor porniți pe calea cea nouă, orice om cinstit vede limpede, dincolo de cifre și cuvinte, transformarea adâncă a istoriei!... Întrunirea de la Constanța trebuie să se răsfrângă și asupra breslei scriitoricești; trebuie să ne adunăm gândurile și puterile de creație, să săvârșim și noi cotitura trebuincioasă spre a oglindi cât mai credincios cotitura săvârșită de temerarii care au avut de lepădat 20 de secole de prejudecăți, înainte de a-și schimba obiala
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]