4,125 matches
-
experiență estetică aparte, căci sunt aduse în convergență reportajul literar pe un itinerariu privilegiat, evocarea unei călătorii în locuri și povestirea unor fapte de importanță capitală, confesiunea-mărturisirea unor trăiri profunde, explicarea eseistică a unor concepte, reflecția-meditația asupra a câteva situații-limită. Scriitura, ca formulare, are astfel variabilitate și deci noutate; arată în plus coerență și unitate. Conținutul bazal al cărți îl alcătuiește relatarea unui pelerinaj în Țara sfântă. Pe această axă narativă se grefează ori se insertează episoade personale, identitare, etnice, intervenții
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
Fondul existențial. Ca mai toată proza românească de valoare, proza lui Dan Ionescu se îmbibă de biografic și autobiografic în dauna imaginarului. Din această perspectivă, umbra scrisului o reprezintă existența. Deși aparența gestului de a scrie dă relevanță mai întâi scriiturii și lasă în subsidiar existența, dezvoltarea tematică vădește ca decisivă trăirea. Existența nu se arată a fi doar o umbră a scrisului, ci constituie chiar substanța acestuia. Continuă să citești → Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google
REVISTA DE RECENZII - Part 40 [Corola-blog/BlogPost/339599_a_340928]
-
ale discursului epic, pune alături scriitori aparținând unor perioade diferite: Al. Macedonski, Ion Floricel, Florin Logreșteanu, Veronica Balaj ș.a. Ceea ce-i unește, dincolo de spiritul originar oltenesc, care exprimă ceva din retorica latină, e capacitatea acestora de a fi oferit în scriitură, note estetice particulare. În cuprinsul propriu-zis al cronicilor, se evaluează, în mod instruit și mobil, aspectele originale ale volumelor vizate. Moara de nisip de Viorel Știrbu e o „stranie întâlnire între imaginarul povestirii și evenimentele reale înfățișate”, „cel de-al
Petre Ciobanu: Minotaurul şi floarea de crin / Minotaur and lily flower, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339579_a_340908]
-
Fondul existențial. Ca mai toată proza românească de valoare, proza lui Dan Ionescu se îmbibă de biografic și autobiografic în dauna imaginarului. Din această perspectivă, umbra scrisului o reprezintă existența. Deși aparența gestului de a scrie dă relevanță mai întâi scriiturii și lasă în subsidiar existența, dezvoltarea tematică vădește ca decisivă trăirea. Existența nu se arată a fi doar o umbră a scrisului, ci constituie chiar substanța acestuia. Fondul existențial este alcătuit din câteva experiențe și întâmplări semnificative. În prim plan
DAN IONESCU: Efectul identitar / The identity effect , de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339602_a_340931]
-
oameni, și trăsături pozitive și negative, sunt și deștepți și proști, și bine intenționați și răuvoitori, și responsabili și pierde-vară. În plus, figurile narative nu sunt așezate în spatele unor draperii filtrante și deformatoare. Am zice că ele au spontaneitatea vieții. Scriitura este așezată pe principii de echilibru. Viorel Teodorescu se mișcă bine printre cuvinte și reușește să conecteze lectorul la un imaginar care lasă impresia că se desprinde dintr-un trecut recuperat. Intervenția, ca element de retorică narativă, se observă în
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
jurnale”) evidențiază că în acest tip de scriere „nu suntem în întregime nici spontani și nici inocenți” și accentuează: „Condiția diaristului este să sfideze codurile discursului literar, dar, în secret, nu face decât să inventeze un discurs bazat pe libertățile scriiturii”. În poetica acestei forme literare, E. Simion constată drept specific faptul că „indiferent de mediu și epocă, diariștii trec sistematic (...) prin dezgustul de viață” - taedeum vitae. Dezgustul de viață, pe care-l putem particulariza în spleen (Baudelaire), greață (J.P. Sartré
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
prelucrarea: „prelucrez un text, o istorie sau ceva care mi s-a întâmplat mie” (p. 297). Obiectul inspirației intră în procesarea-prelucrarea unei gândiri ilustrative. „Tema” urcă la o „idee vagă” ce ulterior se consolidează. Spiritul creator aduce din desen în scriitură un principiu al gândirii geometrice. Acțiunea acesteia se vede și în abordarea unor fapte cu potențial afectiv, și în dezbaterea unor evenimente sociale, și în radiografierea morală a unor atitudini. O logică geometrică admirabilă mișcă analiza: „Cu un etaj mai
DAN PERJOVSCHI: „Ăştia suntem” – istorie şi mentalitate, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339640_a_340969]
-
cartea pe noptieră, alături de altele care așteptau să-mi fac vreme de ele. Formatul subțire și lung al cărții m-a invitat, în cele din urmă, la lectură. Ceea ce mi-a stârnit interesul, încă de la primele pagini, a fost precizia scriiturii. Aproape matematică. Cum altfel, atunci când pui pe hârtie fragmente autobiografice. Deloc de trecut cu vederea și designul copertei. Sprayat titlul cărții pe fond alb. Aspecte care cointeresează cititorul, îndreptățit să fie selectiv atât pentru stilul autorului care îmbină inspirat modalitățile
Dan Ionescu: Scrisul umbrei sau umbra scrisului () [Corola-blog/BlogPost/339690_a_341019]
-
îl copleșesc. Valoarea romanului este justificată, mai ales, de amestecul admirabil de stiluri, cel științific (sensul propriu al cuvintelor, regăsit la scurtele lecții de lingvistică) cu cel beletristic (sensul figurat al cuvintelor, cititorul simțind harul poetului Dan Ionescu). Ca atare, scriitura de față răspunde aserțiunii naturalistului francez Buffon că „stilul este omul însuși” („Le style c’est l’homme même”). Romancierul are la îndemână suficiente referințe, lăsându-se, totodată, contaminat de tulburătoare momente, în care fiecare pagină este încărcată salutar de
Dan Ionescu: Scrisul umbrei sau umbra scrisului () [Corola-blog/BlogPost/339690_a_341019]
-
Figurile romanești nu trăiesc decât prin ceea ce se vede din exterior. Din acest unghi, narațiunea intră într-un profil de roman cinematografic. Faptele alcătuiesc existența socială. Indicial, ele denotă și sentimente, gânduri, îndoieli, neliniști și incertitudini. Acestea rămân însă în afara scriiturii și a întâmplărilor ființei. Interioritatea personajelor este goală: uneori seacă și pustie, alteori deșertică și necultivată. Faptele deconspiră o interioritate, dar întrucât nu umplu cu gânduri acest contur, nu angajează lectorul decât la nivel moral. De aceea, „Bravo Lui” este
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
autoevaluare, dar mai îmbogățit cu experiența de viață răsfrântă în acele pagini lecturate. În al doilea, poetul (ca inventator de universuri), după ce a elaborat o carte, resimte un dor de propriul interior sufletesc, pe care și-l alină prin meditație, scriitura ca muncă presupunând și o înstrăinare de sine, deloc neglijabilă: „Voi face curat prin tot ce am fost / și prin ceea ce a rămas să mai fiu” (Introspecție). În ambele cazuri, și de cititor și de creator, autorul observă o evoluție
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
om de litere. Și, mai este o problemă la întrebarea dvs., scriitor nu devii, ci te naști. Ai sau nu ai vocație... O dată vocația eliberată de alte preocupări existențiale, care blochează pentru un timp menirea scriitoricească, începe să se profileze scriitura. O, și câte nu ai de învățat de la marii scriitori... Trebuie să citești foarte mult, atât literatură autohtonă, cât și și internațională, de toate genurile literare, fiindcă talentul fără multă muncă, fără credință și responsabilitate se risipește în van. Din
UN URCUS AL CUNOASTERII SINELUI de GEORGE FILIP, POET – CANADA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340767_a_342096]
-
revista „ Victoria”. În 1948 a fost numit director al Muzeului Româno-Rus, fiind treptat marginalizat. Nu era pe placul regimului comunist. A fost membru al Uniunii Scriitorilor. Moare la 2 iunie 1975, în anonimat. A fost un personaj istoric straniu, controversat. Scriitura în romanul „ La răscruce de vremuri” dovedește un talent viguros. În anii dictaturii comuniste nimeni nu a acceptat publicarea sa. Personajul central, Roman Turculeț, este un alter ego al autorului. „ Anul 1917. Început de primăvară. Omătul pornise să se topească
UN ROMAN ROMÂNESC de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341488_a_342817]
-
Eseurile acestea și îndeobște textele Părintelui Profesor Ioan Bizău fac o notă discordantă cu o însemnată parte a producțiilor scrise ale teologiei autohtone, prin faptul că pot fi citite cu plăcere și într-o atmosferă de confort intelectual. Dincolo de arhitectonică, scriitura autorului nostru se identifică printr-o serie de sintagme memorabile, care uneori produc rupturi în ritmul lecturii. Iată câteva dintre ele: Turnul Babel a fost un proiect în cadrul căruia „oamenii s-au adunat laolaltă în vederea cuceririi și anexării cerului"; „moartea
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
legate de Legea Naționalizării din 1948, viața micilor țărani comercianți veniți de peste Dunăre să-și vândă produsele, lumea pestriță a Pieței Vechi sau animația din copilărie de pe Vadul Sacalelor, care atrăgea prin pitorescul ei, toate acestea dau un farmec deosebit scriiturii. Dar și modul cum se distrau gălățenii la acea vreme, bâlciurile amenajate de hramuri și sărbători, circul care susținea spectacole atractive, viața de zi cu zi a oamenilor simpli, toate acestea constituie mici fresce ale societății urbane de la mijlocul secolului
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
cu oameni nici țărani, nici orășeni, încercând să se adapteze noilor tentații urbane, dar, pe de altă parte, neputându-se dezlipi total de sat, de munca agricolă și de mentalitățile rurale. O lume în plină devenire socială și politică. O scriitură densă, analitică, impregnată cu descrieri și portretizări, un stil destul de încărcat, de altminteri. Mult mai limpezit, mai decantat, curgând precum nisipul prin colul clepsidrei, formând grămăjoară de gânduri, de cuvinte și gesturi păstrate intacte în spatele retinei, există în Jurnalul lui
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
hățurile narațiunii, lăsând uneori suspansul să trezească interesul cititorului, dar și pentru un oarecare efect de lectură asupra lui. Cartea nu plictisește cu toate că e foarte densă și de mare întindere, pentru că autorul ei ține cititorul treaz cu diferite tehnici de scriitură, schimbând deseori registrul și palierele de lectură. Ca să nu ai timp să te plictisești. Aparent, crezi că firul povestirii rămâne brusc nedepănat. Dar Ioan Gh. Tofan îl reia la fel de neașteptat, de acolo de unde îl lăsase, cu și mai mare intensitate
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
primele fraze am aflat că Maia este o evreică de 16 ani. Textul publicat acolo, m-a captat însă imediat datorită subiectului abordat, plasat la începutul verii anului 1941 în Iașul răvășit de presiunile autorităților asupra populației evreiești. Și pentru că scriitura în sine m-a impresionat, am lăsat un mic comentariu. Nu îmi aminteam să fi citit înainte ceva de autorul respectiv și nu aveam nici cea mai mică idee cine este. Domnul Ion C. Gociu, pentru că dânsul este autorul fragmentului
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
țeși la război e păcat, că faci lucruri pe care le porți pe tine și pot aduce nenoroc.” După ce suntem purtați în lumea satului cu noul și vechiul care îl definesc într-un mod ce ne duce cu gândul la scriitura clasicilor pentru care satul a fost de atâtea ori izvor de inspirație, într-un moment în care parcă monotonia vrea să se instaleze pe pagină albă, autorul ne transpune în Iașul anului 1941 și facem cunoștință cu Maia. Fiică de
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
pentru nepoata lui Petrică, pe când va crește. Așa cum spuneam, Maia, este un roman în care surprizele se țin la tot pasul, în care autorul trece cu ușurință dintr-un timp în altul, dar de fiecare dată ne surprinde prin cursivitatea scriiturii domniei sale. Alături de textul narativ de factură clasică întâlnim pasaje jurnalistice, care nu fac altceva decât să ne plaseze în timp și spațiu, să ne ducă alături de personajele sale simțind spaima și frigul, deznădejdea și bucuria. Maia, în accepțiunea mea este
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
de punctuație nefirești și o oralitate simulată, discursurile care încearcă să spună totul pentru a masca diferite complexe, cum ar fi forme de demențializare a realului, poeme schizofrenice, pornografice, pbsesii viscerale, autoexecuțiile eului și simțiri dereglate, promovarea gradului zero al scriiturii, a unei stări poetice plasmatice, prin contestarea rolului metaforei. Acești poeți care practică textualismul au atitudini radicale în raport cu universul literaturii : ei susțin că toți poeții care nu se supun imperativului scriiturii sunt considerați pășuniști și tradiționaliști. În această perioadă și
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
autoexecuțiile eului și simțiri dereglate, promovarea gradului zero al scriiturii, a unei stări poetice plasmatice, prin contestarea rolului metaforei. Acești poeți care practică textualismul au atitudini radicale în raport cu universul literaturii : ei susțin că toți poeții care nu se supun imperativului scriiturii sunt considerați pășuniști și tradiționaliști. În această perioadă și în acest peisaj literar au apărut poeți tineri a căror cărți au fost publicate de edituri cunoscute, dar, din păcate, datorită modului defectos de promovare a cărții aceștia au rămas aproape
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
scurt, am reușit împreună să schimbăm fața ziarului și, în pofida nenumăratelor lor reclamații și reacții adverse care au urmat, și conținutul acestuia. Veleitarii despre care vorbeam, obișnuiți să fie publicat număr de număr, indiferent de tema abordată sau de calitate scriiturii, s-au grăbit să ne reclame edilului din acel moment pentru că nu mai apăreau cu ușurința cu care acel lucru se întâmplase până în acel moment. În spiritul respectării adevărului trebuie să precizez că, deși era bombardat zilnic de telefoane și
UN HIDALGO CLUJEAN IN PRESA NORD-AMERICANA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342580_a_343909]
-
pentru un volum solid, ideea de a le 'contopi' într-o singură carte a venit firesc. Și - pentru a nu apărea ca un volum rezultat prin alipirea a două cărți distincte - am propus să ne alternăm textele în cuprins: o scriitură de-a mea urmată de una de-a ei, ș.a.m.d. Rezultatul a fost interesant, și cartea a avut un pic de succes (“Ficțiuni familiare”). Așa încât - încurajat de această formulă - i-am propus apoi fiicei mele să scriem împreună
ÎNTOARCEREA FRATELUI RISIPITOR de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341558_a_342887]
-
rămas să-i duc la final pe cei doi frați. Deși visasem un roman (unul bipolar), până la urmă a rezultat o nuvelă; doar că îmi place să cred că "materialitatea" frământărilor umane cuprinse ar putea, cu ceva indulgență, să transceandă scriitura înspre denominația de 'roman scurt'. Voi mai spune doar că una dintre ideile de pornire ale proiectului - și anume evitarea elementelor contextuale care să fixeze acțiunea în timp și spațiu - mi-a cam dat de furcă, constituind însă și o
ÎNTOARCEREA FRATELUI RISIPITOR de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341558_a_342887]