1,460 matches
-
Blecher, Într-o realizare romanescă mai limpede decât În volumul precedent, datorată „unei mai sigure conștiințe de artă”. Sebastian era sensibil la modul cum autorul mută accentul de la suferința fizică la „tortura morală a singurătății”, la „spectacolul pustiu al vieții” scrutat de cineva „care a fost scos din ea”. Pompiliu Constantinescu a considerat „impresionantă”, În acest roman, „siguranța de caracterizare, durerea aproape rece de a divulga cele mai grozave suferinți și umiliri, de a sugera situațiile cele mai riscate, ca și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
abulia, resemnarea, iluziile, Îndoielile, Încrederea. Rezistența, Înfruntarea, avertismentul Își intersectează ardoarea prin tragica asumare creatoare a destinului. Omul-artist, omul-creație apare ca martirul-reper al solitudinii neînfrânte, cel ce Își răscumpără vulnerabilitatea interogativă, ca semn de „coerență” cu sine și cu lumea. Scrutând Întunericul și Orbirea, refuzând amăgirile binevoitoare (față de lagărele de exterminare, față de apocalipsa atomică, față de ura organizată, ca și față de atâtea corupte forme de seducție și vandabilitate ale scrisului), față de toate capcanele de pactizare cu răul, Sábato afirmă (prin negație) și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a dezintegrării mariajului, specifice epocii noastre? O operă literară, a unui mare scriitor. În definitiv, nici Procesul, Metamorfoza și atâtea alte scrieri ale lui Kafka nu anunțau, neapărat, alienarea și totalitarismul modern. Anunțau, Însă, un mare scriitor al modernității, care scrutase ca nimeni altul relieful straniu al sufletului său și al semenilor deloc asemănători. New York, 1996 (Familia, nr. 7-8/1999) Traducerea citatelor: Delia Radu Scrisoare către prietenii germanitc "Scrisoare către prietenii germani" Exilul a Început pentru mine În 1987, În Berlinul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Își comercializează asiduu abilitățile. În pragul unui ev postmodern, În care va intra, probabil, tot prima, dacă nu a și intrat, America se reconfirmă ca o stație pilot a evoluției planetare, obligată acum să reevalueze consecințele-limită ale evoluției democratice, să scruteze șansele și nu puținele primejdii ale viitorului. Procesul descentralizării și diversificării continue, cu efectele de dezintegrare vizibile, forțează Înspre prim-planul actualității firești reacții centripete, tot mai frustrate. Marea cucerire a Americii - Libertatea - se dovedește o operă mereu deschisă, solicitând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Omul superior este acela care Își Îndeplinește datoria). Dintr-o dată, el este obsedat de datoria omului față de societate - noțiune Împotriva căreia acționase anterior.” Comentariul iconoclast al operei iconoclaste se Încheia printr-un verdict pe măsură. „Absurdul absolut al intrigii ionesciene, scrutat Într-o comunitate ai cărei cetățeni respectabili se transformă, unul câte unul, Într-o hoardă de Rinoceri, apucați de streche, se acordă cu simplitatea mesajului. Ionescu utilizează personajul Bérenger pentru a ilustra tragica incapacitate a omului de a accepta schimbări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la Iarna decanului, la istoria de familie de care este cumva legat. Întrebat despre „Axa București - Chicago” din roman și cum o vedea romancierul În perioada scrierii cărții, Bellow afirma că romanul este „lipsit de scânteiere”, din cauză că a evitat să scruteze Întregul adevăr despre soție și familia acesteia. „Eram acolo cu Alexandra și Îmi amintesc cum totul s-a deteriorat din cauza ei. Relația noastră a distrus Întregul episod. Bloom m-a acuzat pentru asta, când a citit romanul. «Nu spui adevărul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ținând, eventual, de reflexele condiționate de trecutul naționalist al României. Aceasta i se părea una dintre cauzele pentru care romanul ar fi lipsit de „scânteiere...”. Adică, ceea ce Allan Bloom ar fi sesizat atunci când afirmase că Bellow evita, de fapt, să scruteze nu doar persoana reală a Alexandrei, dar și familia Bagdasar din România? N-ar mai urma decât să scrutăm, la rândul nostru, din nou, relația dintre realitate și ficțiune? Cât de „perfectă” ar fi să fie reproducerea realistă la un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
romanul ar fi lipsit de „scânteiere...”. Adică, ceea ce Allan Bloom ar fi sesizat atunci când afirmase că Bellow evita, de fapt, să scruteze nu doar persoana reală a Alexandrei, dar și familia Bagdasar din România? N-ar mai urma decât să scrutăm, la rândul nostru, din nou, relația dintre realitate și ficțiune? Cât de „perfectă” ar fi să fie reproducerea realistă la un scriitor de tipul Bellow? Alexandra Bagdasar, modelul eroinei „pozitive” În romanul Iarna decanului și al celei „negative” În Ravelstein
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care Îl văzuse plângând: «Nu te comporta ca un imigrant». Scriitorul afirmă că Întreaga sa viață este cuprinsă În acest moment. Imaginea conferită de operă, ca și de acest film pare a unui om obsedat de identitatea sa, decis să scruteze fiecare aspect al eului, să nu evite nimic În procesul autoanalizei. Cum am concilia această imagine cu afirmația menționată?” Nu era o contradicție ireconciliabilă. Intensa implicare și detașarea lucidă, amploarea afectivă ca și cea cerebrală serveau incisivei introspecții. „Îl rănesc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu devine neapărat „tare”, prin experiența victimizării. Supraviețuirea a Însemnat nu o dată, dacă nu chiar de cele mai multe ori, o asumare tacită, rușinată, resemnată, a „stării de fapt”: evreitatea ca premisă de Înțelegere a lumii, ca șansă privilegiată de a-i scruta tenebrele, ipocriziile, amenințările, maleficul. Din clipa În care Începi s-o „iubești” pentru primejdia inevitabilă propriei tale condiții, poți citi În ea neagra potențialitate a omului și a lumii, nu doar ostilitatea primară animând militanții antisemiți și ideologii care Îi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o dată, opera precedentă, completând-o. Un roman referențial, dar și unul independent, la nevoie. Referențial este, inevitabil, noul roman și În relația cu literatura Holocaustului, confirmând viziunea specifică autorului, cea care i-a și adus, de altfel, recunoașterea internațională. Cartea scrutează consecințele mult prelungite ale ororii Auschwitz și dialoghează cu literatura dedicată ei. În ciuda pretextului livresc-detectivistic (căutarea romanului rămas după sinuciderea lui B.) și a inserției „teatrale”, strategia narativă se susține, mai curând, pe o intensă problematizare, nu prin evocarea strict
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care n-a văzut-o. Furându-i patria. El, patriotul legitimist”. Tocmai el, care se opusese legitimării puterii comuniste asupra țării sale. Eroul cărții, concepută ca o lungă scrisoare, este de fapt don Guido, un preot pensionat, un credincios luminat, scrutând labirintul senectuții, dar și memoria, deci și ipotezele contradictorii ale morții generalului Krasnov, pe care Îl cunoscuse personal. La capătul intensei investigații și introspecții, părintele crede a descoperi că faimosul visător ar fi trebuit să moară ca un „om obișnuit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îl fascinau, nu. Această suficiență devenită virtute, agresată din toate părțile, rămâne un măreț exemplu de rezistență. Desigur, nu aș râvni să devin membru al acestui ghetto pentru a fi circumcis, dar exemplul, ca metaforă, este fascinant. Am Încercat să scrutez acest tip de izolare sau indiferență, fără a renunța la valorile mele occidentale liberale. Ar fi imposibil de transformat această rezistență În ideologie. Nu poți construi pe ea o ideologie. Nici pe Kafka nu poți construi ideologie. La venirea lui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai groși, cu atât e mai frig. Cei mai înspăimântători sunt norii care-și întind aripile asemenea păsărilor de pradă. Când apar ei, suntem siguri că ne paște o iarnă cumplită. Uite, cum e cel de acolo, de exemplu. Am scrutat cerul. Deși nu era prea gros, mi-am dat seama imediat despre care nor vorbea Colonelul. Cuprindea toată coama de nord și în mijloc era masiv ca un munte. Semăna cu o aripă de pasăre, gata să se prăvălească din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
performanța în arta ipocriziei. Momentele de atonie intervin numai în singurătate, în deplină siguranță, după ce sunt luate infinite precauții. Unul ca Andronache Tuzluc este sortit pieirii pentru că joacă descoperit, ignorându-și, din oboseală poate, adversarii. Cu talent de comediograf, F. scrutează adunările, zaiafeturile, locuri unde personajele își fac apariția sub privirea lui atentă, studiate din cap până în picioare. Nu sunt scăpate detaliile, dichisul vestimentației, „poza” pe care se merge, mimica, gesturile, modulațiile vocii, dar nici efectul asupra partenerilor. Doar în oglinzile
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
cere atitudinea sceptică, retragerea demisia, fie ea cu părere de rău, dintr-un angajament monden de-acum inocuu. Enormul poate fi egalul insignifiantului, dacă te uiți la ultimul cu binoclul. Te așezi Într-un an inventat din secolul viitor și scrutezi cu un binoclu cît mai cuprinzător prezentul « post-ideologic » al lumii occidentale din perspectiva sensului la care ficțiunea viitorului Îți dă dreptul. Este vorba aici de nerăbdarea de a aștepta istoria, Într-o epocă a nerăbdării generalizate, dar și de nevoia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o savureze și pe care, văzînd că nu se materializează, secolul XX s-a hotărît să și-o provoace În concentrații mari - și-a murit. Poate aceasta este cauza pentru care turistul simte căpătînd importanță Într-un sanctuar antic: el scrutează Istoria, contemporan cu un cadavru și cu sine Însuși, miraculos aduși Împreună. Trebuie că o motivație asemănătoare are și Michel Houellebecq cînd se apucă să scrie cărți. Adept al romanului dus la culme acum două secole, acela “realist”, În variantă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de vîrstă medie (căci are tocmai patruzeci de ani), Houellebecq are pretenția de a scruta o epocă, o societate - cea dominantă astăzi la nivel global - și un Om, are pretenția, cu alte cuvinte, de a face istorie privind-o În ochi, de a ne explica lumera din afara ei, de a reînvia o figură a Scriitorului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
investită cu valoarea exemplului și, În același timp, fără a presupune schizoidii. Ceea ce trebuia să moară În personaj a murit: subiectul. Personajele lui Rouaud (uneori asemenea celor ale lui Anatole France) fac parte dintr-o generație care nu-și mai scrutează existența tragic, care nu și-o mai Împlinește În discuții Între patru ochi cu un Dumnezeu exterior, o generație de personaje - și aceasta este valabil pentru literatura franceză contemporană În ansamblu - care se Îndoiește de la bun Început asupra realității oricăror
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Văcărești este Celula nr. 13 (1932). Notațiile reci, denudate de orice artificiu, nu evită zonele întunecate ale traiului la gherlă, așa cum, prin excepție, lasă să le scape și câte un puseu de lirism elegiac (stârnit de priveliștea zilelor de toamnă). Scrutând mediul promiscuu, în care iese la iveală și ce e rău, și ce e bun în fiecare, scriitorul veșnic în răspăr ajunge la părerea că de multe ori cei închiși sunt victime ale societății și că, în orice caz, închisoarea
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
și tipar în societatea românească și sud-este europeană (Secolele XVII-XIX), Editura Eminescu, București, 1985, p. 177. 13 Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, Editura Cartea Românească, București, 2009, p. 120: "Fenomenele de disgenezie din perioada veche nu vor fi, probabil, niciodată scrutate cu luciditate și bărbăție, căci confirmă incompatibilitatea lor cu ideea de istorie literară și chiar imposibilitatea unei istorii literare: trei secole de apariții întâmplătoare, neorganice, izolate, ignorând, adesea, orice precedență, o circulație precară a unor manuscrise incomplete sau viciate (fiindcă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și tipar în societatea românească și sud-este europeană (Secolele XVII-XIX), Editura Eminescu, București, 1985, p. 177. 49 Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, Editura Cartea Românească, București, 2009, p. 120: "Fenomenele de disgenezie din perioada veche nu vor fi, probabil, niciodată scrutate cu luciditate și bărbăție, căci confirmă incompatibilitatea lor cu ideea de istorie literară și chiar imposibilitatea unei istorii literare: trei secole de apariții întâmplătoare, neorganice, izolate, ignorând, adesea, orice precedență, o circulație precară a unor manuscrise incomplete sau viciate (fiindcă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
În primul rând, ceea ce a arătat Weber a fost că interioritatea și conceptualizările ei nu sunt o afacere individuală. În ciuda unei lungi tradiții a confesiunii care a creat sentimentul că cele ce se petrec în sufletul fiecăruia nu pot fi scrutate decât de protagonistul lor, reflecția asupra "chemării" a demonstrat, dimpotrivă, caracterul sociologic al acestei realități. Temele care orientează existențele individuale, ideile care organizează dinamica și sensul vieților se sprijină pe reprezentări culturale, împărtășite de întreaga comunitate. În al doilea rând
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
considerente, ce continuă încă a ridica semne de întrebare și a-i surprinde pe cercetători s-a consumat, așadar, în spațiul dintre Atlantic și Pacific, rezultând, în final, Lumea Nouă, aceea care azi este acceptată ca un posibil model universal. Scrutând experimentul transoceanic, N. Iorga considera, în 1921, America drept „conștiința lumii întregi”, conchizând că „pe rând, în istoria lumii, deosebite neamuri au cuprins în ele conștiința lumii despre drepturile și datoriile fiecărei țări și fiecărui neam. Nu totdeauna au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din umbra muzicii în care a adunat texte despre spectacole lirice de tot felul (operă, operetă, musical, operă pentru copii). Sintagma din titlu s-ar putea inversa căci, în fapt, autoarea pune accentul pe spectacolul privit ca un tot și scrutează cu privire de cunoscător nu numai realizarea muzicală, ci mai ales pe cea teatrală. Cu un simț de observație foarte ascuțit remarcă orice inadvertență, mai ales din punctul de vedere al logicii scenice, al veridicității personajelor sau integrării lor în
O recoltă bogată by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12544_a_13869]