11,090 matches
-
jumătate - poate cea mai 6 5 zdrențuită - o purtam eu... Doamne! Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga de ea... De nu era această ființă divină, astăzi nu mai călcam spre spitalul Spiridoniei, unde scumpul meu Nicu este operat”... Și fulgii Îi mângâiau cu gingășie obrazul pe care aducerea aminte de acele vremuri i-a aruncat o umbră de tristețe. De multe ori i se Întâmpla ca durerea adunată În suflet atunci să iasă la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îți place de ea, scumpo? ― Ce naște din pisică șoareci mănâncă. Îți seamănă bucățică ruptă... Cum te simți, tati? Te-a durut? Te doare? ― Cum să se simtă un om proaspăt operat, mami? - a răspuns Nicu. ― Cine te-a operat, scumpule? ― Nu știu cum să-ți spun. Păi, pe ditai profesorul cine putea să-l opereze dacă nu doi chirurgi deosebiți? În afara oricărei critici... ― Cine or fi acești doctori pe care șeful lor Îi prezintă cu atâta entuziasm? - a Întrebat Lia. ― Astea ți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai sus decât este firesc - a răspuns Nicu, privind semnificativ la Despina. ― Și, totuși, cui să mulțumesc pentru că a avut curajul să-și opereze șeful? ― Ce spui, Despi? Să-i spunem, ori ba? ― Știu și eu, tati? Tu hotărăști. ― Mami scump. Dă-te aproape de mine și așează-te aici, pe marginea patului, ca să nu leșini când vei afla cine a făcut parte din echipa operatorie. Ascultătoare, Lia s-a așezat, luându-i mâna În căușul palmelor ei. ― Te ascult, tati - l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a fost... Dar mai bine... privește În spatele tău. Ca hipnotizată, Lia a răspuns Îndemnului lui Nicu și a Întors capul... În fața ei, cu ochii plecați și geană umedă, ședea... Despina. ― Cuuum? Tu, scumpa mamii? Tu ai avut atâta tărie? Nuuu... Nu știu ce să fac. Să râd? Să plâng? Să te Îmbrățișez? Să Îngenunchez În fața ta, Despi?... În clipa următoare, trei ființe ședeau Îmbrățișate, cu sufletele vibrând de fericire... Când s au desprins, În colțul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Am aflat și am trăit atâtea Încât mi-am umplut sufletul de bucurii pentru un veac... Da’... omul vine, stă, dar mai și pleacă. Așa că am să plec spre cele zări, ducând În suflet bucurii cu nemiluita. Rămâneți cu bine, scumpilor. Iar tu să te faci grabnic sănătos, că te așteaptă atâtea treburi! Cu aceste cuvinte, l-a Îmbrățișat pe Nicu, care l-a rugat să mai treacă pe la el, ca să-i spună vești de la Toader Toaibă. ― Nu voi uita - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doamna și minunea de băiat abia sosit În astă lume... O să vă las singuri câteva minute, până văd cine a mai fost internat... Maria, cu semne de oboseală pe chip, dar cu aer de fericire, l-a Întâmpinat: ― Uite aici, scumpule! Gruia s-a apropiat și a privit cu emoție la copilul care dormea dus după o “călătorie atât de lungă!...” “Uite-te bine la el cum arată acum, când abia a luat contact cu această lume... Pe urmă va căpăta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vă rog să-mi spuneți dacă pot vorbi cu ea. ― Desigur. Pentru dumneavoastră nu este nici o opreliște. Poftiți. Gruia a intrat În sala de pansamente. Maria s-a ridicat de pe canapea și a venit În Întâmpinarea lui. ― Bine ai venit, scumpule. ― Spune-mi cum te simți, iubito? ― Nu am nimic deosebit. Doar moașa când mi-a pus termometrul aseară a spus că am ușoară febră. ― Medicul a apreciat acum că nu e nimic grav și că poți să-i dai sân
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu putea suferi nici o amânare - a repetat Întocmai vorbele profesorului. ― Uite aici pe cel care te-a așteptat poate cel mai mult - l-a prezentat Maria pe băiat, care parcă mai mult dormea, cu sfârcul sânului În gură... ― Știi ceva, scumpa mea? Cred că e momentul să i punem un nume. Câtă vreme o să fie doar „băiatul nostru”? ― Gând la gând cu bucurie, iubitule. Tu ce nume ai vrea să-i dăm? ― Aștept Întâi propunerea ta. Ei? ― Ce ai spune dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tare prăpăstioși mai sunteți voi, doctorii! ― Lasă că e mai cuminte așa. Îți voi explica altă dată cum devine treaba cu microbii... Când veniți acasă, dragilor? ― Cred că poimâine. Mă mai țin sub observație, din cauza acelei nopți cu febră. ― Bine, scumpilor. Amănuntele le vom stabili mâine. Cu aceste cuvinte, Gruia a sărutat-o pe Maria pe frunte. ― Rămâneți cu bine, iubiților. ― Mergi sănătos, dragule. Până acasă, lui Gruia i s-au Învârtit prin cap cuvintele profesorului referitoare la șetrari și doctorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi lungă... Poate om găsi vreme cândva s-o depănăm pe Îndelete... ― Uneori ești atât de Încărcat de gânduri și tristețe, Încât mă Întreb unde este tati? Tati cel care umple Întreg spațiul din jurul lui cu voie bună și liniște... ― Scumpa mea. Trăim vremuri cărora noi, cei care am trecut prin vâltorile vieții, nu mai găsim punctele de reper după care să ne orientăm. Cele firești, Despi, fiindcă cele care ni se impun nu sunt ale noastre. Sunt străine și false
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Învârtea prin cap numai „Tanti Ileana, tanti Ileana...” În sfârșit, a ajuns și În salon, unde Maria Îl aștepta deja. ― Ai reușit, dragule, să cumperi ce este nevoie pentru moment? Pe urmă vom vedea noi ce mai trebuie. ― Am cumpărat, scumpa mea. Ce face bărbatul? - a Întrebat Gruia, aplecându-se asupra copilului care dormea dus. ― El nu are probleme decât atunci când Îi este foame sau e Însetat... În rest, somn de voie... Acuma trebuie să-l Îmbrac. Până atunci, te rog
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a urmat, Gruia a avut oarece dificultăți privind noile reguli de viață din casă... Se trezea vorbind prea tare sau asista neputincios la schimbarea lenjeriei lui Tudor... „Pentru a fi În ton cu noua situație, trebuie să iau lecții de la scumpa lui mămică privind modul cum trebuie făcut fiecare lucru. Altfel...” - gândea Gruia. Maria ațipise... Târziu, spre seară, când ea s-a trezit, i-a arătat ciorna unei scrisori către mama Maranda și tata Toader. ― Citește-o, scumpo, și spune-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuvintele. Așaaa: „Dragii noștri, mamă Marandă și tată Toader. Nu v-am trimis vești cam de multă vreme, dar sperăm ca acum să aveți bucurie deplină... Aflați, dragilor, că pe această scrisoare Își pune semnătura, alături de noi - ba chiar primul - scumpul nostru fecior și al vostru nepot Tudor. Acum este deja băiat mare! Are chiar cinci... zile de când s-a născut. Este frumos și sănătos! Abia așteptăm să veniți la Iași, ca să-l vedeți. Să ne bucurăm Împreună... Dar asta nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o și a sărutat-o așa, ca altădată... ― Ei? Cum ți se pare, scumpo? ― Dacă am să spun că... că ai talent scriitoricesc, ai să mă crezi? ― Să nu exagerăm, dragoste. Am scris așa cum am simțit. ― Și ai simțit frumos, scumpule. Abia aștept să-i Îmbrățișez. Și, mai ales, să-i mângâi chipul și părul alb mamei Maranda. ― Știu că ea - În sufletul tău - ține și locul mamei tale, iubito... Dacă nu mai ai nimic de adăugat, te-aș ruga să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mamei tale, iubito... Dacă nu mai ai nimic de adăugat, te-aș ruga să o transcrii frumos, cum numai tu poți, și... mâine, când voi pleca la spital, s-o expediez. ― Treaba e ca și făcută, dragule. Îndată, Mărioara ta scumpă va caligrafia - așa cum a Învățat ea la Școala Pedagogică - scrisorica către mama Maranda și tata Toader... ― Dacă ar fi să le scriu eu, atunci ar trebui să meargă la Învățătorul din sat să descifreze hieroglifele mele... ― Nici chiar așa, iubitule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-mi spui pe nume. Așa, ca Între oamenii ce au legături sufletești venite de departe... ― Cu mare plăcere, dar... Parcă nu se cade ca... ― Dacă mi-ai spune pe nume, te-aș simți aici lângă inimă ca fiul celui mai scump camarad și prieten! Ce știi tu, dragule Gruia, ce Înseamnă ca acolo unde glonțul orb te pândește - și nu iartă - să-l ai lângă tine pe omul a cărui inimă bate În același ritm cu a ta și la nevoie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la voi. Așa o fugă! Mama Maranda spune ca să aveți mare grijă de Tudor! Ochi’ și băietu’! Mari nerăbdare am să-l Întâlnesc pi Petrică. Să fiți sănătoși vă urează mama Maranda șî tata Toader”. ― Ei? Cum ți se pare, scumpule? E o minune. Numai țăranii știu să-și exprime gândurile și sentimentele așa de-a dreptul... Ai văzut? Într-o bucățică de scrisoare ne-au trimis gândurile și inimile lor! ― Tu te pricepi mai bine ca mine să analizezi o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te poți plânge că nu ai „recuzită”. Mustăți, slavă Domnului. Sprâncene, cât cuprinde. Privire de vultur, să nu fie de deochi... Iar pălăria de haiduc completează imaginea de vechi cercetaș! ― Să știi că m-ai făcut să mă simt mândru, scumpul meu coleg de școală primară... Ehei! Unde sunt anii aceia, Nicule?! ― Îi vom reînvia măcar pe o parte din ei. Poate nu pe cei mai fericiți. Dar e bine să retrăim chiar și momentele dramatice, fiindcă și ele fac parte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acestei Înalte școli și ce rol a jucat În cultura românească”. Trebuie să-mi fac timp și să-l rog pe bunul meu profesor - care știe atâtea despre Iași - să-mi povestească câte ceva despre această Academie”... ― SÎ trăiț’, domnu’ doctoru’ scump șî bun la Dumnezău - s-a trezit salutat de o țigancă, Însoțită de un flăcău tăciuniu. A privit la femeie și repede și-a dat seama că este fosta lui pacientă de la Pomârla și cea cu inelul bulibașei... ― Apăi, bunule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-i amintesc domnului profesor de această rugăminte și om vedea ce putem face... ― Da’ undi mergi matali așa la vremi di sarî? ― Merg la gară. Îmi aștept părinții... ― A fi vinind la botez, cî dacî nu mă Înșăl eu, scumpa matali doamnî ț’-o dăruit... un ficior! SÎ vă trăiascî șî sî sămini cu matali, bunule. ― Mulțumesc pentru urare, Însă... ― Știu eu ci ti frământî. ― ??? ― Bună seara. Ce faci prin târg? ― Di undi știu eu di băiet? ― Asta cam așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îl avea musafir pe cumătrul său și nu știa cum să scape de el. Ceea ce nu este cazul cu dragii musafiri de față - a prins rând la vorbă soția lui Petrică, În hazul celor din jur. ― Apoi ne-om sacrifica, scumpa noastră gazdă. Alta nu avem de făcut - a răspuns Nicu, ridicând ulcica cu vin... După ce și-au ogoit pofta de plăcinte și setea, au rămas În așteptarea continuării povestirii lui Petrică... ― N-au trecut nici câteva clipe și Toader a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îți avea răbdare, că bunîvoință aveți, slavă Domnului, oi povesti și eu ceva. Dacă nu, oi tăce’ șî gata. N-a fi nici o supărare... ― L-om ruga pe nenea Mitru să nu ne lase cu gura arsă de sete, iar scumpa mea soție va avea grijă să nu ziceți că ați nimerit ca țiganul vinerea la stână... Așa că, poarta hanului nostru va scârțâi mai veselă ca de obicei. După al doilea cântat al cocoșilor, Petrică și soția lui Își conduceau musafirii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de suferință... Mami poate să-ți povestească pe Îndelete calvarul trăit de noi doi În acele vremuri... Lia a privit la chipul lui, cu umbră de aducere aminte... ― Un greu mai greu ca acela nu cred că poate să fie, scumpa lui mami - a reflectat Lia, oftând adânc... ― Aștept ziua când - la vreme de seară - În jurul unei mese, mami va Începe să povestească... Parcă o aud: „Era În toamna anului... Abia absolvisem Școala Normală, când”... ― Și cine vor fi cei prezenți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui mami - a reflectat Lia, oftând adânc... ― Aștept ziua când - la vreme de seară - În jurul unei mese, mami va Începe să povestească... Parcă o aud: „Era În toamna anului... Abia absolvisem Școala Normală, când”... ― Și cine vor fi cei prezenți, scumpa lui tati? Întreb, fiindcă mami știe să povestească cu atâta har Încât ar fi mare păcat ca vorbele ei să se piardă În neant... Are nevoie de un auditoriu căruia să-i simtă bătăile inimii la fiecare cuvânt al ei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cel făcut de bunicu - cel care În astă seară n-a putut fi prezent aici, la han - și vor asculta cu emoție povestea celor doi tineri care au Învins urgia unor vremuri și au ajuns ceea ce sunt! ― Ce spui tu, scumpa lui mami? ― Ei... Am răspuns Întrebării lui tati doar... ― Să știi tu, Despi, că mama ta a avut nota zece la psihologie. Așa că spune-mi mai degrabă cum Îl cheamă? Sunt sigură că e medic și că la mijloc e
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]