3,225 matches
-
umbra codrilor, de răcoarea izvoarelor și de liniștea locurilor. Așa s-a păstrat la Tomozia, până acum 15-20 de ani „stejarul lui Ștefan”, la umbra căruia se zice că domnitorul făcea popas pentru a servi masa cu căpitanii săi. Copacul secular se afla lângă locul unde învățătorul Nicu Huștiu și-a instalat conacul. Iată cum descrie Eugen Șendrea lupta cu tătarii de pe Valea Berheciului: „Cât a trăit Ștefan cel Mare și Sfânt, numai de dușmani a avut parte. Când intrau turcii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o descriu detașat, cu toleranță, îi interesează mai mult plăcerea pe care o oferă textul lor și apoi dimensiunea didactică pe care nu o puteau definitiv eradica. Universul aceasta permisiv și promotor al unui alt spirit, mai laic și mai secular, pe care îl surprind, devine o scuză pentru portretizarea unor personaje feminine ale căror moravuri sunt ușoare, dar care exacerbează omenescul, trăirile intense, nevoia sinceră de exprimare, 11 de eliberare. Cei doi scriitori, în operele de tinerețe, sunt influențați de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ci și de dragostea curtenească cu întregul ei ritual, care vine să contrabalanseze atitudinea misogină din epoca medievală: „Dacă cultul Fecioarei a oferit posibilitatea unui tratament mult mai empatic la adresa femeii, convențiile dragostei curtenești au fost percepute ca o competiție seculară, laică, împotriva misoginismului clerical. Într-adevăr, femeile erau frecvent înfățișate drept cititoare ale romanelor cavalerești.” 27 Iubirea însemna adorația unei doamne, o dragoste trezită de frumusețea, înțelepciunea și caracterul ei, femeia fiind cea care îl înnobila pe bărbat, îl determina
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
activ, independent, autonom, dar și subordonat, obedient. Evul Mediu este o perioadă a contrastelor, de aceea coexistența feminismului incipient cu notele fine misogine, nu trebuie să ne uimească, reprezintă doar o etapă tranzitorie spre o epocă mult mai democratică, mai seculară și mai rațională. Filomena nu face decât să se înscrie pe aceeași linie a unei apărătoare a cultivării inteligenței și declară aforistic că: „prostia îl nenorocește adesea pe om și-l duce la sapă de lemn, tot așa înțelepciunea îl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în moaște și în iertarea păcatelor, se înspăimântă în fața necunoscutelor și se entuziasmează ori de câte ori ceva neobișnuit pare a-i zgudui monotonia, devine „impregnată și în același timp complet saturată, în toate aspectele ei, de reprezentări religioase”506, încât despărțirea dintre secular și spiritual amenința în fiecare clipă să se piardă 507. Este o lume cuprinsă de misticism și de superstiții, antinomică în tendința ei permanentă de a oscila între bine și rău. Pe de o parte, se manifestă credința în divinitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dedicat Semiramidei, împărăteasa Asiriei, glorificată pentru modul în care a știut să fortifice, defensiv, Babilonul; capitolele 3-40 sunt dedicate unor figuri preluate din mitologie și din poezia antică. Capitolele 41 100 portretizează, cu doar trei excepții, femei din lumea antică, seculară, de la Lavinia la Zenobia. Ultimele șase vieți înfățișate de narator se opresc asupra unor figuri feminine din Evul Mediu.624 Autorul s-a inspirat cert din cronicile vremii, dar și din autorii clasici atât de prețuiți, cum ar fi Tit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unei fabule și valorifică motive cunoscute în epoca medievală: paradisiaca grădină a iubirii (prefigurând o atmosferă curtenească, galantă), descrierea templului lui Venus, zeitate protectoare a îndrăgostiților, care guvernează întreaga fire, inscripțiile de pe 669 Phillipa Hardman, Chaucer's Man of Sorrows: secular images of pity in the Book of the Duchess, the Squire's Tale and Troilus and Criseyde, în „The Journal of English and Germanic Philology”, April 1994, vol. 93, nr. 2, p. 211. 670 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 184
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
figură pivot în istoria constituțională romană: din cauza violului și a sinuciderii ei, romanii s au ridicat împotriva familiei regale a Tarquinilor și au impus republica. De la Fericitul Augustin înainte, ea a fost percepută ca o figură centrală pentru definirea eticii seculare și a ideologiei Romei, în special atenția exagerată acordată onoarei și faimei. Dante însă nu o plasează în Infern, personajul feminin cunoaște o existență oarecum binecuvântată, portretizată fiind în mijlocul unui cor care glorifică noțiunea de onoare. Dacă la începutul Evului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
4, summer 1980, pp. 519-541. 40. Hansen, Elaine Tuttle, The Wife of Bath and the Mark of Adam, în „Women's Studies”, University of Maryland, vol. 15, nr. 4, 1988, pp. 399-416. 41. Hardman, Phillipa, Chaucer's Man of Sorrows: secular images of pity in the Book of the Duchess, the Squire's Tale, and Troilus and Criseyde, în „The Journal of English and Germanic Philology”, April 1994, vol. 93, nr. 2, pp. 204-228. 42. Hardy, Lucy, The Women of Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
milei a filosofat‐o Nietesche. Sălbăticia și brutalitatea teutonă e milenară (Tacit). N‐a creat‐ o Hitler. Antisemitismul a fost un permanent mijloc de diversiune în mâna guvernelor tuturor națiunilo r. „Drang nacht osten” și „Spațiul vital” e un vis secular al n emților și nu numai a lor. Nu Hitler i‐ a învățat pe italieni să viseze un „Imperio” în Africa, pe japonezi să viseze cucerirea Chinei și Americii, pe români să viseze un guvernământ al Transnistrie i. Nu Hitler
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
îmi faceți cunoscute simțămintele de înaltă bunăvoință ce animează pe M. S. I Sultanul, în privința Principatelor Unite... ... Simțămintele binevoitoare ale Sultanului vor fi pentru mine de un puternic ajutor în silințele ce-mi voi da ca să strâng din nou legăturile seculare ce unesc Principatele Unite cu Turcia, și recunosc cu energie avantajele ce le sunt asigurate prin principiul european al integrității imperiului otoman, pre care tot atât de mult este de datoria mea, ca și în interesul Principatelor Unite de a-1 respecta
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
că refrenul este vechi, însă o repetare în plus nu strică. De cine să ne apărăm? Nu s-a nuanțat. S-a lăsat totuși să se înțeleagă că pericolul, doamne ferește, nu vine dinspre Rusia. Cu rușii avem legături prietenești seculare, depindem de ei din punct de vedere energetic (e frig în casele noastre - afirma cu tristețe maestrul), iar biserica ortodoxă rusă e sora noastră mai mare. La capitolul religie, puterea, până mai ieri ateistă, nu are nici o divergență cu creștinul-ortodox
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
propriu, icoană. Unicitatea mănăstirii Voroneț a fost încă o dată supralicitată, prin calitatea sa de "ctitorie a sfântului"162. Manualele nu fac decât să confirme obișnuințele epocii. Ofensiva comemorativă dedicată celor cinci secole de la moartea sa nu a motivat doar actorii seculari, cu interesele lor lumești, ci și slujitorii bisericii. La Borzești, de exemplu, pictarea ctitoriei sale din 1494, a prilejuit consacrarea unui adevărat ciclu hagiografic ștefanian 163. Cu toate acestea, Ștefan a rămas, poate și din comoditate, în multe pagini de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
viața lor, poartă mărturie lui Hristos, confirmându-se astfel principiul că esența martiriului constă în dedicarea vieții, și nu în simpla acțiune de a muri. Scopul martiriului fusese extins, într-un mod foarte logic: pentru că cuvântul martir, în utilizarea sa seculară, înseamnă martor; iar viața unui om constituie o mărturie a convingerilor sale la fel de puternică precum moartea. Chiar cuvântul sfânt (sanctus), limitat anterior doar la martiri, era acum acordat unei game mult mai diverse de bărbați și femei sfinte<footnote Gerald
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
ordine și moderație, orgoliu expansionist și spirit polemic strălucit au decis o estetică în care inteligenta mânuire a stilurilor consacrate și spiritul critic sau geniul retoric prevalează asupra invenției de noi structuri artistice"133, avea să noteze Mirela Roznoveanu. Prestigiul secular al elenismului exercitase o capitală înrâurire asupra clasicismului latin; însușindu-și literatura unor autori precum Homer, Hesiod, Sapho sau Arhiloc, spațiul unei limbi atât de atent ancorată în tipare precum cea latină reunește exemple din cele mai diferite, creatori de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
abundența romanelor postmoderne în care Biblia devine țintă favorită. 3.2. Renașterea parodiei literare în spațiul european: faceția, poemul eroi-comic, romanul Renașterea poate fi astăzi privită ca o sumă a tot ceea ce a marcat distanțarea definitivă de misticismul cu tradiție seculară. Modificarea relațiilor de putere, a ierarhiilor sociale, chiar a trăirilor, strâns legate de influențele filozofiei epicureice, dar și spiritul popular propunând o înțelegere a vieții sub semnul lui carpe diem, călătoriile, apariția tiparului sunt caracteristici fundamentale. De aici rezultă cel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
împotriva statului, în materie etico-religioasă. Faptul este confirmat de scrierile apologeților, care prezentau adesea o viziune pesimistă a lumii creștine aflată într-un contrast explicit cu lumea păgânilor. Dacă sfântul episcop Irineu din Lyon (Irenaeus Lugdunum, 130-202) spunea că puterea seculară era permisă de Dumnezeu din cauza căderii omului, pentru a frâna neamurile din calea nedreptăților lor, ulterior se punea în discuție serviciul adus Imperiului de către creștini ca funcționari în administrația publică a acestei instituții. Pentru Tertulian (155-230), creștinul nu poate îmbrăca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
egoistă cu scopul de a sluji cât mai deplin lui Dumnezeu, apologetul, îndepărtându-se de specificitatea acestui concept, ne propune o interpretare diferită, deși păstrează substanțial intactă semnificația: dacă sclavia bogăției este o formă de idolatrie, apartenența la o oștire seculară, represivă a libertății de conștiință, implică un compromis cu cultul imperial fondat pe aceiași idolatrie. Din moment ce atitudinea obiecției de conștiință a soldatului este acceptată ca fiind de sorginte creștină, putem spune că asemenea episoade nu erau totuși rare, cel puțin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de aproapele. Descoperirea atitudinii cipriane este covârșitoare: exprimă gândirea întregii Biserici asupra războiului. În principal, Biserica s-a arătat rezervată în adoptarea unor poziții explicite referitoare la aspectele tipice situației în discuție, din moment ce atât păgânii cât și creștinii resimțeau moștenirile seculare care apăsau asupra mentalității lor. Din acest motiv, în loc de a considera preliminară absența unei participări la război și la serviciul militar, Biserica țintea direct la rădăcina situației urmărind schimbarea mentalității care, în dinamica sa, ar fi ajutat conștiințele creștinilor să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acest sens. Anterior, ei nu protestaseră împotriva uzanțelor religioase prezente până atunci în rândul armatei, nu au considerat serviciul militar inconciliabil creștinismului și nici nu și-au manifestat sentimentele și ideile religioase. Erau iubitori ai conviețuirii pașnice, respectuoși față de tradițiile seculare, devotați împăratului și supuși autorităților legitime, cetățeni foarte buni, soldați disciplinați și valoroși: acestea nu constituiau pentru ei o renunțare la credință, o contradicție între viața interioară și cea exterioară. Dar s-au împotrivit atunci când au fost siliți să comită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și a secularizării vieții sociale. În acest tip de clivaj doar două familii politice își găsesc originea specifică. Pentru clericali, democrația creștină este moștenitoarea luptelor politico-religioase din trecut. Pentru anticlericali, găsim o familie de partide care poate fi numită laică, seculară sau chiar radicală căci Partidul republican radical și radical-socialist constituiau, la începutul secolului, cea mai mare mîndrie a lor. Clivajul Biserică / Stat, care nu trebuie confundat cu un război religios, i-a pus în opoziție pe deținătorii și pe adversarii
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
implică valori, atât la origini, cât și la nivelul consecințelor; de ce un anume imperiu sau un anume regim politic s-a năruit? Cum se nasc și se răspândesc religii ca islamul, creștinismul sau budismul? Cum și de ce se dizolvă animozitățile seculare, ca rivalitatea franco-germană, cedând locul colaborării? Care sunt rădăcinile naționalismului? Dar care sunt cauzele schimbării valorilor? Aceasta poate fi declanșată de o vastă gamă de factori, pe care ar fi imposibil să-i enumerăm. Ne vom limita la câteva exemple
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
implice în fiecare zi. El nu poate aștepta ca acest tribunal să pronunțe verdictul... Este deci necesar să ducem analiza mai departe. Multiplicând cazurile și observațiile, ni se pare că, în traiectoria sa, umanitatea ajunge, foarte lent, într-un ritm secular, să facă o triere în memoria sa colectivă. Din experiența sa se desprinde un lot de valori care se afirmă, dincolo de restul amorf. Ele apar drept achiziții istorice. Este vorba despre o noțiune deschisă: de fapt, ca urmare a evoluției
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de drumul său pe pământ, poate să elimine însingurarea și toate suferințele. Dumnezeu și omul sunt disociați. Omul are din ce în ce mai puțină nevoie de Dincolo pentru a explica universul, pentru a trăi în univers, pentru a-și găsi fericirea. Societatea devine seculară: religia îi reglează din ce în ce mai puțin ritmurile, obișnuințele, sărbătorile, spațiul public. Pe al doilea loc menționăm autoritatea (B. 2.), deoarece constituie valoarea în numele căreia expansiunea noilor valori este blocată. Fie că este vorba de autoritatea în cadrul Statului, în familie, la școală, la
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
adaptare la unitatea noastră temperamentală, în valori sufletești, cu alte cuvinte civilizația se transformă în cultură" (Lovinescu, 1997:254). Opunându-se teoriei formelor fără fond, Lovinescu spune: În loc de a merge de la fond la formă, ca în toate dezvoltările normale și seculare, [...] evoluția noastră și-a descris traiectoria de la formă la fond" (Lovinescu, 1997:193). Practic el avansează ideea că formele (elementele civilizaționale) nu sunt nocive, ci că întâi simulează și mai apoi stimulează fondul (spiritul) și îl dezvoltă: "Departe de a
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]