2,120 matches
-
9 Peter Osborne, "Infinite exchange: The social ontology of the photographic image" în Philosophy of Photography, vol. I, nr. 1, 2010, pp. 59-68. 10 Filmul reprezintă un nou obiect al culturii ce este supus unei varii largi de teorii ca semiotica, psihoanaliza sau analiza ideologică. Din acest motiv filmul este văzut ca un spațiu deschis unor noi interpretări, unde metoda teoretică tradițională nu poate fi aplicată. 11 "The specific qualities of screen forms are productive of their own technological event and
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
1976 cu volumul Teatru și mit. Mai este prezentă în „Steaua”, „România literară”, „Contemporanul”, „Ramuri” ș.a. Teoretician și analist al literaturii dramatice, V.C. concepe o poetică teatrală modernă, originală sub multe aspecte, axată îndeosebi pe metodele de investigare oferite de semiotică, teoria textului și estetica receptării. Interpretarea „semnelor” dramatice într-o viziune semiologică, panoramică, comparatistă îi prilejuiește un excurs critic nuanțat, menit să surprindă specificul, structura și modalitățile teatrului, privit ca „fenomen complex, constituit din semne diverse” (Accente). Studiile sale vădesc
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
comunicare", „limbă", „limbaj" sunt polisemice, ele comportând o pluralitate de sensuri. Acest fapt provine nu numai din complexitatea intrinsecă a fiecărei noțiuni, ci și din aceea că ele constituie obiectul de investigație al mai multor discipline științifice : lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc. Aceste discipline aduc propriile lor perspective de abordare, care nu sunt întotdeauna identice sau măcar complementare. Lămurirea sensului psihologic și etimologic al acestei noțiuni se impune, ca o necesitate, mai ales dacă luăm în considerație ancorarea lor într-
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul, mandatarul, adjuvantul, donatorul, pretinsul erou, dar Etienne Souriau prezintă o schemă cu șase
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un personaj colectiv. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, atunci cînd se are în vedere aspectul narativ al unui text, noțiunea "actant" prezintă aceleași accepții ca în semiotica narativă. În egală măsură, termenul actant poate desemna însă și instanțele implicate în actul comunicării, prezentă fiind și forma de interactant, care trimite la locutor, respectiv interlocutor. Spre deosebire de sintagma actorii comunicării, care se referă strict la instanțele activ implicate în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actorul proiectează asupra acestuia o sumă de trăsături în care se răsfrînge viziunea lui cu privire la personajul respectiv. De la apariția cinematografului, termenul actor îl desemnează, în egală măsură, pe artistul care joacă rolul unui personaj dintr-un scenariu de film. În semiotica narativă, A. Julien Greimas face distincție între actori și actanți. În timp ce actanții compun sintaxa narativă, același actant regăsindu-se în diferite povestiri, actorul prezintă un nume specific, în principiu diferit în fiecare povestire, manifestîndu-se prin discursuri proprii. Actorul se definește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referenții respectivi în discursul anterior: Primeau ordin să recruteze oameni pentru întinsele ferme desuete. Erau îmbarcați în vagoane cu destinația ziselor susnumitelor/acestor din urmă plantații.; Maria a întîlnit-o pe Ana. Prima a îmbrîncit-o pe cea de-a doua.) În semiotică, anafora este definită ca funcție de bază a textului semiotic general, prin care sînt indicate, "arătate" entitățile înaintea oricărei structuri fonologice sau semantice. Funcția anaforică este anterioară semnificației, este relațională, transgresivă în raport cu structura verbală, prin intermediul căreia este însă studiată în mod
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
practică discursivă; ipoteza situării practicii discursive în contextul practicilor intersemiotice. În absența unui obiect de analiză bine circumscris și a unui mod de investigație propriu, analiza discursului rămîne deschisă către o pluralitate de abordări, printre care cea sociolingvistică, psiholingvistică, pragmatică, semiotică, argumentativă, ceea ce confirmă multitudinea formelor de analiză la care se pretează discursul. P. Charaudeau și D. Maingueneau sintetizează definițiile analizei discursului din perspectiva relației dintre text și context, excluzînd direcția pragmatică asupra enunțurilor decontextualizate. Astfel, analiza discursului poate fi definită
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a o accepta. V. normă. BOCHENSKI 1974. IO AXIOLOGIE. Studiul filozofic al valorilor, în special în domeniile eticii, religiei și esteticii, a fost structurat într-o disciplină distinctă denumită axiologie. A. J. Greimas a propus însă folosirea acestui termen în semiotică pentru a numi modul de existență paradigmatică a valorilor, în opoziție cu ideologia, care are în vedere maniera de aranjare sintagmatică și actanțială a lor. Axiologia a devenit astfel suportul realizării vorbirii prin operațiile de actualizare și se atestă prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apare o enumerare a etapelor succesive ale drumului, punctate de instrucțiunile privind direcția de urmat în fiecare etapă. Un alt nivel arată că spațiul este înțeles ca fiind continuu, ca o formă nesegmentabilă, iar limba spațiului este atunci centrată pe semiotica situației, în care sînt solicitate mărcile spațiale și personale. V. actualizare, categorizare, percepție, reprezentare. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN COLINGVISM. Colingvismul a fost introdus de R. Balibar în articolul L'institution de français. Essai sur le colinguisme des Carolingiens à
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
manifestă interes pentru apariția emoțiilor în enunț și discurs, căutînd, totodată, și relevanța acestora în interacțiunile umane. Investigațiile făcute asupra limbajului din perspectiva psiholingvisticii au urmărit implicațiile proceselor psihice umane revelate în limbaj (mărcile expresive de natură lingvistică, discursivă și semiotică - din această perspectivă limbajul fiind o formă de manifestare a psihicului uman -, cu scopul de a motiva și de a interpreta actele de vorbire în funcție de valoarea psihică pe care le-o conferă utilizatorii lor. Psiholingvistica urmează trei căi de analiză
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nonintențională: emoția restructurează discursul), precum și raportul dintre emoțiile cotidiene, de intensitate redusă, și cele complexe. Analiza unui discurs compozit (care transmite emoții) poate fi orientată spre trei scopuri majore: 1) receptarea de tip diagnostic: diagnosticarea emoției se face conform regulilor semioticii psiho-medicale și vizează elementele de natură fiziologică și atitudinală (variații în mimica facială, tonusul muscular sau reacțiile electrodermice, de exemplu, oferă date importante despre starea emoțională a individului), dar și elementele de natură verbală și paraverbală (modificări asupra organizării discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
emoției: empatia de gîndire, de acțiune și de afecte reprezintă împărtășirea sincronă a stărilor psiho-corporale, adică partenerii actului comunicațional au o stare asemănătoare, iar empatia devine, astfel, un fenomen complex care are rolul de a facilita cunoașterea celuilalt; 3) codificarea semiotică a emoției: fenomenele enunțate anterior pot fi sistematizate și stereotipizate în vederea constituirii unui cod cultural (de exemplu, manifestarea multidimensională a emoțiilor este diferită în culturile europene față de cele africane). În pragmatica argumentării, tipologia actelor ilocuționare guvernate de condițiile de reușită
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic, căutînd să dezvăluie încifrările construcțiilor de cuvinte, cu ajutorul instrumentelor semantice și al organonului sintactic. Astfel, orice figură retorică trebuie să respecte cinci reguli importante, pentru a constitui un sprijin real în argumentare. În semiotica textuală, figurile se referă la nucleul semic: ele sînt considerate unități de conținut, atașate la un lexem sau la o sintagmă, care atribuie o valoare deosebită rolurilor și funcțiilor actanțiale. Louis Hjelmslev consideră figură orice element lingvistic care nu este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
formă de exprimare prin folosirea unui limbaj aparte a cărui decodare mobilizează o largă varietate de tipuri de interpretare (in)variabilă sau alternativă. Gestica se află în strînsă legătură cu canalul vizual, deosebindu-se de semnele lingvistice prin anumite caracteristici semiotice. Ea nu aparține vreunei gramatici, dată fiind lipsa existenței unor reguli stricte de organizare sintagmatică. Prin excelență, polisemia gestuală este interpretabilă în context și este motivată de implicitul din intenționalitatea comunicativă a locutorilor. Astfel, activitatea verbală și gestuală a locutorilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de înlocuire a lor cu liniuța. V. discurs, modalizare. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN GLOSEMATICĂ. Deși teoria lingvistică elaborată de Louis Hjelmslev sub denumirea glosematică nu s-a generalizat, ea a avut un rol decisiv în realizarea unor concepții semiotice coerente. Acest lingvist a pornit de la principiile formulate de Ferdinand de Saussure, pe care le-a radicalizat, propunînd o perspectivă ipotetico-deductivă asupra limbii, prin reținerea din opera înaintașului său a două teze din teoria semnului lingvistic: 1) limba este formă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
denumește știința interpretării textelor, în mod deosebit, a textelor filozofice și biblice. Acest termen mai poate semnifica și interpretarea propriu-zisă a unui text sau ansamblul metodelor de investigație utilizat în această activitate. Sub anumite aspecte, hermeneutica este o disciplină apropiată semioticii, de la care preia unele elemente, în măsura în care întrunește o teorie generală a sensului cu o teorie generală a textului, astfel că, pe de o parte, domeniul ei de manifestare este specific, iar, pe de altă parte, cînd vizează raportul textului cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
astfel că, pe de o parte, domeniul ei de manifestare este specific, iar, pe de altă parte, cînd vizează raportul textului cu referentul, se aplică datelor extralingvistice ale discursului și condițiilor de producere și de observare a lor. Spre deosebire de abordarea semiotică, pentru care enunțarea se poate reconstrui pornind de la un singur text, hermeneutica presupune intervenirea contextului social-istoric și contextului receptării și tinde să identifice sensurile admisibile, inducînd astfel o poziție filozofică a referinței drept criteriu de evaluare. V. referință, semiotică, sens
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
abordarea semiotică, pentru care enunțarea se poate reconstrui pornind de la un singur text, hermeneutica presupune intervenirea contextului social-istoric și contextului receptării și tinde să identifice sensurile admisibile, inducînd astfel o poziție filozofică a referinței drept criteriu de evaluare. V. referință, semiotică, sens, text. GREIMAS - COURTES 1993. RN HIPERBOLĂ. Figură retorică, hiperbola se întemeiază pe capacitatea emițătorului de a exagera voluntar semnificația unui mesaj, cu scopul de a spori impactul asupra receptorului sau pentru a-i reține acestuia atenția într-o manieră
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fie totdeauna particularizată. V. paratext, pastișă. GENETTE 1979; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN I ICONICITATE. Caracterul de a fi imaginea a ceva este numit iconicitate, însă această denumire se referă de obicei la icon, la un termen al semioticii instituit în 1909 de Ch. S. Peirce. Potrivit acestui filozof, există trei tipuri de semne - iconi, indici și simboluri-, dintre care iconii se află într-un raport de reprezentare cu realitatea exterioară, deoarece reprezintă aceeași proprietate ca obiectul denotat. Astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1972; GREIMAS - COURTÈS 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. LC INTERPRETARE. În tradiția lingvistică instituită de concepția lui Ferdinand de Saussure, interpretarea este parafraza prin care se redă un conținut echivalent unei unități semnificante în interiorul unei semiotici sau traducerea unei unități semnificante dintr-o semiotică în alta. Pe principiile gramaticii generative, s-a construit o semantică ce ar avea ca sarcină stabilirea regulilor care să asigure interpretarea semantică a structurilor de adîncime de natură semantică. Se poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. LC INTERPRETARE. În tradiția lingvistică instituită de concepția lui Ferdinand de Saussure, interpretarea este parafraza prin care se redă un conținut echivalent unei unități semnificante în interiorul unei semiotici sau traducerea unei unități semnificante dintr-o semiotică în alta. Pe principiile gramaticii generative, s-a construit o semantică ce ar avea ca sarcină stabilirea regulilor care să asigure interpretarea semantică a structurilor de adîncime de natură semantică. Se poate constata, desigur, aici o apropiere de teoriile logice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relația cu realitatea discursului. V. analiză a discursului, arhivă, corpus, eveniment discursiv. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN IZOTOPIE. Termenul izotopie a fost propus în 1966 de A. J. Greimas, trecînd de la un domeniu mai restrictiv, cel al semanticii structurale, la cercetarea semiotică și lingvistică, pentru a pătrunde și în spațiul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, la capitolul coerență discursivă. Izotopia desemnează modalitățile ce țin de structura și de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
REBOUL 1994. SM LECTOR. În mod curent, prin lector se înțelege "cititor", cel ce are capacitatea (dobîndită) de a citi (adică de a recunoaște grafemele și literele ca semnificant și de a le atribui un semnificat / o semnificație textuală). În semiotica textuală, acțiunea receptivă și interpretativă a lectorului este un obiectiv fundamental, deoarece lectura este în acest caz un proces complex de analiză. Prin extensie, lectura devine sinonimă cu interpretarea oricărui tip de text. În cadrul teoriei literaturii, "lectorul" este conceptul care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
v. REGIM DISCURSIV MODALITATE. În înțeles general, modalitatea este felul în care se prezintă ceva, înțelegîndu-se implicit că există mai multe feluri (specii sau varietăți) posibile și că unul dintre ele este actualizat. Pe tărîmul logicii, al lingvisticii și al semioticii, modalitatea are nuanțe și detalieri diferențiate, rezultate din unghiul de vedere din care este privită. Logica a fost prima disciplină care a analizat modalitatea, Aristotel inaugurînd studiul, pe de o parte, prin stabilirea condițiilor de adevăr (pe baza opoziției adevărat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]