2,355 matches
-
că Îi era imposibil să facă duș câtă vreme unchiul Dikran, Instalatorul Imposibil, Își făcea treaba, Armanoush s-a Îndreptat spre dormitorul bunică-sii, a deschis ușor ușa și a aruncat o privire Înăuntru. Iat-o dormind ușor, Însă cu seninătatea aceea fericită pe care o au doar femeile În vârstă Înconjurate de copiii și nepoții lor. O femeie spiriduș care avusese Întotdeauna un trup subțiratic și prea multe poveri pe umeri, slăbită și Împuținată acum de bătrânețe. Pe măsură ce Îmbătrânea, simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a rămas nemișcat, cu fruntea Îngândurată din cauza acelei situații dificile. În spatele lui, dincolo de fereastră se Întindea pământul Arizonei, Întotdeauna demn de Încredere, Întotdeauna tainic. Cu timpul Învățase să aprecieze deșertul, infinitatea lui care Îi alina teama de-a privi Înapoi, seninătatea lui care Îi alunga frica de moarte. În momente ca acesta Își amintea, de parcă trupul lui se lăsa singur În voia amintirilor, de soarta care Îi aștepta pe toți bărbații din familia lui. În momente ca acesta se simțea Înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
salut. Însemna s-o iau de la capăt! Mi-am schimbat itinerariul și m-am pomenit la Modena cînd eram așteptat, de fapt, la Bologna. Mă bucur În fiecare zi că nu mai sînt automobilist. Datorez o bună parte din puțina seninătate de care dispun faptului că nu mă mai vîr Într-o mașină de Îndată ce scot nasul afară și că nu mai sînt nevoit să-mi chinui meningele pentru a-mi aminti locul unde mi-am parcat-o, ceea ce a fost constanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plăcea acelui oricui și pentru adevărul că un spirit care e mult prea deosebit și evoluat ar fi inevitabil atașat magiei și miracolului copilăriei, imprevizibilului adolescenței și infinitei energii a “tinerilor din ziua de azi”... Există o anume inocență, o seninătate pură și indescriptibilă, o încredere nemărginită în infinitul vieții, o copilărească și incomparabilă afectivitate, o energie cu valoare inestimabilă, o unicitate paradoxal universală, care se găsește în privirile și atitudinea adolescenților sau a celor apropiați sufletește de această vîrstă... chiar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
schimba acest rol pentru unul mediocru, lipsit de sens și de înțeles pentru mine. * Ia uite numai oleacă la el... cu blugii și tricoul lui lejer, cu libertatea din priviri și nestinsa dorință de a fi mereu astfel, liber, cu seninătatea arătată față de destin, cu originalitatea sa întîmplătoare, cu impulsivitatea lui sentimentală, uite cum fuge imediat ca săgeata, ai crede că energia lui vine direct din centrul universului, surîde vesel, de parcă știe ce caută și e sigur că găsește... adeseori, pare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
aproape ca ai tăi... * Vezi că te-ai încheiat aiurea la jachetă, m-a atenționat careva din încăpere, la un moment dat, cînd mă pregăteam să plec. Da, am mormăit eu într-o doară fără să mă mir, cu o seninătate inocentă, așa fac mereu... De ce? s-a amuzat persoana, oarecum nedumerită. Nu știu, am ridicat eu din umeri. Așa se nimerește. Acesta e adevărul și în privința lucrurilor mai importante ca nasturii de la jachetă, pentru că totul se reflectă la scară mică
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
chiar motive sau de ce s-a potrivit mai bine așa. Dar în privința ei nu am reușit niciodată să accept ideea, să înțeleg, să uit, să trec peste, să spun că a fost mai bine pentru toată lumea, să ajung la o seninătate... să nu mă mai gîndesc, să nu mă mai întreb de ce, să nu mai simt nevoia, să nu mi se mai pară nedrept, să nu mai sper la o cît de mică șansă de a mai lua legătura cu ea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
-i văd numele scris undeva... pe internet... adică în această lume amestecată... * Ce mult contează pentru mine prezența orhideei!... Chiar dacă uneori pare doar o iluzie, alteori e mai concretă decît realitatea, mai puternică și mai influentă în ceea ce privește sentimentele mele sau seninătatea și siguranța mea interioară, încît ar merita să știe asta. Ar merita și ea de la mine ceva similar... Dar poate am reușit să-i trimit ceva care să-i înfrumusețeze timpul și spațiul iluzoriu sufletesc, domeniul acela care e mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
doi bărbați se urau unul pe altul. ă Dar ăsta-i adevărul. ă Astă noapte am trecut pe la stabilimetul lui Fraulein Keller, spuse Porfiri brusc. Virginski păși ezitant, iar Porfiri nu-l scăpa din priviri. ă Cizmele? întrebă Porfiri cu seninătate. ă Sunt încă puțin largi. ă Prietena dumitale Lilia nu era acolo. Fraulein Keller este de părere că și-a găsit un protector bogat. ă Așa să fie, deci? ă Dacă e să-i dăm crezare lui Fraulein Leller. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Fără machiaj, Kitty părea foarte tânără, s-ar fi putut spune cel mult că face practică la vreo revistă. — Am avut de lucru până foarte târziu aseară, a trebuit să predau un material, iar acum am liber, minți Kitty cu seninătate. — Trebuie să recunosc că-mi place tupeul cu care m-ai oprit, deci sunt de acord. Dar ai grijă, vizionarea asta nu e pentru presă, așa că te rog să vii În calitate de prietenă. Sun-o pe secretara mea și spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am decât o zi de petrecut cu Charlie, nu vreau să o pierd la secția de poliție. Făcură câțiva pași, cercetând fiecare colțișor din holul placat cu marmură. Kitty stătea din nou ca pe ace, iar Desert Rose era Întruchiparea seninătății. — Așteptăm deja de un sfert de oră. Nu vrei să-l suni? Nu, nu vreau să-l deranjez. Hai să mai așteptăm... — Ai de gând să-i povestești despre răpire? — Mai bine nu, zise Desert Rose, după ce se gândi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se va întâmpla cu tine când vom pleca, poate ar fi răpuns ca adineauri, liniștită, Te obișnuiești. Da, am auzit spunându-se de multe ori sau o spunem noi înșine, Te obișnuiești, o spunem, sau ni se spune, cu o seninătate care pare autentică, pentru că, într-adevăr, nu există, sau încă nu s-a descoperit, un alt mod de a ne mărturisi resemnările cu demnitate, ce nu întreabă nimeni este cât de greu te obișnuiești. Marta ieși din magazin aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Fran îi scoase cu grijă căciulița și, ignorând scufia albă, scămoșată, îi ținu căpșorul sub bărbie. Senzația de comuniune fizică era atât de intensă, încât închise ochii și îl legănă încetișor. Copilul, în schimb, nu păru să-mpărtășească starea de seninătate și comuniune pe care o trăia Fran și continuă să urle mai tare ca oricând. Hai, lasă-mă să-ncerc și eu. Îmi dau seama că nu e punctul tău forte. Fran fu prea uimită ca să se înfurie când Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Henrietta devie discuția spre ape mai liniștite. Nu voia ca seara plănuită cu grijă să se termine urât. Fran continuă să-l studieze discret pe Laurence. Primea toate împunsăturile acestor bogătași ignoranți cu calm și umor. Emana un fel de seninătate aproape monahală. O intriga pe Fran, care era obișnuită cu compania ziariștilor cu tupeu. Fără să vrea, se trezi comparând calmul reținut al lui Laurence cu farmecul plin de îngâmfare al lui Jack Allen. La Jack totul era la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ochii mari și galeși care străluceau pe chipul ei delicat, pe care tunsoarea ei puțin băiețească îl punea și mai bine în evidență. Avusese întotdeauna aerul unei madone italiene, cu pielea ușor creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe de ce spusese așa o platitudine. Carrie schiță un zâmbet, amuzată de aerul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nostalgia estetizantă a clasicității patriarhale și revolta profetică a avangardei, „arghezianul”, „naturistul” Fundoianu din Herța, Priveliști sau Cîntece simple se află de fapt la antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat din volumul „monografic” Pe Argeș în sus, unde dominantă este seninătatea nostalgică și melancolică, armonia abia tulburată a comuniunii cu familia, strămoșii, locurile natale. Poemele sale sînt poeme ale unei tradiții devastate, descompuse, „în mizerie”, o tradiție biblică și „patriarhală” ieșită din țîțîni, din care nu au mai rămas decît aromele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a imaginilor și „claritatea clasică” sînt apreciate ca „un aspect nou și nebănuit al multiplului poet”: „În aceste poeme nu ni se sugerează imagini perverse și intelectuale, căci flamanzii lui Verhaeren vorbesc pe față și au ceva din asprimea și seninătatea naturii. În Dialoguri rustice, convorbitorii nu mai sînt masele anonime, ci personalități distinse care umpleau înainte uzinele, străzile și cîmpiile. Verhaeren a înlocuit nevroza și tumultul cu calm și simplitate. Pe care Verhaeren să-l iubim mai mult? (...) Verhaeren știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pamflet intitulat „Criticul de porțelan”, publicat în Lumea românească, an I, nr. 10, vineri, 11 iunie 1937, H. Bonciu - vexat de judecățile aceluiași critic - e apostrofat nemilos, cu formulări preluate vădit după Camil Petrescu, cel din „Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile”: „abil farmacist de alifii incolore și nemirositoare (...) sînt încredințat, de altfel, că și din vina lui s-a sinucis Urmuz, în vreme ce furnizorii de apă chioară pe care i-a răscăcărat de-atunci încoace sînt desființați de timp încet, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mine, au început să mă considere un arbitru al modei și al bunului-gust, încât mi s-a părut că sunt pentru Brescia ceea ce a fost Petronius pentru Roma. Rotari și Gaila erau îndrăgiți de supuși, și eu mă bucuram de seninătatea căminului lor. Toți trei însă aveam o mâhnire care ne rodea pe dinăuntru, cu toate că nici unul dintre noi nu-și deschidea inima. În Rotari mocnea, asemenea unui foc nicicând stins, dorința de a se răzbuna pe Oderzo; dădea de înțeles regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acestuia și am rememorat cu plăcere clipele frumoase ale vârstei nevinovate. Comentând cartea lui Creangă, criticul literar George Călinescu aprecia că este prezentată ,,copilăria copilului universal”. Mă aflu la vârsta la care încă mă mai pot bucura de frumusețea și seninătatea acestei perioade din viața unui om. Stau și mă gândesc uneori ce scurtă e viața unui om! Viața fiecăruia e precum o stea. Începutul e când apare pe cer, când strălucește precum un soare pe cerul senin ori înnorat, iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spre Eddie. Ne aflăm înapoi în seră, așezați. Trish a început să mă bombardeze cu o rafală de întrebări care par să provină dintr-un ghid gen „Cum să-ți angajezi menajera”. Iar eu răspund la fiecare întrebare cu maximă seninătate. Undeva în străfundurile creierului, aud o vocișoară strigând „Ce faci ? Samantha, ce dracu FACI ?” Însă nu-i dau atenție. Nu vreau să-i dau atenție. Cumva, am reușit să blochez departe de mine lumea reală, greșeala mea, cariera mea distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
divinitatea capătă alte conotații, dacă facem referire la perioada contemporană. Se poate afirma că dumnezeul zilelor noastre este banul. El este cel care controlează și cel care influențează parcursul omenirii din toate punctele de vedere: social, economic, politic etc . Dar seninătatea, liniștea sufletească și fericirea spirituală nu se pot dobândi de la acest “dumnezeu”. Dovada iubirii nemărginite a lui Dumnezeu pentru om este însăși existența sa. Așadar, un Dumnezeu adevărat nu este cel pe care l-a creat omul - banul ci Cel
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
-mă, am ajuns să-mi placă infanteria, indiferent a cui. Omul, cred eu, este un animal infanterist. În spatele prăvăliei se zărea înăuntru o lumină. M-am uitat printr-o fereastră și am văzut o scenă de o mare liniște și seninătate. Colonelul Frank Wirtanen, Zâna-Mea-Bună, stătea din nou pe o masă, din nou în așteptarea mea. Acum era bătrân, bătrân, lucios și fără un fir de păr în cap, exact ca Buddha. Am intrat. — Credeam că trebuie să fiți ieșit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
stropea acum cea de-a patra cabină. Vergilică se foi nemulțumit pe bancă. - Dom’ Aulius, nu le mai puneți dom’le la inimă pe toate. Ce vă gândiți la viața ăluia, când concentrarea tre’ să fie acu pe răbdare și seninătate. Cum semnează Wintris chestia aia și comisia o ștmpilează, cum se luminează valea! V-am spus, maestrul Pârțângău o lungește cât e cazul. - Știu, Vergilică, da eu nu mai apuc momentul. Pigasie mi-a spus că a venit sorocul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
frunte sau la tâmple, încrețirea pielii le face practic invizibile. Căzuți, împuținați, lipsiți de densitate și ajunși la un stadiu al grosimii apropiat de cel al pergamentului, obrajii și pleoapele liniei materne fac ca senectutea să nu fie așteptată cu seninătate, ci cu nervi, cu atât mai mult cu cât mama, bunica, bunicul și străbunicul meu au fost niște oameni foarte frumoși, pentru care aspectul fizic - și în special cel al figurii - a constituit obiectul unui fel de cult. Nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]