50,569 matches
-
în 1944, se vor răzbuna, după venirea comuniștilor la putere, fiind promovați că activiști, primari, directori sau ofițeri școlarizați la intensiv. Stradă Unirii din perioada interbelică avea ceva aparte. Pe langă statutul de Corso mirific, prezența librăriilor-altare, aducea elevilor un sentiment de luminare. Cand școlarii treceau pragul acelor temple administrate de intelectualii diferitelor confesiuni, se simțeau mai curați, măi toleranți: Librăria Școalelor, condusă de familia Sanft, Librăria Academică, patronată de Sabetay și Leibovici, Librăria Carte de Aur, a lui Gabriel Iael
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Basarabia rămăsese cu frica de a fi deportata în URSS. La zbuciumul ei i l-am adăugat pe al meu, acela de fost deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul unui coridor. Cât mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe atunci lasă mult de dorit, succesul nu a întârziat să apară. Netuța nu s-a dovedit doar un bun organizator, ci a și urmat cursuri universitare care ne-au ajutat. Muncind împreună, ne-am apropiat: aprecierea reciprocă a declanșat sentimente care m-au făcut să o amărăsc pe Jenny care mi-a răspuns: ”If you love something, set it free. If it comes back to you, it’s yours. If it doesn’ț, it never was.” Ultima parte a zicalei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vorbirea de sine. Sunt un mare admirator al poeziei și prozei lui. Socotesc că poezia lui Vasile Voiculescu este cea mai substanțială și mai originală poezie românească după aceea a lui Eminescu, deoarece exprimă, în comparație cu orice altă poezie românească, un sentiment de taină a realității, propriu poporului român, precum proza lui desfășoară mai pe larg acest sentiment. Avem în această operă o marcă românească de mare autenticitate, fără să fie o declarație naționalistă superficială” (Sfântă Treime sau La început a fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Vasile Voiculescu este cea mai substanțială și mai originală poezie românească după aceea a lui Eminescu, deoarece exprimă, în comparație cu orice altă poezie românească, un sentiment de taină a realității, propriu poporului român, precum proza lui desfășoară mai pe larg acest sentiment. Avem în această operă o marcă românească de mare autenticitate, fără să fie o declarație naționalistă superficială” (Sfântă Treime sau La început a fost Iubirea, 2005). Poezia să, născută în foc, nu mai umblă după metaforă sofisticată, ci vibrează prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Trecem, și aflăm mai apoi unde trăiesc microbii, și cu ce profesiuni utile se ocupă, atunci cînd nu fac rău. Cum? Dintr-o scrisoare a lor către casapul lor doctor (cine-i ucigașul?...), încheiată așa: "Primiți D-le doctor, expresiunea sentimentelor noastre cele mai puțin patogene." Și roata se întoarce: "Vedeți, D-lor, odată cu descoperirea microbilor digestivi, ce revoluție în obiceiuri! Ca ce am mai bea ceai, cognac, șartreuză ori chiar Bitter Alexandru, ca să digerăm un prînz copios, cînd microbii digestivi
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
și de problemele personale ale personajelor, totul foarte repede, fără nici o voce din off care să îi dea explicații. Revenind la remarca pertinentă (cu amendamente) a cronicarului de la British Film Institute - el susține că filmul l-a mișcat fiindcă lipsește sentimentul urgenței, atît de pregnant în "E.R". Or, acest lucru mi se pare pe jumătate adevărat și tocmai de aceea e în proporție de 50% în conformitate cu critica aceea... Gîndiți-vă la primul spital la care ajunge Lăzărescu, acolo e "E.R
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
fișe dictate în timpul examinării. Bun, ritmul e același ca în serial, dar degringolada e balcanică. Acest prim doctor e și acela cu cel mai puțin umor, pe de altă parte. Ce încerc să spun este că există o dozare a sentimentului urgenței, care scade pe măsură ce situația lui Lăzărescu se înrăutățește. Imersiunea în dramă așa începe, cu iluzia că există totuși personal competent care îl va salva mai devreme sau mai tîrziu. Însă finalul, aproape soporific din punctul de vedere al angajaților
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
depozitat într-un chip inconvenabil pentru protagoniștii săi: "O carte Pruteanu-Petru Dumitriu (interesant concubinaj de nume). Romancierul înseamnă pentru mine ŤDrum fără pulbereť și ŤPasărea furtuniiť, incluse de Crohmălniceanu în bibliografia obligatorie pentru examenul din anul patru la Filosofie. Am sentimentul, cînd parcurg volumul de confesiuni, că înot într-o mocirlă pestilentă". Sau într-o materie mai nuanțată: "Reiau la întîmplare pagini din Zaciu. Momente de mare inspirație dar și frecvente repetiții, judecăți pripite, rateuri. Impresionantă bogata viață literară pe care
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
va fi distrusă de lipsa de talent a vecinului" - scria tatăl meu într un eseu.) A nu fi cunoscut invidia și ranchiuna, a nu fi trebuit să le învingă, e cred mai mult un har decât un merit. Defectele sau sentimentele care definesc un om depind în mare măsură de grimasele care agitau figurile celor din preajmă pe când era copil. Nu simțea nevoia de a-i micșora pe oameni. Dimpotrivă, după cum am mai spus-o, era plin de indulgență, deși, de
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
idee apropiată: lumea este azi o colecție de periferii. Într-adevăr, mulți oameni de cultură ar trebui să poată pleca la Paris, Berlin, Roma și alte mari orașe pentru a vedea manifestări de provincialism. Căci provincia este înainte de toate un sentiment. Să fi venit, de exemplu, în 1968 la un concert Domaine Musical; să fi văzut publicul căutând temător în jur pentru a "se orienta" care piesă ar trebui să fie aplaudată; după ezitări (adevărată tensiune psihologică), Ťse dădu drumulť la
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
piesă mediocră făcu succesul de scandal; alta, mai bună, avu un succes meritat; piesa cea mai interesantă, a americanului Morton Feldman, fu lovită de inerta ghioagă a indiferenței. Unde și ce este provincia? Nu este oare pretutindeni? Provincia este un sentiment: acela al neputinței de a recunoaște valori. Această neputință se manifestă fie prin infatuare, fie prin simțul inferiorității, fie prin acreală. Provincia este tocmai căutătura în jur pentru a vedea ce e voie și ce nu e voie să aplauzi
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
se transformă în sevă și oamenii sunt impregnați de această sevă fără să mai știe de unde vine ea. Întoarcerea valorilor în anonimat, disoluția lor în ambianța culturală reprezintă sfârșitul unui ciclu.") Nu aș putea încheia acest text fără a evoca sentimentul - vanitas vanitatis - pe care l-am împărtășit cel mai mult cu părinții mei: Sentimentul de timp îmi este asociat aceluia de eroziune; în Sita lui Eratostene acesta este sentimentul care transpare dincolo de cortina comediei." (Text apărut integral în Nouvelle Revue
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
știe de unde vine ea. Întoarcerea valorilor în anonimat, disoluția lor în ambianța culturală reprezintă sfârșitul unui ciclu.") Nu aș putea încheia acest text fără a evoca sentimentul - vanitas vanitatis - pe care l-am împărtășit cel mai mult cu părinții mei: Sentimentul de timp îmi este asociat aceluia de eroziune; în Sita lui Eratostene acesta este sentimentul care transpare dincolo de cortina comediei." (Text apărut integral în Nouvelle Revue Française din ianuarie 2001. Traducere: Gina Copaci.) 1) Deși e vorba de două axe
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
unui ciclu.") Nu aș putea încheia acest text fără a evoca sentimentul - vanitas vanitatis - pe care l-am împărtășit cel mai mult cu părinții mei: Sentimentul de timp îmi este asociat aceluia de eroziune; în Sita lui Eratostene acesta este sentimentul care transpare dincolo de cortina comediei." (Text apărut integral în Nouvelle Revue Française din ianuarie 2001. Traducere: Gina Copaci.) 1) Deși e vorba de două axe distincte - înălțimea sunetelor și timpul -, principiul periodicității se găsește atât în noțiunea de mod, cât
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
nici măcar din bărbații-autori. De-ale scrisului În numărul 79, din 3-9 iunie, al SUPLIMENTULUI DE CULTUR|, Ioan T. Morar dă un interviu despre cum e să fii prozator înainte și după romanul de debut. O discuție de citit, în jurul unui sentiment care nu se măsoară în număr de pagini tipărite și în notorietate de librărie: "Scriitorul absolut este acela care nu mai trebuie să suporte și umilința scrisului! Scriitor nedublat de un autor! Din nefericire, cînd lași îndoielile să lucreze, ei
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
cercetează, trage concluzii și nu se emoționează. Mă întorc acum la jurnalul lui Pericle Martinescu și anume, la volumul Uraganul istoriei. Anul 1940, pe care l-am comentat cam în fugă într-un articol anterior din paginile acestei reviste. Iată sentimentul dureros ce-l stăpânește la înfrângerea "admirabilei Franțe" și la căderea Parisului sub ocupația hitleristă: "Nici prăbușirea Babilonului, nici moartea Atenei, nici destrămarea Romei antice, n-au avut gravitatea și semnificația tragică pe care o are ocupația Parisului de către germani
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
cu o Românie până la Prut." La fel de îndurerat era și E. Lovinescu, aflăm din Agendele lui. Când la 3 iulie 1940, guvernul declară un moment de reculegere, criticul care crezuse în România Mare plânge "ca un copil pe stradă", cutreierat de sentimente funebre: Materializarea unei îngropăciuni." Curând, vine rândul Transilvaniei. P. M. e revoltat de reacția pasivă a guvernanților români în privința "arbitrajului" de la Viena. "Guvernul e gata să le accepte școndițiileț, dar țara le refuză." Cu însuflețire patriotică, el crede că toată lumea ar
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
episodic în film. Nu toți au apreciat însă eforturile sale: criticul de film de la New York Times" reproșa subțirimea poveștii, lipsa de plauzibilitate a premisei și catastrofa finalului. Există un filon de absurd care străbate tot scenariul, la nivelul contrastului dintre sentimentele pe care personajele le nutresc unele pentru altele și replicile tăioase pe care le schimbă, sarcasmul ajungînd să fie echivalent cu afecțiunea. Or, această situație în sine nu e tocmai plauzibilă, așa că are nevoie de un context tot cu susul
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
22 de traducători să pună pe hîrtia mărturia lor proprie. Rezultatul este o carte unică în felul ei, alcătuită din mărturisirile unor oameni care și-au petrecut ani de zile chinuindu-se la propriu - oscilînd între disperare și încîntare, între sentimentul neputinței și bucuria reușitei - cu una din cele mai grele cărți de filozofie din istoria omenirii. Iar ceea ce este cu adevărat impresionant în paginile ei este că, la aproape toți traducătorii, simți omul din spatele filologului, simți partea de chin din
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
Ken și Lili, dar și cu Lili și Kyiomi sau Ken și Kyiomi; este lesne de dedus de aici cum arata triunghiurile amoroase ale celorlalte personaje). La prima vedere, toată această promiscuitate este rodul perversității unor indivizi superficiali, lipsiți de sentimente și de scrupule. Cu totul altfel se văd lucrurile din perspectiva motivației fiecărui participant la aceste triunghiuri amoroase. Toți sînt oameni hipersensibili, cu sufletele fragilizate de dramele trecutului, iar relațiile dintre ei sînt mult mai profunde decît ar putea ele
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
they live happily everafter) e sistematic, deliberat exclusă: The Remains of the Day, Flaubert's Parrot, Lanark, Never Let Me Go, Waterland, Nice Work, Rates of Exchange, Possession, Restoration, The Great Fire of London, 1984, Brave New World... Joyce ironiza sentimentul (v. Eveline, din Dubliners, de pildă), dar ni-l putem imagina pe Leopold Bloom în afara iubirii lui pentru Molly, oare? Ori pe eroii din The Waves de Virginia Woolf în afara iubirilor ce se țes și se destramă între ei? Ori
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
viață eternă). Ceea ce ineviatbil o să fie distrus este rasa umană. Omul are să fie ras de pe fața pământului. Din- tr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu mai există un acasă, că orice spațiu și orice timp
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
modernistă. Aparent limbajul trans-romanului e clar și reconfortant. Trans-romancierul fuge de neclaritate din toate puterile. Tehnica lui este aceea de exacerbare a suspansului prin ascundere. Din nou ne trezim întrebând citind un roman, "și, și?" Deosebirea e că acum avem sentimentul vag, mai mult ca un presentiment, de fapt, că de fapt nu vrem să știm mai mult. Ne e frică de final și am preferea să nu-l știm. Iată deci unde ne-a adus drumul romanului: de la nerăbdarea copilărească
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]