5,850 matches
-
timpul m-a deprins cu asemenea întâmplări printre cunoștințele mele. Dar atunci am fost și puțin șocat. Strickland avea cu siguranță patruzeci de ani și mi se părea dezgustător ca un om de vârsta lui să se preocupe de aventuri sentimentale. Cu aroganța specifică tinereții stabilisem vârsta de treizeci și cinci de ani ca limita maximă la care un bărbat se mai poate îndrăgosti fără a se face de râs. Această veste mă mai deconcerta în oarecare măsură și pentru că, de la țară, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pregătite de luptă. — Chiar ai crezut că am să-ți împrumut bani? l-am întrebat. — Nu văd de ce n-ai fi făcut-o. — Mă uimești. — De ce? — E o adevărată dezamăgire să constat că de fapt în inima dumitale ești un sentimental. Mi-ai fi fost mai simpatic dacă n-ai fi făcut acest apel nevinovat la compasiunea mea. — Te-aș fi disprețuit dacă te-ai fi lăsat înduioșat, mi-a răspuns. — Ei, așa mai merge, am râs. Am început să jucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și iarăși cosea în timp ce Dirk cânta o muzică de care nu mă îndoiesc că depășea puterea ei de înțelegere. Cânta cu mult gust, dar cu mai mult sentiment decât era justificat și turna în muzica lui tot sufletul său cinstit, sentimental și exuberant. În felul ei, viața lor era o idilă și izbutea să dobândească o frumusețe singulară. Absurditatea care atingea tot ceea ce era legat de Dirk Stroeve îi dădea o notă curioasă ca un dezacord nerezolvat în muzică, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
milă pentru ea, deoarece n-ai milă nici pentru tine. Și ai omorât-o de frică, pentru că mai tremurai încă în fața primejdiei de care abia-abia scăpaseși. A zâmbit sec și s-a tras de barbă: — Bietul meu prieten, ce îngrozitor de sentimental ești! O săptămână mai târziu am auzit întâmplător că Strickland a plecat la Marsilia. De atunci nu l-am mai văzut. XLIII Privind acum în urmă îmi dau seama că ceea ce am scris despre Charles Strickland trebuie să pară teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o partidă cu tânărul Hambell de la firma Cambell & Hambell, care se crede, prostul, primul ei iubit. Iar Între logodne F. P. (aleasă prin sistemul eliminării de la balurile dansante, care Încurajează supraviețuirea celei mai tari) mai savurează și alte ultime săruturi sentimentale În lumina lunii sau a focului din cămin sau În bezna de afară. Amory a văzut fete făcând lucruri care până și În mintea sa ar fi fost imposibile: mâncând la trei dimineața, după dans, În bistrouri compromițătoare sau pălăvrăgind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au fost, toate, impresionate atât de personalitatea ei deschisă, cât și de reputația ei. Amory Blaine era un subiect deschis. Evident, puțin cam ușuratic În dragoste, nici popular, nici nepopular - se părea că toate fetele de aici avuseseră o legătură sentimentală cu el, dar nici una nu era dispusă să furnizeze informații utile. Însă avea să se Îndrăgostească de ea... Sally făcuse publică această informație tinerelor din grupul ei și acum ele o redirecționau spre Sally de cum dăduseră cu ochii de Isabelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
explodeze. — Grozav! Pe cuvântul meu că va fi o distracție pe cinste! Cum se simt cei de la Cap and Gown? — De parcă i-ai fi lovit cu leuca. Nu mai termină cu discuțiile, certurile și Înjurăturile. Se enervează și devin când sentimentali, când brutali. Aceeași situație e În toate celelalte cluburi - am făcut rondul. Îl Înghesuie Într-un colț pe câte un radical și-l bombardează cu Întrebări. — Cum rezistă radicalii? — O, destul de bine. Burne este un orator afurisit de iscusit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Fred sunt doi studenți de viață care și-au invitat prietena la o distracție studențească. Ne putem ușor imagina ce simțea Phyllis În timp ce era purtată, ca la paradă, prin fața tribunelor Princeton și Harvard, ocupate de zeci de foști sclavi sentimentali ai ei. Încerca să meargă cu un pas Înaintea băieților, Încerca să rămână cu un pas În urmă, dar ei se țineau de ea ca scaiul, ca să fie clar că erau Împreună, și vorbeau cu glasuri asurzitoare despre amicii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să ne prefacem? Așa de devreme? EA: Nu avem aceeași unitate de măsură pentru timp ca alții. EL: Deja e vorba... de alții. EA: Hai să ne prefacem. EL: Nu... nu pot... E vorba de un sentiment. EA: Nu ești sentimental? EL: Nu. Sunt romantic. O persoană sentimentală crede că lucrurile durează - una romantică speră, Împotriva evidenței, că nu vor dura. Sentimentul e emoție. EA: Și tu nu ești emotiv? (Cu ochii pe jumătate Închiși.) Probabil că ești mândru, crezând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu avem aceeași unitate de măsură pentru timp ca alții. EL: Deja e vorba... de alții. EA: Hai să ne prefacem. EL: Nu... nu pot... E vorba de un sentiment. EA: Nu ești sentimental? EL: Nu. Sunt romantic. O persoană sentimentală crede că lucrurile durează - una romantică speră, Împotriva evidenței, că nu vor dura. Sentimentul e emoție. EA: Și tu nu ești emotiv? (Cu ochii pe jumătate Închiși.) Probabil că ești mândru, crezând că adopți o atitudine superioară. EL: Păi... Rosalind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și nu doresc să fiu molecular. Ea s-a aplecat Înspre el, cu ochii arzători nedezlipiți de ochii lui, și i-a șoptit, cu un fel de implacabilitate romantică: - E așa cum m-am gândit, Juan, așa cum m-am temut: ești sentimental. Nu semeni cu mine. Eu sunt o micuță materialistă romantică. - Nu sunt sentimental - sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o Încredere vecină cu disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ochii arzători nedezlipiți de ochii lui, și i-a șoptit, cu un fel de implacabilitate romantică: - E așa cum m-am gândit, Juan, așa cum m-am temut: ești sentimental. Nu semeni cu mine. Eu sunt o micuță materialistă romantică. - Nu sunt sentimental - sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o Încredere vecină cu disperarea că ele nu vor dura. (O mai veche distincție de-a lui Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de implacabilitate romantică: - E așa cum m-am gândit, Juan, așa cum m-am temut: ești sentimental. Nu semeni cu mine. Eu sunt o micuță materialistă romantică. - Nu sunt sentimental - sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o Încredere vecină cu disperarea că ele nu vor dura. (O mai veche distincție de-a lui Amory.) - Calambururi. Eu plec acasă, a zis ea tristă. Să coborâm de pe căpiță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau pedeapsă nu are mai multă legătură cu acesta decât o anumită zi a lunii. Și-a reamintit repede istoria unui sacrificiu despre care auzise la colegiu: un student trișase la examen, iar colegul său de cameră, Într-un elan sentimental, luase toată vina asupra lui. Din cauza rușinii asociate cu fapta, Întreg viitorul studentului nevinovat păruse năclăit de regrete și eșec, lucru agravat și de ingratitudinea adevăratului vinovat. Nevinovatul și-a pus până la urmă capăt zilelor și, mulți ani după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mă auto de numesc „un băiat nu chiar așa de rău“, să cred că-mi regret tinerețea pierdută când de fapt invidiez numai Încântarea pricinuită de pierderea ei. A fi tânăr e ca și cum ai avea o tavă mare cu bomboane. Sentimentalii Își Închipuie că vor să acceadă la starea pură, simplă, În care se aflau Înainte de a mânca bomboanele. Nu asta vor. Vor pur și simplu să retrăiască bucuria de a le mai mânca o dată. Matroana nu dorește să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să cânt la vreun instrument. Și pe femeia pe care o iubește (Sophie) o va ține departe de lucrurile urâte, Beethoven și Mozart vor fi îngăduiți abia după o examinare foarte amănunțită. Anna își ciulește urechile fiindcă simte un ton sentimental în felul în care e pronunțat numele Sophiei și chestia asta nu‑i place deloc. Ce rahat și legea asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are și să caute imposibilul - ceea ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
este fidel orice s‑ar întâmpla - atunci, abia atunci poți spune: sunt fericit. Să spui asta când iei o notă bună la școală e de‑a dreptul ridicol. Nu disting nici un sunet, răspunde Sophie acestor vorbe care sună așa de sentimental; lasă apa să cadă cu zgomot peste tot corpul, chiar peste centrul auzului, ca să îndepărteze mirosul de clor. Se unduiește, se înșurubează în jetul de apă ca un burghiu îmbrăcat într‑un bikini alb. Fericit poate să fie numai cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de-abia aștepta să-și deschidă inima. Nu puteai să-l mai oprești! Era mai presus de forțele mele. Și mai spunea că-i place să se distreze cu prietenii lui. Ce glumă bună! De fapt, e cel mai mare sentimental de pe lumea asta. De aceea Îi e teamă să se lase pradă sentimentelor. În seara aia am băut amândoi până ne-am făcut criță, nu ni se mai Întâmplase asta de multă vreme. Am băut un sake japonez numit onikoroshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zdrobit părea o minusculă jucărie stricată. Reiko era mai puternică decât mine, dintr-un anumit punct de vedere era mai puternică și decât Keiko. Dar nu o să-ți spun În ce sens era mai puternică pentru că aș deveni un mare sentimental și nu vreau să se Întâmple asta. Folosiți des cuvintele puternic și slab, dar există oare un criteriu? Un etalon? Un punct de referință? Există mai multe niveluri și genuri de putere? — Nu există decât un singur criteriu În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la pendulul unui hipnotizator. Nici nu știu, poate că de vină o fi căldura. Vara asta, Berlinul e la fel de fierbinte precum subsuoara unui brutar. Ori poate că nu e decât vina mea: împlinesc patruzeci de ani și devin nițel cam sentimental în preajma bebelușilor. Oricare ar fi motivul, dorința mea imperioasă de a procrea este de-a dreptul animalică, și bineînțeles că femeile îți văd asta în ochi și atunci te ocolesc bine-mersi. În ciuda acestui fapt, în lunga vară dogoritoare a anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în viață, care să se poată compara măcar de departe, cu dezamăgirea provocată cuiva de propriul fiu. — Chiar așa? Am auzit spunându-se că, pe măsură ce îmbătrânești, copiii sunt o binecuvântare. — Știi, pentru un cinic, începi să vorbești cam ca un sentimental. Îmi dau seama că nu ai copii. Așa că dă-mi voie să îți clarific un lucru, Herr Gunther. Copiii sunt reflectarea bătrâneții. Sunt cel mai rapid mod de a îmbătrâni pe care-l cunosc. Sunt oglinda declinului cuiva. A mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație. Epicurismul propune o alternativă la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de ceea ce ar trebui ei să fie. Disocierea lucrețiană între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
naturii decât al scriitorului social) și al romanticului Jean Paul Richter. Anumite pasagii din scrisorile către Joahanna Osthoff, din timpul logodnei lor, sunt înfiorate de o simțire adevărată, curioasă la acest om reputat îndepărtat și rece - accente pe care retorica sentimentală a timpului nu izbutește să le falsifice. Iată ce am putut aduna despre figura cotidiană a lui Gauss. La o comemorare, menționarea acestor amănunte e de rigoare. Le socotim însă irelevante pentru figura morală a lui Gauss. * Adevăratele aventuri ale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al "capului", al conștiinței și lucidității, al soarelui ca focar vital al macrocosmosului. Astfel, din ritm în ritm se leagă un circuit al marelui ritm al Poesiei ca Joc secund și repetire infinită, ritual de sacralizare prin cuvânt, reverență, mecanică sentimentală, incantație, într-o concentrare de sensuri ca într-o pură operație discontinuă a unei logici absconse: "Ah, ingrată,/ Energie degradată,/ Brută ce desfaci pripită/ Grupul simplu din orbită,/ Veneră,/ Inimă/ În unduire minimă:// Aphelic (α)/ Perihelic (β)/ Conjunctiv (dodo)/ Oponent
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a lui Barbu este de o restrânsă întindere. Dar nici nu poți înțelege această poezie înainte de a avea imaginea destinului literar pe cale l-a definit. Literaturi care au poeți ca Mallarmé sau Ion Barbu sunt literaturi mature. Asta pentru că poetul sentimental sau rapsodul național apar pretutindeni dintr-o legitate, pe câtă vreme poetul ermetic nu este cerut de o asemenea legitate, el este o natură autarhică. Gîndindu-se la acest lucru, cititorul va vedea mai limpede viața și scrisul implicate direct, inseparabile, într-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]