2,164 matches
-
genul „Simt”, „Mă simt”. 92. Învață cel puțin o sută de moduri diferite de a spune: „Bine!”, concentrându-te să te adresezi elevilor într-un mod pozitiv. Iată câteva dintre acestea: interesant, te descurci bine, nemaipomenit, incredibil, excelent, superb, grozav, senzațional, bine făcut, bine gândit, mai bine ca oricând, bine organizat, serioasă treabă, știam că poți s-o faci, ești bine pregătit, data viitoare va fi mai ușor, se întrevede rezultatul, ce îmbunătățire, sunt mândru de tine, minunat, de apreciat, frumos
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
putință, trebuie să ajungem la sâmbure. Acest grăunte, de forma unei minuscule lămâi, este pe dinafară de culoarea lemnului alb de lămâi, iar pe dinăuntru de un verde de mazăre sau de sămânță încolțită. În el se întâlnesc, după explozia senzațională a lanternei venețiene de arome, culori și parfumuri care este zemosul balon însuși - duritatea relativă și verdeața (nu, de altfel, în întregime insipidă) a lemnului, a ramurii, a frunzei: mică deși cu siguranță rațiunea de a fi a fructului 255
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
văzută din car) Urmează relatarea unei întâmplări (cum altfel, banale?!): o călătorie cu carul spre oraș, în compania mamei (la fel de hotărâtă ca Smaranda Creangă sau Catrina Moromete să-și dea băiatul mai departe, la învățătură). Peripețiile drumului nu sunt tocmai senzaționale (traversarea a două păduri, adăparea animalelor etc.), dar dialogurile și notațiile portretistice au o savoare aparte, lăsând să se întrevadă acea voce dublă a poetului, care dă tonul inconfundabil al multor pagini din La Lilieci. O încântătoare ambiguitate își face
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
deschidă și să Îmbrățișeze forme noi de sensibilitate. Arta de a iubi a creat, dar, o artă de a scrie. POSTFAȚĂ DIMINEAȚA POEȚILOR LA ORA EXEGEZEI MODERNE Distanța dintre obiect și mijloace conferă acestei cărți de critică un caracter aproape senzațional. Obiectul aparține tradiției, a scos, se poate spune, din manualele școlare mijloacele, În schimb, sînt moderne, de ultimă oră. Citindu-i pe Valéry, Paulhan, Bachelard, Jean Pierre Richard și mai ales pe Roland Barthes și Denis de Rougemont, Eugen Simion
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tu! - Haide acasă, o invită Ioanide mai dulce și totdeodatămai hotărât, întinzîndu-i brațul. Fata se codi, mai aruncă ochii furtiv în direcția străzii, în cele din urmă își vîrî brațul subțire pe după brațul arhitectului. - Vom face, spuse Ioanide, o apariție senzațională, eu la braț cu tine. De când visez să mă plimb de braț cu fiica mea, domnișoara Pica Ioanide. Cred că mă prezint foarte bine și nu te fac de rușine. Cu mâna dreaptă arhitectul voi să-și îndrepte pălăria, dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în mână, nu prin poștă. Spunând asta Conțeștilor, aceștia fură de părere că Tudorel procedase așa ca să deruteze pe aceia în mâinile cărora ar cădea eventual hârtia. - Și asta, opină Ermil Conțescu foarte judicios, dar și o juvenilă veleitate de senzațional. - Ceea ce înseamnă, replică Ioanide, că în timp cedumneata citeai pe Pliniu și eu pe Vitruviu, copiii noștri devorau romane polițiste. XIII Nu mult după aceasta, madam Ioanide trimise câteva rânduri arhitectului, rugîndu-l să treacă pe acasă, deoarece Tudorel se afla
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prinderea și pedepsirea exemplară a ucigașilor. Ele publicau fotografii reprezentând strada cu locul crimei, pe Bogdan pe masa de autopsie, cu pieptul gol pătat de găurile rănilor, și dădeau amănunte despre viața și opera defunctului. Însă, în curând, alimentul lor senzațional scăzu, pentru că Siguranța acoperea din ce în ce mai mult de mister cercetările ei, ca și când ar fi voit să stingă afacerea, și în curând nu se mai auzi nimic oficial despre această chestiune. Totuși circulau versiuni particulare. Ultimul ecou public fu un scurt schimb
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de vechile lui exaltări. Însă Tudorel aparținea, după el, nu mai puțin unei patologii triste, admițând că nimic excepțional nu se sustrage unei anumite psihopatii. Tudorel se asemăna, după el, cu dublul doctorului Jekyll, numit mister Hyde, dintr-o nuvelă senzațională de R.L. Stevenson. Doctorul, convins că în el există două entități, una bună și alta rea, luase un medicament cu care izbutise a separa aceste personalități. Astfel, în mod normal era umanul doctor Jekyll, iar după administrarea doctoriei devenea criminalul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
despărți de ea la nevoie și a găsi o altă orientare, la care îl ajutau legăturile lui cu tabăra germanofobă. Ioanide ascultă totul cu un amestec de tristețe și silă. I se părea o comedie de prost-gust, de resortul romanelor senzaționale celor mai detestabile. Arhitectul avea o concepție sublimată despre viață și refuza din câmpul realului tenebrosul și absurdul. Nu era "serios", după el, ca cineva să se ascundă în cimitir, iar agenții să deschidă focuri împotriva cavourilor pentru a prinde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tot ce se întîmplase la Bellu fusese adevărat și nicidecum jucat din perversiuni estetice. Romantismul era aspectul exterior involuntar al evenimentelor, decurgând din hotărâri pozitive și prozaice, ostile oricărei gratuități. Încât Ioanide își puse îndată întrebarea dacă G. Călinescu dramatismul senzațional nu-i forma normală a realității, calmul fiind o iluzie a oamenilor abstrași de punctul acut al vieții, prin exces de intelectualitate. În cazul acesta, goana tinerilor după senzaționalul de cea mai infamă calitate reprezenta o izbucnire a vitalității. Sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
constituia ghicirea protagoniștilor. De altfel, actorii veneau cu un fel de măști pe față, nu aplicate, ci obținute printr-o grimă schematică, ce depersonaliza figura, reducînd-o la un simbol. A doua noutate era că se jucau numai piese "negre", adică senzaționale, fără nume de autor, încercîndu-se a se transpune în teatru procedeele cinematografului. De fapt, ca de obicei, nu era deloc vorba de o invenție absolută. Asemenea încercări de a cinematiza scena și a produce un "teatru pur", fără autor, fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă ferit de orice riscuri. Numai profanii mai ignorează că arhitectul Ioanide este unul din fruntașii secreți ai mișcării subversive, în care intrighează cu întreaga sa familie. O fiică a sa, membră fanatică a acestei conspirații, a murit în împrejurări senzaționale, cunoscute bine inițiaților, dar pe care socotim prudent, din umanitate pentru numitul domn, să le tăcem. Fiul domnului Ioanide e notoriu printre studenți ca unul din șefii Mișcării. Însăși construcția bisericii și a palatului comunal sunt o demonstrație în numele acestei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mult adoptat "Gavrilcea stă de veghe". Așadar, Gavrilcea era în siguranță și pregătea ceva. Poate avea de gând să-l scoată din fort, poate de asemeni știa despre vreo notă energică din partea Germaniei sau chiar de un eveniment mai senzațional. Se aștepta să audă strigăte afară, zgomote de pași alergând în panică pe coridor, să fie strigat deodată: "Tudorel!" Cu aceste iluzii, nu în totul absurde, tânărul condamnat somnola întins pe pat, când auzi deodată o tuse și o voce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și mai setoasă de cancanuri, fără a scoate un cuvânt despre situația politică sau despre proces. Hangerlioaica nu fu satisfăcută de dispoziția sufletească în care găsi pe nepotul său. Se aștepta ca acesta să scrâșnească din dinți, să mediteze evaziuni senzaționale. Hangerliu, dimpotrivă, fluiera cu o mână în buzunar, în vreme ce cu altă mână, cu un cărbune pe care-l găsise pe jos, se distra scriind pe pereți faire dodo1 în felurite caligrafii. Asta era cea mai înaltă noțiune despre neant a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Întrucât îl privea, se temea de confiscarea casei, care era pe numele său. Exprimîndu-și prin aluzii teama de a nu ajunge ca Ioanide, fu ironizat de madam Pomponescu: - Ce tot îl căinezi pe Ioanide? Are un adevărat palat și dărecepții senzaționale. Pomponescu privea incredul, deoarece expresia "bietul Ioanide!" aruncată de Gaittany se popularizase. Era o apelație căreia îi corespundea un adevăr subtil și totodată o glumă a superficialilor, în primul rând șocați de luxul arhitectului. . - Unde te duci, domnule, așa îmbrăcat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o trădează fără să vrea"). Butoiescu însuși, constructorul lui Ioanide, are profunditățile lui, "e un Sancho Panza serios, pe lângă un Quijote al arhitecturii, bunul simț asociat cu imaginația". În scopul de a da cursivitate analizei psihologice, romancierul recurge la formula senzațională, utilizată de cei mai severi analiști, ca de exemplu Dostoievski, sau la epicul de fasciculă (gen Eugène Sue, dar și Stendhal). Cele mai variate mijloace de expunere (narațiunea propriu-zisă, descripția, portretul, reportajul de anchetă, memoriul, jurnalul intim, confesiunea, până și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
hazardul obiectiv, coerențele inexplicabile cu prelungiri imaginare tulburătoare. În acest regn totul pare liber și necesar, populat de vise, de fapt revelații ale clarviziunilor superioare’’. Comparat adesea cu romanul polițist, fantasticul este un gen care cultivă un tip special de ,,senzațional’’, ca element comun ele au enigma, de aceea în nuvele vom întâlni mai des decât în roman elementul fantastic, construcția acestuia din urmă presupunând o durată epică, în timp ce fantasticul, evocă un eveniment de mare însemnătate și presupune o desfășurare abruptă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
basm nu neliniștesc, deoarece își duc viața într-un tărâm necunoscut, fără nici o comunicare cu lumea noastră obișnuită. În timp ce eroul din poveste își anunță sosirea (prin aruncarea buzduganului), protagonistul din povestirea fantastică este imprevizibil, apare în chip misterios în manifestări senzaționale, este ceea ce a fost numit insolit fantastic. Spre deosebire de basme, în povestiri percepem miraculosul mitico-magic și superstițios. Dacă în povestirile mitologice întâlnim fabulația convențională, în povestirile fantastice remarcăm prezența brutală a misterului în cadrul vieții reale, fiind legat de stările morbide ale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de reevaluare a realității, a unei realități eterogene și enigmatice, un labirint în care autorul se pierde. Pentru această nouă ipostază s-a folosit în literatura de specialitate termenul „intrarealitate”. Literatura de aventuri se înrudește cu fantasticul prin înclinația pentru senzațional. Se poate identifica această legătură în romanul politist. Unii creatori de literatură fantastică au scris și istorioare cu peripeții palpitante, dar spre deosebire de senzaționalul din cărțile de aventuri, în care se urmărește soarta eroului, insolitul fantastic țintește dincolo de destinul personajelor. În
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
liber de regula pe care i-o impun simțurile și conceptele intelectului. El are nevoie de o cunoaștere care vine nu de jos, ci dintr-o rațiune supremă care, într-un timp imemorial, s-a livrat celei omenești, făcîndu-i dezvăluiri senzaționale cărora nu le corespunde nici un obiect vizibil. Și totuși, Kant, tocmai în măsura în care a recunoscut acest avânt, s-a simțit obligat (ca să spunem așa din motive de onestitate intelectuală, filozofică și critică) să-l stăvilească și să arate până la ce punct
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
străvechi umbrăreștene. A trecut peste un sfert de veac de când au început a fi puse în fața specialiștilor în arheologie și istorie atât locurile, cât și vestigiile din zonă, dar fie că sunt desconsiderate, pe criteriul că nu țin de domeniul senzaționalului, a fabulosului, fie din comoditate ori lipsă de interes generat de cine știe ce cauze, toate au rămas în stadiul inexistentului, atât din punct de vedere al valorificării științifice, dar și din acela muzeistic pe plan local. Ba și mai rău, obiectele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Traducere de Irinel ANTONIU INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Cuprins Mulțumiri / 7 Prefață / 9 Introducere / 13 "Descoperirea" violenței din școli / 13 O îndoială necesară / 15 De la cunoaștere la acțiune / 16 Un proiect de scriitură / 18 Capitolul I: Violența manipulată / 21 O poveste senzațională / 21 O poveste rentabilă / 31 O știință suspectă / 34 Riscul negării / 41 Concluzie: pledoarie pentru o perspectivă rațională / 45 Capitolul II: Cuantificarea violenței: pentru o critică a cifrelor administrative / 47 Este vreun statistician în sală? / 48 Franța "Signa" sau contabilizarea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
atunci când dezbaterea despre insecuritate va fi centrală, cum se întâmplă din 1981. Dar demagogia nu-i o specialitate franceză. În fine, pentru prezentarea acestei dezbateri, o vom împărți pe probleme care vor însemna tot atâtea capitole: • posibila manipulare a poveștii senzaționale care este violența în școală și opusul ei, negarea victimelor; • măsurătorile violenței din mediul școlar; • violența obișnuită și consecințele ei; • cauzele și interpretarea acestei violențe; • posibilitățile de acțiune; • realitatea franceză a violenței în școală. Această realitate franceză nu se va
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
îndeaproape. Pe scurt, ceea ce este un prim mod de a intra în subiect: este violența în școală manipulată, dacă nu chiar creată de mass media, politicieni și cercetători? N-ar trebui oare, cel puțin, să o relativizăm serios? O poveste senzațională Violența în școală se vinde și se vinde bine. Se vinde mediatic și se vinde prin programe, apeluri de oferte, sponsorizări, fundații, rețete miraculoase, militanți bine intenționați sau șarlatani. Ea se vinde prin extinderea pieței securității, prin programe informatice, grile
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dintre lucrurile cele mai acceptate din lume. Dar nu doar în plan mediatic sau electoral poate fi profitabilă violența din școli. Ea poate fi, în sensul cel mai zornăitor și mai greu, o excelentă afacere. O poveste rentabilă Această istorie senzațională care este violența în școală nu este numai o afacere rentabilă în termeni de audienți și cititori, este și o afacere fructuoasă pentru câțiva "guru" și pentru multe instituții care trăiesc din asta. Lucrul nu e deranjant în sine: există
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]