1,443 matches
-
compoziție a pictorulului maghiar István Csók (1865-1961), aflat mai degrabă sub influența postimpresionismului francez și a lui Renoir cu precădere. Câteva dintre nudurile sale, lasând la o parte influența lui Renoir, relevă un erotism problematic, cu o accentuată și înscenată senzualitate, care reverberează dincolo de climatul de buduoar. Hony i soit qui mal y pense (1925) seamănă izbitor cu climatul erotic al Nudului lui Pallady aflat la Muzeul Național de Artă din București. O tânără femeie cu părul roșcat stă întinsă pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Artă din București. O tânără femeie cu părul roșcat stă întinsă pe o cuvertură, tapetul este alcătuit din cale uriașe, a căror sugestie carnală amplifică erotica posturală a femeii. Însă, un tablou precum Vampirii (1907) corespunde pe deplin licențioasei senzualități decadente. Vampirii femeli devoră o tânără victimă masculină, una poartă o floare în păr, o alta ține o floare în mână cu un gest delicat, floare a cărei culoare reverberează în părul de flamă și rictusul hematoreic al alteia, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frunza se înscrie în tiparul iconografic al înfățișării Evei după izgonirea din Rai, ca emblemă a pudorii și consecință a punerii sexualității sub semnul interdicțiilor localizează indicial zona pubiană și sânul, ca și la Pallady. Nu există aici nimic din senzualitatea nudului pictorului român, totul este sublimat la nivelul privirii și a unor simboluri. Floarea nu mai are nimic lilial, ea face vizibilă o atracție inavuabilă, este o floare a răului. Lujerul ei se lipește asemeni unui șarpe de coapsa femeii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unde însă se face simțită prezența maladivității proprii sensibilității decadente, femeia fragilă a decadenților și simboliștilor suferă de nervi. Caracterul său nevrotic se află transcris în cheie modernă. De cele mai multe ori, poza adoptată în contextul modern este cea a intelectualizării senzualității și informării culturale a erosului, de aici o nouă viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află sub influența Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
detașează unul, o femeie în vârstă cu sânii revărsați peste un pântec excesiv gonflat, sugerând sarcastic o sarcină. Personajul evidențiază o anumită ambiguitate sexuală, amplificată de prezența pe un plan superior a uneia dintre acele femmes fatales de o tulburătoare senzualitate. Corul de îngeri în cel de-al treilea panou va oferi contrapondere acestei sexualizări agresive și seductive, a răului la puterea femininului. Corul de îngeri protejează o unio mistica definită în termenii unei sexualități eliberate de constrângeri, sau la nivelul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și se formează pictorul, tinde să minimalizeze această dimensiune a creației sale, caracterizată printr-o manierizare până la Kitsch a Jugendstilului în pictura reprezentanților acestora și epigonilor lor. Jugendstilul, termenul german pentru Art-Nouveau, incorporează Kitschul ca ideal de frumusețe, accesibilizat, precum și senzualitatea unui erotism minat de delicioase ambiguități. Prin urmare, o critică lipsită de parti-pris-urile unor ierarhizări severe, urmărind atât liniile de forță și punctele de convergență cât și replierile pasagere în creația pictorului, asociate anumitor perioade sau influențe, poate fi fertilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și dantelăria nu mai puțin complicată a florilor. Ornamentalul devenit podoabă și accesoriu, paftale, bijuterii sofisticate la Gustav Moreau ele îmbracă până la saturație nuditatea Salomeii devine prim plan al tabloului, chipul femeii întreținând o relație metonimică cu el. În aria senzualității Jugendstil intră și gestul cochet sau zâmbetul enigmatic al acestor femei-flori, al căror chip își face cu greu loc din tapiseria vegetală. Desenele acuarelate, servind drept antract panourilor decorative, relevă finețea compozițiilor, punând în evidență virtuozitatea liniei și capacitatea pictorului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Stück, Jean Delville, Edvard Munch etc. Ne-a rămas un desen intitulat Ofelia, un chip de fată care pare să plutească cu ochii închiși pe apa unui vis sau a unei reverii. Emblematic pentru personajul feminin circumscris reveriilor simboliste și senzualității Jugendstilului, ea poartă flori în păr. Imaginea Ofeliei e indisociabil legată de elementul floral, așa cum o demonstrează tratările afine ale acestui personaj, rezultat al decupajului dramatic al scenei shakespeariene. Tema era tratată și de Pallady într-un tablou elocvent pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
shakespeariene. Tema era tratată și de Pallady într-un tablou elocvent pentru gustul simbolisto-decadent. Ingenuitatea poate fi adesea o capcană, însă în aceste cazuri, ea ilustrează teme apropiate gustului decadent, femei aflate sub semnul unei sensibilități maladive înscrise într-o senzualitate nevrotic-virginală. Nimic nu ne ajută să diferențiem chipul Ofeliei de cel al fetei desenate pentru afișul societății "Ileana", fată care plutește în aceași diafană somnolență, sugerată de unduirea acvatică a părului ei. Pasiunea lui Luchian pentru flori va reveni cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și cu frunze cărnoase care incorporează în vegetal o aparență de corporalitate, așa cum îi plăcea să constate lui Des Esseintes la plantele exotice, imitând diverse maladii venerice, afectând direct epiderma. Carnalitatea transferată astfel elementului vegetal se încarcă de o molatecă senzualitate, lăsând corpului nud să respire o perfecțiune sustrasă unei precise determinari sexuale. Tabloul face parte din seria Contemplativilor, cum îi numește Serafina Brukner, cu care Cecilia Cuțescu- Storck deschide o nouă etapă în pictura sa. "O vedem părăsind pentru un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Bogdan-Pitești, I.C. Bacalbașa, Șt.Ciocârlan la care se adaugă o altă tripletă, A. Sturza, Léon Bachelin și A. Tzigara-Samurcaș. Proiectul de afiș făcut de Luchian pentru societatea "Ileana", nu are nimic subversiv, fata desenată de el având nota distinctă de senzualitate a frumuseților Jugendstil. Luchian subliniază identificarea aceastei mișcări artistice cu mult preacunoscutul personaj de basm care conferă și numele societății, Ileana (Cosânzeana). Secesiunea este plasată sub semnul feminității, dar și a unui revival al inspirației folclorice în raport cu mitologismul convențional, secătuit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Antoine Rochegrosse (1859-1938), un pictor de factură academică, abordând teme decadente, sau francezii Etienne Azambre (1859-1935) și Maximilien Luce, "șeful școalei pointiliste din Franța". Cu G. Rochegrosse, pictor de factură istoristă brodând flamboiant și voluptuos pe teme orientale de o senzualitate pletorică, avem însă ceea ce John Reed numește un stil al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul ilustrând romanul Salammbô
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
wagneromanii" se opun tinerilor muzicieni, care nu emulează cu geniul de la Bayreuth. Ne sunt oferite și două tablouri-decor din "Tannhäuser", în pagina 11. Coperta, cu o litografie în două culori, îi aparține lui Ștefan Luchian, o frumoasă fată în stilul senzualității secesioniste, cu flori albe în păr. În numărul 2 din septembrie, A. Mucha oferă desenul unui proiect de evantai în stilul Art Nouveau, care l-a consacrat. În aceeași pagină avem două poezii de fior romantic ale lui Al. Davila
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tropice, pe care o exaltă literatura decadentă, feminitate încărcată de mister și fascin, dar și cu virtualități punitive. Dar ceea ce o atrage cel mai mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat în Tahiti pentru a redescoperi acolo un paradis pierdut al originilor, abordarea temei orientale de către Cecilia Cuțescu-Storck nu se află sub influența unui milenarism nostalgic, ci împărtășete, mai degrabă, atracția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
țiganilor ca populație intinerantă, cu propriile sale obiceiuri, cu un gust pronunțat al libertății și a căror viață afectivă este marcată de o pasiune adesea violentă. În plus, așa cum observă și Serafina Brukner, Cecilia Cuțescu-Storck nu mai prezintă țigăncile cu senzualitatea cutumiară, cu profesiile tradiționale, în cadrul vieții lor lipsite de constrângerile lumii moderne. Subiectul este izolat și eliberat de contigențele care-l înscriu ca subiect istoric, ca model romantic sau ca tribut adus modei. Țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck pot fi de oriunde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau Stanislas de Guaita etc., însă intențiile sale sunt destul de clar precizate. Aspectul ceremonial al țigăncilor ei, extras parcă unei arii cultuale pe care Serafina Brukner o înscrie în spațiul civilizației hinduse sau egiptene, este dublat de spiritualizarea acestora în detrimentul senzualității. "Cecilia Storck, cu țigăncile ei, rătăcește în lumi nebănuite, smulgându-le parcă din valea Gangelui. În adevăr, aceste contururi feminine, aceste țigănci pline de interiorizare, par pierdute între flori de lotus, în fața unui templu antic, ca și cum ar celebra un cult
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are ceva din tușa "naivă" a lui Rousseau Vameșul, prin exagerarea vegetalului în raport cu corpul uman, urmărind în același timp o simetrie decorativă. Vegetația, ficușii uriași care apar ca un laitmotiv în pictura ei, preiau parcă o parte din carnalitatea, din senzualitatea corpului uman. Artista își încarcă personajele de numinos, fapt subliniat atât prin gesticulația și postúra hieratică a corpurilor, cât și prin abstragerea într-un fel de transă mistică. În ce privește efectul decorativ, în pictura Înțelept indian, personajul devine o axă care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la gât, împrumută adesea o frumusețe Jugendstil, marcată printr-o exuberanță senzuală și o vitalitate care dobândește și o notă de frivolitate, de ludic erotic, libertate consfințită cutumiar în cadrul acestei etnii. Vermont își dirijează modelul pentru a obține poza unei senzualități convenționale, spre deosebire de Cecilia Cuțescu-Storc,k care îi conferă modelului o totală libertate, în linia unei dezinvolturi pe care o scontează, fotografiind acel gest memorabil, genuin, acea atitudine emblematică, extrasă pitorescului, senzualității, sau oricărei alte contingențe. Pictorul vizează în primul rând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vermont își dirijează modelul pentru a obține poza unei senzualități convenționale, spre deosebire de Cecilia Cuțescu-Storc,k care îi conferă modelului o totală libertate, în linia unei dezinvolturi pe care o scontează, fotografiind acel gest memorabil, genuin, acea atitudine emblematică, extrasă pitorescului, senzualității, sau oricărei alte contingențe. Pictorul vizează în primul rând cuprinderea în poza adoptată de model a unei dimensiuni senzuale. În Țigancă florăreasă (ulei pe pânză, P.N. 2283, Bacău 1915, 1,195 x 0,756 cm), fata stă rezemată de zid
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea se asociază în cocktailul decadent, scenariul erotic își are parcursul sado-masochist. Sărutul post mortem al ochilor sfântului are un sens expiator pentru crima din dragoste, acest sărut dizolvă senzualitatea nimfetei pentru a-i croi un alt veșmânt decât cel al vălurilor magice, de un colorit și rafinament ce indică o cosmologie subiacentă condiției regale. Asemeni Ofeliei, Salomeea se lasă să plutească în apele unui râu unde se îneacă ținând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gratuit gidian. Salomeea 544 (Salomé) din ciclul Alcooluri al lui Guillaume Apollinaire pare să se concentreze asupra dansului, într-un fel de exuberanță specifică sărbătorii de Mardi Gras, exuberanță de carnaval, fără acel fascin pervers al dansului celor șapte văluri. Senzualitatea sa maladivă a dispărut pentru a face loc debordării acestui elan copilăresc, a energiei fiestei la care Salomeea încearcă să-i facă pe toți să ia parte. Bufonul regelui pare singurul în măsură să preia ștafeta jocului și capul sfântului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu brațul susținut de genunchi și capul sprijinit de încheietură, nudul care o reprezintă pe Salomeea devine expresia unei grații coregrafiate atent, preparate parcă într-un laborator fotografic. Această caligrafie posturală, care-i scoate în evidență feminitatea, sugerează aparent reversul senzualității, o atitudine meditativă, abstrasă, cu atât mai mult cu cât sculptorul a scos din scenă prețiosul trofeu al nimfetei, capul sfântului Ioan. În plus, capul acestei Salomei, prin capelură și banda de mătase care-l încojoară decorativ, și singurul amănunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolism într-un mod aproape literar, reconstituind momentul psihologic ulterior atrocității comise. Tot în registrul simbolist se situează și efortul de a transcrie o état d'âme prin sugestia unei stări aproape extatice în care criticul discerne un cocktail decadent: senzualitate, fantezie și maladiv. Sigmund Maur subliniază în Salomeea și o prezență pregnantă a subconștientului, cu întreg potențialul său subversiv, și concomitent, lipsa unei dimensiuni a conștiinței și a actului moral. Salomeea este împinsă pe scenă de propriile sale pulsiuni redimensionate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lucrezzia Karnabatt surprinde la pictorul român ilustrarea aceluiași moment climactic al contemplării capului Botezătorului supliciat, oferit pe o tipsie Salomeei "perverse" de către călău. Tabloul trezește instinctul dramatic al scriitoarei, care continuă efervescent-pasional scena înfățișată de tablou, imaginând sărutul de o senzualitate macabră, pe care-l regăsește și în altă pânză a pictorului, inspirată de piesa lui Oscar Wilde. În ciuda subiectului "clasic", scriitoarea îi descoperă pictorului nuanțe care îmbogățesc tema. Crochiul critic al Lucrezziei Karnabatt păstreaza urmele influenței pe care piesa lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu precede obținerea trofeului sângeros, ci se desfășoară în prezența lui. Expresie a unei psihologii morbide, suport al unei senzualități sangvine, această punere în prezență conferă uneori o dimensiune coșmaresc- onirică scenei, dimensiune pe care, spre exemplu, Gustave Moreau o accentuează în tabloul său intitulat Apariția. În acest tablou, cu un gest care somează meduzant orientarea privirii, Salomeea fixează apariția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]