3,422 matches
-
eram atunci membru supleant c.c.! ...Ei bine, Însuși Marin Preda, profitând de acel cerc, gol de simpatie și prestigiu care se crease În jurul meu, mi-a refuzat publicarea romanului Bunavestire după ce a ținut manuscrisul cărții vreo doi ani În sertarele editurii și după ce, știindu-mă sărac, Încercase să mă convingă „să tai În două romanul”. În plus, mergând odată În audiență la tov. Dumitru Popescu, secretar c.c., și fiind Întrebat „despre ce e vorba de fapt În manuscrisul Buneivestiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că ultimele-i producții poetice Întrec tot ceea ce crease până atunci. „Nichita, prietene, Îi spuneam, tu ai atins deja câteva culmi interesante, absolut originale În primele trei volume, În poeziile publicate ca și În cele pe care le ai În sertar și pe care mi le-ai citit de atâtea ori, spre bucuria noastră a amândurora! Dar... tu nu mai ai nevoie să te depășești, te afli deja pe culme - o culme a ta, fără Îndoială, dar și o culme a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Împiedică să adaug alte și alte semne și „amănunte”, care nu ar face decât să Întărească sumara mea demonstrație! (Blaga Însuși, În splendidul și unicul său roman Luntrea lui Caron, păstrat cu sfințenie și cu riscuri de familia sa În sertar până În 1990, povestind cum o samă de intelectuali clujeni, retrăgându-se din calea trupelor brutale, năvalnice, ale armatei roșii, nu au făcut decât să reitereze un act, un reflex pe care alți locuitori ai acestor meleaguri subcarpatice l-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
provocatorii, inși periculoși, Într’ adevăr; și nazismul, și comunismul, În faza lor finală, mai ales, s-au sprijinit binișor pe aceștia. (În romanul meu Pândă și seducție, scris la Stockholm În vara lui ’76 și care a zăcut ascuns În sertarele mele vreo cincisprezece ani, am subliniat clara, sensibila diferență Între cele două prototipuri: informatorul, o specie veche, cunoscută și de imperiile antice și provocatorul, o invenție, spuneam, a dlui Goebbels, prietenul și complicele lui Hitler - romancier, În orele sale libere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ucenici, repartizați pe lâng ă un meseriaș de la lăcătușărie, strungărie, fierărie, tâmplărie sau electricitate. Am fost repartizat chiar din prima zi la sectorul de lăcătușerie, la maistrul Floricel, specialist lăcătuș mecanic. Sarcina noastră era să punem la dispoziție sculele din sertar maistrului când avea nevoie de ele, să ține m ordinea sculelor în sertar, să aducem sculele - la comanda maistrului de la sculărie care deservea tot atelierul cu bormașini, burghie și alte scule necesare bunei ac tivități. Aceste scule se eliberau de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
electricitate. Am fost repartizat chiar din prima zi la sectorul de lăcătușerie, la maistrul Floricel, specialist lăcătuș mecanic. Sarcina noastră era să punem la dispoziție sculele din sertar maistrului când avea nevoie de ele, să ține m ordinea sculelor în sertar, să aducem sculele - la comanda maistrului de la sculărie care deservea tot atelierul cu bormașini, burghie și alte scule necesare bunei ac tivități. Aceste scule se eliberau de salariatul care răs pundea de ele, un fel de gestionar al lor. Pentru
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
din urmă, buni meseriași în domeniul pe care ni-l alesesem. Eu, în calitate de lăcătuș mecanic, am mers la Camera de muncă din orașul Bacău unde am dat ex amen în materie de confecții metalice. Întors la atelier, am primit un sertar cu scule și un ucenic să-l învăț meserie. Colegul meu, care fusese unul din cei 20 de băieți care promovase examenul și revenise ca meseriaș, a continuat gluma cu ucenicii. Gluma, nu bătaia! — du-te la sculărie, îi spune
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
lui Barthes , pe care l-am citit da capo al fine în tăcerea semiamuzată, semiinterzisă a asistenței. Inedit mai bine de 20 de ani, deși nu chiar interzis, mă amuz să-l restitui astăzi cititorului postcomunist, cu mențiunea Bun de sertar ! Despre lapte Ca vehicul al unei stratificări sociale, dom Virgil se opune onomastic structurii comunității : el este împăratul, șef al underground-ului, titlu ce ar putea părea derizoriu dacă nu s-ar sprijini pe o afirmare evenimențială a Numelui. Dar Numele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ei uneori dreptul să ațipească : e limpede pentru oricare cinefil cinstit că Balanța, de pildă, nu este Reconstituirea însă (fatalitate !) Balanța rămâne cel mai bun film românesc de după decembrie 89 ! (De ce trag clopotele, Mitică ? intră în categoria filmelor ținute la sertar). Din fericire pentru noi (și pentru micul nostru viitor), Balanța este urmată de Patul conjugal al lui Daneliuc și de filmul unui tânăr Nae Caranfil E pericoloso sporgersi. Este așa și-așa, de pildă, ce face Radu Nicoară (Polul Sud
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aspectele pe care le-au considerat valoroase în legătură cu acele opere. 5. PARODIA Adolescența este vârsta afirmării sociale, etapă în care elevii își încearcă timid talentul literar scriind poezii, texte filozofice sau compunând cântece pe care le așează apoi timid în sertare. Spiritul liber și rebel al acestora a gustat întotdeauna parodia, iar pentru a ironiza stilul unui autor trebuie ca mai întâi să-i cunoști opera! Provocați elevii la astfel de exerciții de compoziției și veți avea surprize plăcute ..... și multe
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cîmpeanu Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1139]
-
Ștefănescu. Arestat de câteva ori și eliberat din „lipsă de probe”, C. este obligat să se întrețină, între 1948 și 1959, din expediente sau ca muncitor zilier (zidar, caloriferist, figurant teatral), preocupările literare reducându-le numai la câteva încercări de sertar. Angajat cercetător în 1960 de G. Oprescu la Institutul de Istoria Artei al Academiei, în cadrul secției medievale, C. se specializează în acest domeniu, în care realizează de altfel studii și lucrări notabile: Din cetățile de scaun ale Țării Românești (1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
oficial: romanul de uzină, al „clasei muncitoare”, cu figura secretarului de partid în centru; iar eu, tânărul, „nesocotitul”, imprudentul debutant ce eram, am atacat chiar la acest clișeu și... am reușit! Evident, după o așteptare de încă doi ani în sertarele lui Mihai Gafița (șef al practic singurei și enormei edituri E.S.P.L.A.Ă, deși îmi promisese că-mi include romanul în planul editurii în care figura deja cartea mea de povestiri, pe care, cu această condiție, am retras-o. A figura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
multă vreme de viguroasa stea ce răsărea a prozei - dar și a naționalismului comunist! - Eugen Barbu. Depusesem la Gica Iuteș, responsabila cu proza a revistei și șefa tinerelului, blondului și îndrăcit de talentatului Fănuș Neagu, câteva schițe ce zăceau în sertarele secției când, spre uimirea mea, am fost invitat la nou-numitul redactor-șef adjunct, Al.I. Ștefănescu, un omuleț vioi, extrem de agreabil în mimică și aparentă curtoazie umană, care, după ce-mi puse cele câteva uzuale întrebări la ora aceea, de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în cazul în care eu nu cedez, dânsa, deși veche editoare și ilegalistă, își riscă postul... Cu părere de rău, nu am reușit să consimt, m-am ridicat și am plecat, iar manuscrisul Animalelor a fost azvârlit undeva în nu știu ce sertar. Au trecut astfel câteva luni și, întorcându-mă după prima mea călătorie în Vest, „plictisit” și enervat de scurgerea vremii, țin minte că mă aflam cu Coca, căreia eu îi spuneam Maria, la un restaurant nu foarte central și, amețit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ambianța în care gazda trăiește, lucrează și, în cele din urmă, moare nu e accesibilă nimănui, nu e destinată întreținerii unui cult. E o unitate alcătuită din trei încăperi: biblioteca, străină de orice regie a etalării, ascunsă aproape, ca un sertar de unelte indispensabile, apoi camera de lucru, fă ră obiecte de artă, dar înzestrată cu cele necesare cercetării și scrisului (mese, pupitre, rafturi, scaune, un suport pentru picioare, o oglindă, un termometru, un mapamond), și, în sfârșit, dormitorul, extrem de mic
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
înzestrată cu cele necesare cercetării și scrisului (mese, pupitre, rafturi, scaune, un suport pentru picioare, o oglindă, un termometru, un mapamond), și, în sfârșit, dormitorul, extrem de mic și de sobru: patul îngust sub un acoperământ cu franjuri, o noptieră cu sertar, un fotoliu, un scăunel pentru picioare, o masă de perete. Pe pereți, două barometre (dintre care unul cu termometru), un tabel manuscris cu elemente de teorie muzicală și un altul cu o listă a erelor geologice, indicând roci terțiare și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scrii, înainte de a avea ceva de scris. N-ai încă substanța: ai apetitul, postura, fasonul. „A fi scriitor“ e mica utopie privată a tuturor absolvenților de umanioare. Iar cine scrie vrea să și publice. Figura liceanului solitar, care își umple sertarele fără să aspire la notorietate, fără orgolii și veleități e rarisimă. Toți vor să-și vadă numele pe o copertă. Toți visează la confirmarea tiparului. Gestul de a scrie este, în el însuși, un refuz tranșant al anonimatului. Am văzut
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Târziu, prea târziu, domnule profesor, nr.95, ianuarie 2010, p.17. *Când zici Cotnari - spui de toate, nr.97, martie 2010, p.7-8. *Costăcheștii: Omagiu tată și fiică, nr.98, aprilie 2010, p.20 *Jurnalul lui Sebastian, o operă de sertar? Nu! nr.99, mai 2010, p.17. *La mulți ani, dragă revistă, nr.100, p.I (2). *Comuna Cârja și familia Cârjă... nr.100, iunie 2010, p.24-25. * Răsfoind în arhive: Ștefan cel Mare - judecătorul - povestire, nr.101, iulie 2010
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Iar atunci când obiectele au o viață mai lungă decât posesorii lor, persoana absentă se strămută pe de-a-ntregul în obiectele rămase în urmă. Când a murit tatăl meu, spitalul mi-a predat proteza lui dentară și ochelarii. Acasă, într-un sertar de bucătărie, printre tacâmuri, se găseau șurubelnițele lui micuțe. Cât timp mai trăise, mama îi spunea o dată la câteva zile că uneltele n-au ce căuta acolo, să facă bine să și le pună altundeva. Dar după ce a murit, ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în stare să sfidez parada tuturor nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul. Dar n-am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să scap de ea. Așa cum elita puterii își deghiza asasinatele în sinucideri, proceda și invers, când era vorba de propriii ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nerod conta. Pentru mine, părul și frizerul aveau totdeauna de-a face cu regele. Prietenii mei și cu mine așezam fire de păr peste tot în locuință înainte să plecăm de-acasă. Le puneam pe clanțe, pe încuietoarea dulapului, în sertare pe manuscrise, pecărțile din bibliotecă. Erau mici semne șirete, fiindcă nu atrăgeau luarea-aminte, și care ne spuneau dacă în absența noastră cineva se atinsese de obiecte, dacă Securitatea fusese acolo. „A atârna de-un fir de păr“, „a despica firul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o fabrică de jucării japoneză ar putea produce și livra indieni tamagochi în cutii mari de carton. Modul de folosință ar specifica: În afara orelor de serviciu sunt ca și inexistenți, dupăterminarea programului zilnic trebuie hrăniți și păstrați la rece în sertare. Așteaptă acolo cu nerăbdare următoarea zi de lucru. Nu există riscul unei vieți de familie. Din 1945 și de la reunificare încoace, Germania face eforturi și mai mari să dobândească o „normalitate“. Pe care și-o caută, pe de-o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
personajele picturii murale canonice au chipul amantului său Ottaviano. Asta după ce urzise planurile unei cetăți mărețe construite după criterii astrologice, lucru absolut imposibil în Valahia. Personajele lui Marin Preda ratează în general opera lor. Petrini scrie un eseu filosofic de sertar care e găsit de securitate. Din fericire scapă, cu ajutorul unor referenți care închid ochii la conținutul manuscrisului și fac referate favorabile. Dar e condamnat trei ani pentru altă culpă imaginară. Un profesor, Ion Mincu, forțat să predea I. PăunPincio în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 99-103; Maria Genescu, Ivan Turbincă: o interpretare ezoterică, RL, 1993, 7; Cornel Ungureanu, Vasile Lovinescu și tradiția hermeneutică, O, 1993, 9; Simona Sora, Logica lui „hop-de-o parte”, RL, 1993, 17; Elisabeta Lăsconi, „Literatura de sertar” și criticul-„sacerdot”, CC, 1993, 5-6; Simona Sora, Ravagiile bunului-simț, RL, 1993, 27; George, Sfârșitul, IV, 102-112; Dan Stanca, Sacrificiu și anamneză, VR, 1994, 3-4; Simbolologul Vasile Lovinescu, CC, 1994, 9-11 (semnează Eugen Simion, Valeriu Cristea, Florin Mihăescu, Roxana Cristian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Pereții erau goi și ei: fără tablouri, calendare sau fotografii. Absolut nimic de prisos. Lângă fereastră se afla un birou mare. M-am ridicat și m-am dus la geam, inspectând în trecere și biroul. Era din lemn masiv, cu sertare mari de-o parte și de alta a scaunului. Pe el am văzut o veioză, trei pixuri, o agendă și câteva clame împrăștiate. Agenda era deschisă. Data de azi. Într-un colț al camerei stăteau aliniate trei fișete din oțel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]