2,780 matches
-
Nu au lipsit actele de bravură și de rebeliune ale soldaților creștini care au aruncat armele și au refuzat să șteargă însemnele creștine de pe steaguri. Cele mai elocvente împotriviri s-au petrecut chiar în palatul imperial unde destui militari și servitori contrari politicii iuliane, urându-l pentru mania sa de a voi să readucă în viață cu orice preț vechea înfățișare păgână a Imperiului. Aceștia erau conduși cu mult curaj de tribunii Valentinian și Valens, viitori împărați (364-375, respectiv 364-378), care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
funcționari comerciali și comercianți, cu 95 persoane (14,87%), restul reprezentând persoane casnice (cca 3%), un rabin, un fost prefect de Soroca (Petru Hrițcu la poziția 389) și un plugar. Meseriile trecute în dreptul muncitorilor și micilor meseriași sunt foarte variate: servitori, picolo și chelneri, lustruitor de mobilă, boiangiu și lenjereasă, salahor și mezelar, coafez, maseuză și droghist, perier, pantofar, bijutier și zețar, paznic, sudor, mozaicar și lucrător de mănuși, lingurăreasă, rihtuitor, electrician, monteur, lăcătuș, fierar, țesător și cizmar, o gamă întreagă
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Nică, Vasile P. Chirica din localitate, Alecu Dima, Ioan Peleneagră, zis Butuc, Manolache Chirițoi din Berești, toți acuzați pentru crimă și tâlhărie, prin întrebuințare de violență, bătăi și crimă din care s-a pricinuit moartea lui Stroe Belloescu și a servitorului său Nicu Oprișan, iar Manolache Popa și Vasile Berescu, complici la crimă.” Același ziar nr.28 din 29 martie 1913 nota verdictul în procesul ucigașilor: „Pedeapsa muncii silnice pe viață la care au fost condamnați cei șase omorâtori ai lui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lei, sub ochii bl ajin i și înțelegători ai administratorilor de orice fel...”; „cum în țara pâinii, plugarii, înspăimântați de „binefacerile cametei” își lasă căminurile în părăsire și aleargă la orașe, cerșind slujbe... slujbe de măturători de stradă, și de servitori, cum agricultorii - producători ai grâului, umblă-n zdrențe, iar morarii „gomoși” își înalță clădiri somtuoase, împodobite... anapoda; „Cum fel de fel de funcționari comerciali... după ce au delapidat banii diferitelor instituții se pli mbă liberi și candizi, ca și cum ar fi băut
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cheltuielile de trai la Iași erau cam aceleași, ca și cele de la București; casele bune dar puține de închiriat; de aceea și chiriile erau foarte mari; trăsurile erau indispensabile pentru că drumurile erau foarte vechi; din aceleași cauze și nevoia de servitori; alimentele erau foarte ieftine.” Alte constatări personale. Orașul progresase. Str ăzile nu mai erau pavate ca mai înainte, cu scânduri. Avea vreo 70 de biserici. Clima era mai sănătoasă ca la București. Divorțul mai puțin răspândit. Teama de Dumnezeu nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că trebuie o asemenea lege. Atunci Cuza recurge la un truc. Dă bacșiș unui țigan care slujea în casa premierului, pentru ca acesta să își facă prost, sau deloc sarcinile ce-i revin în gospodărie. Provocarea își face rapid efectul, iar servitorul "incapabil" încasează o serie bună de palme din partea umanistului Kogălniceanu. Domnitorul cel hâtru, râzând, concluzionează: "Reforma trece, moravurile rămân." In acele vremuri despre care vorbește Caragiale (1848-1866) politica noastră a fost caracterizată de importul masiv de forme instituționale din Occident
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fiice. Cu nefericită viața a lui Edgar, fiu și moștenitor al Contelui Gloucester, si a morocănosului și pretinsului nebun Tom of Bedlam, așa cum a fost jucată în fața Maiestății Sale la Whitehall, în noaptea de Sf. Ștefan, la Sărbătorile Crăciunului, de către servitorii Maiestății Sale care joacă de obicei la Globe pe Bankside. 1608 Piesă Regele Lear a fos publicată pentru prima oara în acest an. Acest volum Quarto poartă denumirea de "Pied Bull" Quarto (Q1) și "a fost tipărit la Londra pentru
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-a han chefliu: epicurism, beții Îl fac mai mult taverna ori bordel, Decît palat slăvit. Rușinea însăși vrea Iute-ndreptare. Lasă-mă s-o cer, Eu, care pot să iau ce-acum implor, Să-ți micșorezi puțin alaiul tău, Iar servitorii care mai rămîn Să fie potriviți cu vîrsta ta, Știind ce sînt, ce ești. LEAR: Beznă și demoni! Șaua pe cai! Să-mi adunați suita! Bastarda hîda, nu-ți mai fac necaz; Îmi mai rămîne-o față. GONERIL: -Mi bați pe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
decât creștetul aisbergului, nu este decât tunetul îndepărtat al furtunii ce va să vină. Și va veni... Lehamite Pe cuvântul meu de cetățean al marelui oraș Vaslui că m-am cam săturat să mă tot iau de Trăian Băsănău și servitorul său cel mai umil și umilit pre numele lui de botez, Emil și după tatăl care l- a miruit de Paști cu un ou în frunte, Boc, și de aceea azi m-am hotărât să scriu un scenariu de film
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sărăciei, înțelegea să treacă de partea "barbarilor", arătînd astfel foarte clar că își alesese tabăra. Mai înclinat spre teorie, Lacordaire afirma la Notre-Dame de Paris: "Între cel puternic și cel slab, între cel bogat și cel sărac, între stăpîn și servitor, libertatea este cea care oprimă și legea cea care dezrobește", formulă care avea să fie în secolul XX cheia acțiunii parlamentare a partidelor creștin-democrate. Perioada de glorie a publicației L'Ère nouvelle a fost scurtă; chiar din toamna anului 1848
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Legii naturale, erijîndu-se într-un fel de Dumnezeu și împotrivindu-se legilor morale". De factură mai laică, dar nu mai puțin fermă, era definiția dată de Jean Lecanuet într-un discurs rostit la 18 septembrie 1980: "Statul trebuie să fie servitorul și nu stăpînul libertăților. Creștin-democrații sînt neîncrezători față de orice extindere a puterii Statului. Este ceea ce face din democrația creștină adversarul de neînduplecat, principalul adversar al totalitarismului sub toate formele sale, al tuturor dictaturilor, fie de dreapta sau de stînga". Nu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
căror lipsă se simțește mai cu seamă fiind aproape de iernă". În afara medicilor care deserveau în continuare atât ospiciul, cât și spitalul din Tg. Neamț, în afara administratorului (intendent) și, probabil, a farmacistului Balomir, deja menționat, erau încadrați un număr de 14 "servitori". Existau la capacitatea ospiciului, care atunci cuprindea numai 59 bolnavi, "7 gardieni, 1 magazioner, 1 ajutor bucătar, 3 spălătorese, 1 portar, 1 vezeteu". Rezultă, de aici, fapt important, că exista o schemă de încadrare apropiată de tipul schemelor preconizate astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pătrundem mai departe, în cancelarie, unde toate registrele sunt în regulă, iar "compturile sunt făcute și înaintate Onorabilei Epitropii până la 1 Septembrie trecut", iar "din sumele Cassei de bani, aflată și ea în regulă desăvârșită", din suma alocată doctorilor și servitorilor "se face o mare economie manuală despre care Onorabila Epitropie are cunoșcință". Se descrie apoi serviciul medical. Existau, după cum notează inspectorii, un număr total de 59 bolnavi, repartizați în 7 saloane. Ne imaginăm saloane mijlocii, mai mici decât cele obișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
e, în subtext, mirajul absolutului temă macedonskiană în Noaptea de decembrie: Priviți unde-și află odihnă și loc mistrețul cu colți de argint, din poveste: veniți să-l lovim cu săgeata de foc! Stăpâne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul râzând cu dispreț, Dar el răspundea întorcându-se: Taci... Și luna sclipea ca un colț de mistreț. Din povești provine și Trandafirul negru; "straniul trandafir" (la Baudelaire "laleaua neagră") ia chip din "craniul pur" al grădinarului înecat. Renunțînd la parabolă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Aveam o bănuială că Iurașcu va fi murit la Agafton. Bănuiala a devenit certitudine, dar apăsată de o grea tristețe. A murit la Agafton, ca un străin, în anul 1870, luna octombrie, ziua 23. Primarul comunei Curtești și cei doi servitori ai mănăstirii, amețiți de băutură, i-au redactat actul de moarte "la ora trii sara" (sic!) și i-au dat vîrsta de 55 de ani, cînd el trebuie să fi avut măcar 85 de ani! Dar și alte greșeli și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dl. Mutuzac Gheorghe de patruzeci ani. Ambii agricultori și domiciliați în satul Agafton, vecini mortului, care au subscris acest act, după ce li am citit și după ce am constatat Moartea noi înșine. Oanea Dimitrie primarul Comunei Curtești, oficeri stării civile". Dar servitorii nu-l cunoșteau pe Vasile Iurașcu. Maica Aglaida Tăutu, descendentă din neam de boieri vechi, își avea casa în mănăstire, așa că Iurașcu n-a murit în sat, ci în mănăstire, iar cei doi servitori, cu domiciliul în sat, nu puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Comunei Curtești, oficeri stării civile". Dar servitorii nu-l cunoșteau pe Vasile Iurașcu. Maica Aglaida Tăutu, descendentă din neam de boieri vechi, își avea casa în mănăstire, așa că Iurașcu n-a murit în sat, ci în mănăstire, iar cei doi servitori, cu domiciliul în sat, nu puteau fi "vecini mortului". Tristețea devine copleșitoare în fața acestei crunte răzbunări din partea fiicelor lui Iurașcu. Toate i-au înturnat spatele, cu dușmănie, ca unui străin și l-au lăsat să-și trăiască cei mai grei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prezentă, cu privire la globalizare și democratizare, a atras atenția asupra puternicei tradiții locale de voluntarism în mișcările feministe din Lumea Nouă. Prin contrast cu Europaxe "Europa", unde mișcarea femeilor din timpul primului val de globalizare a fost facilitată de existența clasei servitorilor, în Australiaxe "Australia", Statele Unitexe "Statele Unite" și alte societăți coloniale, aceasta a fost facilitată de „venitul familiei”, care le asigura femeilor din clasele mijlocie și superioară timp liber suficient pentru activitatea politică. Ideologia și structura de clasă, la fel ca
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
personajelor de a-și despărți destinele, ceea ce le face să devină niște veritabile arătări, niște morți vii pândiți de nebunie. Tot astfel se explică și de ce în scena cinei spectrelor din salonul rotund, cina „celor pe jumătate morți”, așa cum spun servitorii, victimele stau alături de călăii lor, serviți la masă de o ciudată Bucătăreasă, ale cărei mâncăruri îi sleiesc pe toți de puteri și îi ucid treptat. Ca și Hummel, Bucătăreasa aparține familiei vampirilor însetați de sânge omenesc. E un vampir? E
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
resemnată. Femeile o invidiau frățește, bărbații o adoptau de la prima privire, trecând de partea ei. Dacă Olvido ar fi fost bărbat la Începutul secolului, Faulques și-o Închipuia luându-și fără efort micul dejun Într-o ciocolaterie, cu frac, lângă servitorii casei unde, În noaptea din ajun, fusese invitată la o cină sau un bal. În noaptea primei zile, În Mexico D.F., sucumbase și el farmecului ei. În pofida propriilor lui rezerve, a biografiei, a ideilor despre lume, se văzuse sprijinindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lor. În măsura în care presupune constituirea unei rețele de relații umane, acest tip de supraveghere rămâne mai adecvat teatrului, căci, firește, scena nu are la dispoziție resursele tehnologice ale cinematografului. Supravegherea focalizată trimite la acțiuni individuale, întreprinse de îndrăgostiți travestiți și de servitori informatori. Aceștia pătrund în anturajul personajelor ce trebuie supravegheate și furnizează informații nicidecum și niciodată neutre: ele afectează raporturile personale, modifică alianțele și invită la un scepticism justificat, o dată în plus, de aceste „informații despre oameni” (ca să traducem englezescul human
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
anumită organizare ierarhică: un superior care ordonă și un subaltern care execută ordinele în virtutea obligațiilor de serviciu sau în schimbul plății propuse. Stăpânii sunt cei ce comandă supravegherea, personajele de rang inferior sunt cele ce supraveghează. Treburile murdare sunt încredințate îndeobște servitorilor sau spionilor gata să se vândă. La Shakespeare, de ele se ocupă răufăcătorii sau ucigașii plătiți. Să ne amintim că, în Hamlet, Claudius, aflat în vârful piramidei sociale, făcea apel la curtenii manierați, „slujitori voluntari”, Rosenkrantz și Guildenstern, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sau indicatori josnici, spioni experți, mesageri sacrificați. Prețul nu va fi însă întotdeauna plătit; cel mai adesea, mediocrii intermediari vor rămâne debitori, căci regii comanditari, în special la Shakespeare, vor prefera să se descotorosească de ei: s-ar putea ca servitorul care a aflat multe și știe multe să-și schimbe stăpânul și să-și ofere serviciile altcuiva... Fiindcă știe ... trebuie să i se închidă gura pentru totdeauna! Așa că, după ce și-a terminat treaba, cel mai bine e să fie decapitat
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
s-a resemnat să intre în joc fără voia lui, și asta cu atât mai mult cu cât acest aristocrat de vază se vede dintr-odată în postura acelor nenorocite de iscoade care-și vâră nasul peste tot - îndeletnicire de servitor! - și care ascultă pe la uși. Dorina, care are acum ocazia „să i-o plătească”, îl obligă să se ghemuiască sub masă și să stea acolo ca un caraghios, poziție total contrară statutului său, căci un Orgon ascuns sub masă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spion improvizat, căci știu prea bine că supravegherea nu se face niciodată gratis, axiomă confirmată, cu câteva rare excepții, de către majoritatea agenților, fie ei „deturnați” sau nu. Informațiile costă, fapt remarcat deja de la Molière și până la Goldoni, în piesele cărora servitorii sunt invitați să „supravegheze” în schimbul unei recompense achitate în ludovici de aur. În supraveghere nimic nu este gratuit, iar serviciile, cerute și făcute, presupun de fiecare dată o răsplată. În mod excepțional, Lubin - ca un alt Arlecchino, dar mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]