7,518 matches
-
mai putea soarta în mine să mai piardă? Doar ce-a rămas din jumătatea rea a unei părți. Nebunia nu dorește bani, ea sfidează doar un joc, La masa verde care duce către rai sau nenoroc. Mă așez posedat de setea jocului și de acest viciu, Ruleta șansei se opreste-n loc, poate mai cere un sacrificiu! În pahare transpiră de spaimă chiar și votca rece, Oare jocul următor a cui soartă o va petrece?.. Plutesc cu un pas aproape de infern
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
lapte secătuiesc răbdarea, Dar sfinții n-o să calce cu vreun papuc pe coasă. Nu rîdeți, spaima lumii ne ciocăne la ușă, Mai dați cu busuiocul, mai stați pe coji de nucă! De-aceea plînge-n noapte, subit, cîte-o păpușă, Fiindcă o sete-n oase ne bea și ne usucă. Referință Bibliografică: CETATEA PROSCRISĂ / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CETATEA PROSCRISǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382429_a_383758]
-
acele de-arici. Privirea ta mi-ngheață clorofila ce-o port timid în vene și-n neștire. Aș adormi în manuscris pe fila cu chipul tău adulmecând uimire. Pe crusta ta solzoasă de șopârlă, Mi-aș construi hamacul infantil. De sete te-aș sorbi ca pe o gârlă în care s-a-necat un crocodil. Iubita mea de iad, dar și de rai! Nu mai sunt frunze, s-a uscat și rugul. S-au copt trei mere. Dă-mi -le și
ANOTIMPUL ISPITELOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382453_a_383782]
-
cruci.) Am venit prietene să bem împreună. Ți-am promois că nu te uit. Mereu o să vin să bem împreună. (Bea o gură din conținutul sticlei, pe urmă toarnă puțin pe cruce.) Bea împreună cu mine! Hai, să ne mai potolim setea! De când ai plecat e tot plină sticla aceasta. X (ridicându-se de lângă cruce și așezându-se pe bancă): Și eu care credeam că într-un final e liniște. Poate la noapte va fi liniște. E firesc să fie așa. Mă
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Mă pierdeam între culori, pe cărarea norilor, scuturam lacrimi de dor, îndulcite în cânt de cor. Rătăceam într-o lagună m-am trezit într-o furtună strângeam lacrima-n izvor, potoleam setea de dor.... Într-un vis pribeag ce moare chipul meu plin de candoare hohotea-n lacrimi amare răzbunând a ta chemare. Norii m-au sculptat în ceară mi-a rămas sufletul fiară; inima-mi plânge din nou atârna într-un
VISUL NORILOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382525_a_383854]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FÂNTÂNA CU APĂ VIE Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Izvor de apă vie este fântâna vieții Ce-astâmpără setea oricărui trecător, Revarsă puritate în zorii dimineții Și stinge văpaia-n amurgul arzător. Prin ochi de-argint privește către cer Fântâna tămăduitoare din abis Învăluită în lumină și mister... Plină cu lacrimi de rouă din paradis. Oglinda de cleștar pulsează
FÂNTÂNA CU APĂ VIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382549_a_383878]
-
în miniatură, ușor deteriorate de orele petrecute în arestul unei circi de Miliție. Autoritățile o voiau încorporată la Reeducare, doar o aflaseră umblând brambura pe B-dul Ana Ipătescu ! Și furând, pe deasupra! Fusese o zi caniculară. Copilei i se făcuse tare sete. Și, cum nu știa nici o regulă care să-i potolească din senin setea, luase, pe față, un Ci-co dintr-o stivă aflată dinaintea unui chioșc, o desfăcuse, bând-o acolo, la locul faptei - după cum menționa procesul verbal de constatare a
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
Autoritățile o voiau încorporată la Reeducare, doar o aflaseră umblând brambura pe B-dul Ana Ipătescu ! Și furând, pe deasupra! Fusese o zi caniculară. Copilei i se făcuse tare sete. Și, cum nu știa nici o regulă care să-i potolească din senin setea, luase, pe față, un Ci-co dintr-o stivă aflată dinaintea unui chioșc, o desfăcuse, bând-o acolo, la locul faptei - după cum menționa procesul verbal de constatare a delictului - și, punând sticla la loc, plecase în hoinăreala ei. Cineva observase crima
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
Înveșmântați stau șchiopii și cu orbii în mantia luminii egolatră. Sunt dezbrăcată de-orice nălucire ce-mi strepezește-n glumă, trei molari. Din firul ierbii scot o abolire a unor diastolici armăsari. Mă chinuie o foame de neverde și-o sete de imberbi și solidari, Păianjeni ațâțați de bezna verde a iazului mustind în premolari. Un peisaj cu urme de marasme, Îmi umple irișii ca pe un gol. Și-aș vrea la iarnă, să-mi mai ningi în basme cu renii
DESFRUNZIRE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383848_a_385177]
-
Dor în lacrimi curg pe poarta, Unde urma mâinii mele, Mai mângâie și acum, Mâna maicii singurele. Dor îmi e de mă sugrumă, Dor nebun și apăsat, Dor de ușa, unde maica, Mă striga pe înserat, Vai ce dor, ce sete-mi este, De copacii din grădină Și ce jale și ce dor, De măicuța mea bătrână. Of, ce dor greu mă apasă, De căsuță și de mamă, De copilăria-mi verde Și de-a măicuții, dojană. Dor de pașii mei
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
Dor de pașii mei desculț, De prin iarba-nrourată, Și de urma tălpilor, De prin țărâna, plouată. Dor de halca din verdeața, De pe șesul meu de vis, Unde cerul se-apleca, Pentru-a se lăsa atins. Dor îmi e și sete seacă, Să beau apă din fântâni Și să aflu din nou gustul, Sătucului cu bătrâni. Dor îmi e de liliacul, Ce-mi înconjoară căsuța, De mirosul din buchetul, Ce mi-l dăruia măicuța. Ce dor negru și ce greu, Am
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
soarele-i aproape de-asfințit... Alții stau acum la „Belvedere” Și-acolo pe căldura asta-i full, Nu deranjez pe nimeni în ședere, Că-n viața asta am trudit de destul! Când arșița e peste tot în toi Fântânile au sete de izvoare, Puteți să stați oricare dintre voi Aici, la umbra mea, încăpătoare... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Stau la umbra mea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul VI, 14 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
STAU LA UMBRA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383909_a_385238]
-
să nu-l vezi că-i prea mic, Să privești norii, dar să nu știi ce sunt, Să vezi luna pe cer, să te-ntrebi de ce-i sus. Să simți soarele ce pentru tine-i străin, Să bei apă cu sete și să simți că-i venin, Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori, Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori. Să simți valul mării uscat cum izbește în plin, Iar sărutul pe-
FRUMUSEȚI PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383910_a_385239]
-
cunoscută legendă spune că în timpul celei de-a doua domnii, fiind sigur de eficiența pedepselor crude, a pus lângă o fântână din centrul Târgoviștei (pe atunci capitala Țării Românești) o cupă mare de aur, cu care călătorii să-și potolească setea. Se spune că, de-a lungul domniei sale, cupa nu a dispărut; și mai mult, oamenii nu aveau curaj să o atingă. O altă poveste răspândită în mitologie este cea a punguței boierului. Se spune că într-o zi voievodul, dorind
VLAD ȚEPEȘ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383917_a_385246]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNTR-O FEMEIE... Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Doream, cum zidul rece o fereastră, să fiu întreg, născut doar jumătate, aș fi dorit, în setea mea albastră, printr-o femeie, să le cunosc pe toate! Și astăzi știu, cum zidul rece știe când o fereastră piatra lui străbate, de vei iubi, întreg în armonie, într-o femeie, le vei găsi pe toate! Când fi-va
ÎNTR-O FEMEIE... de ION MIHAIU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383953_a_385282]
-
cu morile de vânt învingătoare-a fost întruna soarta care mi-a dat la început avânt pentru-a-i închide-apoi speranței poarta. Nu am avut o clipă de odihnă și ne-ncetat mi-a fost cumplit de dor să-mi stâmpăr setea în răcori de tihnă la al iubirii limpede izvor. Poate-am dorit adeseori prea mult și n-am luat în seamă-al vieții zbucium ce se-arunca asupră-mi în tumult și răsuna în mine ca un bucium. Poate vrăjit
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
poezie...” 24 Februarie 2016 Nimeni de Dragoste nu e sătul, Oricâtă ură ar avea sub pleoape, Tu nu mi-ai spus niciodată-destul, Cuvântul acesta și azi ne încape! Cuvântul acesta fără de care Zadarnic se zbate ciutura-n vânt, Zadarnică-i setea fără izvoare, În van e tăcerea fără cuvânt! Fericită e taina care ne leagă! Acum și atunci când n-o să mai fiu, Iubește-mă dar, poezia mea-ntreagă Până la capăt o să te scriu; „Spune-mi, iubito, dragostea, ce-i?” Răspunsul nu
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]
-
și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
cireș, rugăciuni și un dor intens de luceferi rescriu tainele iubirii autorului.“ Miresme plutesc din salcâmii nebuni/ Și flori de cireș pendulează candid,/ Cucernici sihaștri rostesc rugăciuni,/ Zdrobind cu genunchii nisipul arid.../ Un dor necuprins de ploi și luceferi,/ O sete intensă ce mistuie firea,/ Zburdalnice aripi de vulturi neteferi/ Văpaia arșiței aprinde iubirea.” ( Renaștere ) Timpul cioplește regrete și amintiri pe scena existenței noastre. Dumitru Marian Tomoiagă surprinde în versurile sale trecerea timpului, a cărei durată nu poate fi măsurată decât
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
datorită aglomerării sarcinilor profesionale Ștefan este surmenat de munca de birou, aceeași ca problematică de vreo zece ani, iar rutina în care a intrat a devenit uneori asemenea unui bondar sâcâitor. Tineretea, exuberanța îi dau din nou vioiciune și acea sete puternică de viață. Ca un metronom la jumătatea fiecărei luni, merge întins la bancă pentru a-și achita rata. Chiar e obsedat de plată datoriilor și în maximum două zile după chenzină face câteva ture de oraș la ghișeele de
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel de fericiri e spartă la fund. Oricât
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
care stă consternat,cu priviri de mătase,sub o ploaie ce nu-și mai ridică vălul de pe caldarâmul lui.Și,ne ascundem sub o ceață groasă de incertitudini,în spatele unor picături de rouă,doar pentru a ne potoli frustrările și setea asta de îngâmfare ce ne spânzură,numită frică.Te întrebi fără drept de vot asupra răspunsului,dacă consternarea asta nătângă de viață și reproș,ar putea fi umilită sau nu,ca să nu-și mai facă culcușul peste reprimări derizorii de
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
stele, Când iți dorești cu foc să nu ai nopți mai grele ? De ce nu le culegi pe toate de pe cer Să nu mai fii tot timpul un simplu grănicer ? Ce mai aștepți acum ? Să faci un legământ ? Hai, potolește-ți setea de cer chiar pe pământ... George Nicolae STROIA elev - clasa a IX-a, Liceul Teoretic Emil Botta, Mun. Adjud Referință Bibliografică: George Nicolae STROIA: DORINȚĂ (VERSURI) / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016
DORINȚĂ (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383332_a_384661]
-
mai, zis și făcut, peste câteva zile prințul Vlad se afla în Burgundia împreună cu un alai de 70 oșteni ( unii zic că erau 700 dar eu nu-i prea cred. N.A.) ,îmbrăcați de nuntă și leșinați de foame și de sete. Era cam sărăcie prin părțile alea, pe vremea aceea. Acum e altminteri, dar asta e altă poveste. Cu chiu cu vai și-au făcut ei loc prin puhoiul de invitați de la castelul regal. Au fost cazați în niște odăi, ca
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "DE-O VIAȚĂ URC" "DIN CE ÎN CE" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului De-o viață urc De unde curg aceste limpezi râuri spre care vin cu setea în copite superbe herghelii ce nu au frâuri și nu pot fi de nimeni călărite? De-o viață urc spre muntele în care presimt că e izvorul ce în mine necontenit îmi susură răcoare și setei mele-i face-atât
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]