2,502 matches
-
aleanuri numai ale sale ci pentru ale tuturor. Multe din versurile și melodiile lui au fost sorbite de însetați, ca apa izvorului, drept sursă de inspirație, ori ca piese de repertoriu al altor cântăreți ce-au intuit și simțit adânc seva melosului, tradiției, istoriei, culturii, folclorului românesc cel mai curat trezorierizate în testamentul de cântece ale lui Nicolae Sulac, uimitor de agreate de către ziditorii ce iubesc, incitante pentru dezbinatorii ce urăsc. Nicolae Sulac, n-a fost frate cu românii, cum să
NICOLAE SULAC. FLOAREA DE LILIAC A PĂTIMITOAREI BASARABII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369206_a_370535]
-
răsucit și urcat coborât și pleznit de alt val ce-l aduce-napoi și-n cochilii golite de midii l-așază când alunecă dealul de sus de pe coamă pe casă și pe văi de torente săpate când plângându-și din sevă cad retezați brazi peste boabele roșii de fragi peste frunzele verzi și uscate când stăpână-i furtuna când stăpână-i tornada cu fir alb răsucit cum e mița de lână de oaie pe fus melodia se desface în sunete grave
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
răsucit și urcat coborât și pleznit de alt val ce-l aduce-napoi și-n cochilii golite de midii l-așază când alunecă dealul de sus de pe coamă pe casă și pe văi de torente săpate când plângându-și din sevă cad retezați brazi peste boabele roșii de fragi peste frunzele verzi și uscate când stăpână-i furtuna când stăpână-i tornada cu fir alb răsucit cum e mița de lână de oaie pe fus melodia se desface în sunete grave
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plămânul pământesc respiră-n pace, Eliberat de alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri, Țesute ca baticuri colilii Și mișcă-ncet perdelele la geamuri. Decorul verde-ncepe să-l brodeze, Natura zăpăcind
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374259_a_375588]
-
din această zonă a Bihorului!» Mulțumesc tuturor celor care astăzi, prezenți la Festivalul Sarmalelor 2014 nu au uitat că sunt cetățeni români”, a declarat Cornel Popa, președintele Consiliului județean Bihor. „Tradiția acestui festival are o rădăcină puternică care-și trage seva din spiritul autentic românesc și un singur scop - unitatea în bucurie, vorbă, port, cântec, la o masă tradițională binecuvântată, unde cu toții mulțumim lui Dumnezeu că ne-am născut în România. Cât vom avea viață pe acest pământ, noi, familia Sala
FESTIVALUL TRADIŢIEI CULINARE ROMÂNEŞTI de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362168_a_363497]
-
înnoire fiind un lucru duhovnicesc ea se manifestă printr-o stare de bucurie care se mărturisește prin simboluri sau semne materiale, purtătoare de simboluri ale unei stări spirituale - duhovnicești, în cazul de față stâlpările sau ramurile de fenic pline de seva primăverii pe care mulțimile le purtau în mâini și strigau cu glas de bucurie: "Osana!" Comentariul liturgic este limpede: "Pruncii semnele biruinței purtând, Ție, Biruitorului morții, strigăm: Osana!" (Troparul praznicului). Înnoirea are ca treaptă premergătoare înlăturarea patimilor cu rugăciuni luminătoare
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, când mă închid în lumină. Referință Bibliografică: Lupoaică albă risipei dată / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362199_a_363528]
-
viață. Și de aici să mă îmbăt de toamna ce în mine-i trează, cu multe altele-ndărăt (la voi, e toamna ce urmează), să sorb aromele recoltei lăsându-vă pe voi să vă-nfruptați cu poftă și nesaț din seva holdei. Eu frunză de copac fiind, mă țin cu jind, cu gheara-nfiptă-n coaja zgârcitului meu timp, să nu îmi scape vraja acestui anotimp. Referință Bibliografică: SUNT FRUNZĂ DE COPAC... / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1346, Anul IV
SUNT FRUNZĂ DE COPAC... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362224_a_363553]
-
amestecăm printre frunze! O să vină o toamnă în care o să plutim pe deasupra norilor, îmbrăcați în singurătatea aripilor,trăgând fir de mătase din soare doar pentru a ne lumina sufletul! O să vină o toamnă în care,viile ne vor gusta din seva pământului, întinzându-ne ca o hlamidă peste gura carafei în care va fierbe mirul,mirosind a tămâie și a deznădejde! O să vină o toamnă când,nu va mai trebui să ne tragem norii deasupra capului să ne acopere,pentru că vom
O SĂ VINĂ O TOAMNĂ... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362269_a_363598]
-
îndrăgostește. Mărturisesc, că de foarte multă vreme nu am mai întâlnit un autor bărbat, care în proză, să reușească a transmite fiorii acestui sentiment atât de nobil, iubirea. „Amurgul pusese stăpânire pe parc, apele Someșului clipoceau între maluri, mirosea a sevă de primăvară. Ne așezăm pe prima bancă, învăluiți în albăstrimea înserării. Mâna Marianthei tremură ușor în mâna mea, la fel de tremurătoare. Ochii mei se scufundă în diamantele negre, amețitoare, ale ochilor ei... Ea respiră ușor, sacadat, iar trupul îi vibrează ca
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
Aș vrea să schimb decorul, să las un ban pe iarbă, / Cu siguranță hoții vor trece înapoi, / Tu vinde-le-nserarea și-ntoarce-te în grabă, / A înflorit misterul, și-a înflorit în doi...”( Pe-o pagină de artă) Cu sevă de mister și frumusețe sunt brodate confesiunile poetei căci iubirea sa, într-o continuă purificare, îi este adăpost precum o cetate ridicată din lumina divină. În înserarea care tremură precum un val, o fântână zidită din iubire o poate ține
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
pași de zori și pulsul nebunesc.” Precum o primăvară senină se așterne și mângâierea poetei pe tâmplele iubirii. E o primavară binecuvântată prin a cărei atingere simți împlinirea și purificarea. Dintr-o floare deosebită își are originea și își lasă seva de mister și frumusețe să înnobileze anotimpul pur al iubirii. “Îți stă pe suflet ca o primăvară, / S-o porți cu împlinire și noblețe, / E plămădită dintr-o floare rară / Cu sevă de mister și frumusețe! (Cu sevă de mister
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
floare deosebită își are originea și își lasă seva de mister și frumusețe să înnobileze anotimpul pur al iubirii. “Îți stă pe suflet ca o primăvară, / S-o porți cu împlinire și noblețe, / E plămădită dintr-o floare rară / Cu sevă de mister și frumusețe! (Cu sevă de mister și frumusețe) În drumul său spre absolut, poetei i se relevă o lume înveșmântată în verde pe care o cuprinde cu ardoare, cu ochi scăldați în lumina necuprinsului. În pașii săi s-
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
își lasă seva de mister și frumusețe să înnobileze anotimpul pur al iubirii. “Îți stă pe suflet ca o primăvară, / S-o porți cu împlinire și noblețe, / E plămădită dintr-o floare rară / Cu sevă de mister și frumusețe! (Cu sevă de mister și frumusețe) În drumul său spre absolut, poetei i se relevă o lume înveșmântată în verde pe care o cuprinde cu ardoare, cu ochi scăldați în lumina necuprinsului. În pașii săi s-au contopit tăcerile și scrumul unor
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
am intrat să dorm la noapte! Și-apoi numai Tu ai yala ce deschide Inimioara... Lasă Omului ,Tu ,cheia,să deschidă el cămara! Iar de la Adam si Eva ,cheia, încă stă aievea, Să-și deschidă fiecare ce cămară-i umple seva... Vorbe bune sau țepoase,vorbe dulci sau veninoase! Însă vorba din străbuni ,ne învață să fim buni, Vezi române un'te-ai duce"Vorba dulce mult aduce", Și oriunde-ai fi sub soare:"A fi om e lucru mare!" Referință
VORBE DULCI SAU VENINOASE..? de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378762_a_380091]
-
departe... Și-adorm în amurgul de soare ce cade sub boare de vânt, La Masa Tăcerii sosesc,mă așez la o ceașcă de gând. În cufărul verde de suflet mi-e cheia ce duce spre vise, În palme pocalul cu seva și setea cuvintelor scrise, Aripi de cerneală sculptează în timp ,primăveri și ozon, Grădini suspendate de vise sădesc,când îngerii dorm! Referință Bibliografică: Grădini suspendate / Geanina Nicoleta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017. Drepturi
GRĂDINI SUSPENDATE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378763_a_380092]
-
de gânduri ideile le-așterne câmpul înghite apa izvorul prinde setea și-o răsucește-n sine prin mine scoate coiful își pleacă fruntea 'naltă îmi cuprinde ceafa apoi se-ndreaptă sprinten îmi lasă pe un umăr visarea citește-n scorburi seva visărilor ardente pe altul păsări așează și din nimicul aspru prin libertăți mă scaldă ------------------------ ca o statuie rară din trunchi coboară seara învie aruncă-n glod uitarea ridică-n mine taina uimirea și iubirea ------------------------- apoi încet îmi spune privind prin
DE-AICI SE NAŞTE FORŢA FIECĂREI ZILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377704_a_379033]
-
pavăză Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând atârnă ca un plumb. Tu dulcea rază, clădită fără aceea emfază. Acuma glasul tău s-a rupt din trupul meu, Și-am plâns topindu-mi seva, că nu mai sunt eu. Crescut din dor din pântecele maicii mele M-am lepădat de bucuria ce m-a-nălțat la stele. STEAUA VIEȚII MELE Lumina și setea de viață a izvorât Încă înainte de a mă fi născut, Chiar și când
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ÎN NOAPTEA ASTA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului 31 Octombrie/ 1 Noiembrie 2015 Se face tot mai liniște sub pleoape, Se-aude seva prin cuvânt urcând, În noaptea asta vreau să-mi fii aproape, Să nu se surpe-n mine niciun gând, În noaptea asta, până lângă zori, Să scriu cuvinte ce nu le-am scris încă, Se duc din toamnă ultimii cocori
ÎN NOAPTEA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377777_a_379106]
-
fluid rubiniu, Un creier gândește la ce spune gura, Dar prea multe taine, savanții nu știu! Atâtea enigme și stări ne-nțelese, A pus Făurarul Suprem într-un Om, E și răutate și gesturi alese, În el, urcă viața ca seva în pom! El caută-n ceruri, mai mult să cunoască, În loc să găsească, privind înapoi, O cale mai bună, cinstit să trăiască, Adânc să pătrundă Universul din noi! Sunt nebănuite comori în ființa, Ce are o Viață, s-o ducă în
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
fluid rubiniu,Un creier gândește la ce spune gura,Dar prea multe taine, savanții nu știu!Atâtea enigme și stări ne-nțelese,A pus Făurarul Suprem într-un Om,E și răutate și gesturi alese,În el, urcă viața ca seva în pom! El caută-n ceruri, mai mult să cunoască,În loc să găsească, privind înapoi,O cale mai bună, cinstit să trăiască,Adânc să pătrundă Universul din noi!Sunt nebănuite comori în ființa,Ce are o Viață, s-o ducă în
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
punct, spartă în două, are două puncte"17. E vorba de o multiplicitate ce convenea structurii sale imaginare. Ea l-a condus pe poet la varii asociații și țesături metaforice cu care este împânzită opera sa (smulgând, titanian, și ultimele seve ale pietrei: "Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci" (Memento mori). Pentru lucrarea noastră este însă important doar să semnalăm că stânca/piatra, la Eminescu, este singura materie cu atributele eternității la care are acces omul. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ceea ce a fost cândva măreție. Care călător rătăcind printre ruinele Cartaginei, Palmirei, Persepolisului sau Romei nu se lasă dus de gândul vremelniciei imperiilor și oamenilor și nu este cuprins de tristețe pentru ceea ce a fost cândva în viață plină de sevă și bogăție?"15 4. Întreaga schelărie a panoramelor cosmice, pe alocuri greoaie și cu scări întinse în gol, ar putea părea doar un "somptuos alai funerar al corpurilor cerești"16 privit comod prin țevăria unui telescop, o contemplație rece. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de dinamica cetății în materie de artă. Ascultînd, oarecum amuzat de simetria formulării, întrebarea fantastului căutător de noutăți plastice prin reziduurile vieții exprima și ea o derută persistentă, iată, și după aproape patruzeci de ani, nepierzînd prea mult din insidioasa sevă: ce se mai pictează, dom'le? mă întreba jumătate șui, jumătate candid pictorul retras din lume. Ce-i puteam răspunde decît: oho, dar ce nu se pictează! 9 decembrie Craiu avea două "măști de urît" (de Tîrpești, măi Val! se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
piciorul pe scara vagonului! Și-atunci, pînă la scara vagonului, mi-am zis să mai trec prin cele bătute locuri, pe la cei hîrșiți ieșeni cu care, de obicei, mai pun țara la cale. Simțeam nevoia să-mi umplu butelia cu seve bahluiene, pentru a rezista suprasolicitării dîmbovițene. Dar poți ciocăni azi la o ușă, poți strînge o mînă, poți schimba o vorbă, fără să fie prezent Kosovo? Formidabil! Ce rol miraculos poate juca această vocabulă cu sonoritatea ei atît de sălbatic-străină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]