4,167 matches
-
N. Oubrayrie, C. Safont și M. Léonardis. Scala de atitudini multidimensionale pentru stima de sine E.T.E.S. a fost concepută astfel Încât să permită reflectarea percepției pe care subiectul o are În raport cu sine, la nivelul a cinci subdiviziuni ale stimei de sine: * sinele emoțional (E) autoevaluarea controlului asupra emoțiilor și impulsivității; „un control eficient al afectelor permite o organizare adecavtă a activităților, facilitează planificarea și elaborarea realistă a scopurilor și strategiilor prin care acestea pot fi atinse” (N. Oubrayrie, C. Safont și M.
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
asupra emoțiilor și impulsivității; „un control eficient al afectelor permite o organizare adecavtă a activităților, facilitează planificarea și elaborarea realistă a scopurilor și strategiilor prin care acestea pot fi atinse” (N. Oubrayrie, C. Safont și M. Léonardis, 1994, p. 309-317) *sinele social (So) autoevaluarea abilităților sociale (capacitate de comunicare și de adaptare În colectiv); * sinele fizic (F) autoaprecierea atributelor fizice (aspect corporal, abilități fizice, sănătate; * sinele școlar (Sc) autopercepția competențelor și performanțelor școlare; *sinele prospectiv (P) autoaprecierea capacității de integrare În
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
activităților, facilitează planificarea și elaborarea realistă a scopurilor și strategiilor prin care acestea pot fi atinse” (N. Oubrayrie, C. Safont și M. Léonardis, 1994, p. 309-317) *sinele social (So) autoevaluarea abilităților sociale (capacitate de comunicare și de adaptare În colectiv); * sinele fizic (F) autoaprecierea atributelor fizice (aspect corporal, abilități fizice, sănătate; * sinele școlar (Sc) autopercepția competențelor și performanțelor școlare; *sinele prospectiv (P) autoaprecierea capacității de integrare În lumea adultă, de afirmare a sinelui, de angajare În construirea propriului viitor. În țara
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
care acestea pot fi atinse” (N. Oubrayrie, C. Safont și M. Léonardis, 1994, p. 309-317) *sinele social (So) autoevaluarea abilităților sociale (capacitate de comunicare și de adaptare În colectiv); * sinele fizic (F) autoaprecierea atributelor fizice (aspect corporal, abilități fizice, sănătate; * sinele școlar (Sc) autopercepția competențelor și performanțelor școlare; *sinele prospectiv (P) autoaprecierea capacității de integrare În lumea adultă, de afirmare a sinelui, de angajare În construirea propriului viitor. În țara noastră Crăiun Adriana a efectuat o etalonare În anul 1999 pe
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
Safont și M. Léonardis, 1994, p. 309-317) *sinele social (So) autoevaluarea abilităților sociale (capacitate de comunicare și de adaptare În colectiv); * sinele fizic (F) autoaprecierea atributelor fizice (aspect corporal, abilități fizice, sănătate; * sinele școlar (Sc) autopercepția competențelor și performanțelor școlare; *sinele prospectiv (P) autoaprecierea capacității de integrare În lumea adultă, de afirmare a sinelui, de angajare În construirea propriului viitor. În țara noastră Crăiun Adriana a efectuat o etalonare În anul 1999 pe o populație de 360 de adolescenți români (17-20
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
capacitate de comunicare și de adaptare În colectiv); * sinele fizic (F) autoaprecierea atributelor fizice (aspect corporal, abilități fizice, sănătate; * sinele școlar (Sc) autopercepția competențelor și performanțelor școlare; *sinele prospectiv (P) autoaprecierea capacității de integrare În lumea adultă, de afirmare a sinelui, de angajare În construirea propriului viitor. În țara noastră Crăiun Adriana a efectuat o etalonare În anul 1999 pe o populație de 360 de adolescenți români (17-20 de ani), În funcție de sex și de statutul lor școlar. Scopul cercetării Scopul cercetării
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
pe care și le face. Crede că a ajuns deja unde și-a propus, dar drumul este încă lung. Dezordine, haos În plan psihologic, dezordinea evocă regresia și este rezultanta terifiantă a pierderii de repere, a exploziei sau a divizării sinelui. Este sinonimă cu confuzia, la extremă cu nebunia. Este, prin urmare, ceea ce amenință individul care se rătăcește pe drumuri greșite. Vezi Prăpastie. Distrugere, a distruge Simbolistica distrugerii (a surpărilor sau năruirilor), oricât de evidentă ar fi, depinde de cine este
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
acolo unde e cazul ne vom referi și la satiră. Mai toate deosebirile teoretic evidențiate au legătură cu faptul că, semantic, cei doi termeni aparțin unor registre diferite. Polemica, așa cum am văzut, are aceeași vârstă cu limbajul articulat și conștientizarea sinelui și a alterității. Ea reprezintă, în termeni antropologici, conflictul arhaic dintre "eu" și "ceilalți", redat substanțial de Huizinga în celebra sa Homo ludens ("dorința de a da un spectacol și cea de a doborî un concurent într-o luptă publică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
procedează zicând: " Domnule, consideră-te pălmuit""138. La Arghezi, primitivismul gestului ar funcționa ca un garant al sincerității, al lipsei de prefăcătorie în relațiile interumane. De aceea, oricât ar părea de scandalos, moralistul atribuie gestului agresiv sensul constructiv al redescoperirii sinelui temperamental, incomod și autentic, captiv într-o lume a filistinilor, conformiștilor și ipocriților pe care ideea îi refuză. "Bătaia nu s-a făcut niciodată fără gâlceavă. Ca să ieși din acțiunea obișnuită a meseriei tale și ca să intri în ceva nou
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acestea implicând scheme cognitive diferite radical. Tot Piaget a observat că, în mod inconștient dar sistematic, copilul caută acei stimuli din mediu care stimulează dezvoltarea intelectuală, trăgând concluzia că reprezentarea inițială a obiectelor, a spațiului, a timpului și chiar percepția sinelui sunt construite gradat în primii doi ani de viață; în viziunea sa, lumea copiilor este rezultatul unei fuziuni egocentrice a elementelor lumii interioare și a elementelor lumii înconjurătoare, iar dezvoltarea unei reprezentări corecte a realității fizice depinde de dobândirea graduală
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
câteva decenii, se pune cu adevărat problema ospitalității de acordat textului străin în toată stranietatea sa. Într-un sens mai larg, traducerea poate fi în interiorul aceleiași limbi sau a aceleiași persoane și vom vorbi atunci de ospitalitatea de sine, acordată sinelui, de auto-ospitalitatea jurnalului sau a scrierilor autobiografice. Meditația autorului se încheie cu problema dorinței de ospitalitate ca dorință de identitate în scopul îmblânzirii părții de alteritate din ea. Iată așadar pe scurt problematica complexă a cărții lui Alain Montandon despre
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
figura soției, dar și în cea a câinelui Argos, a doicii, a lui Eumeu, este fidelitatea ființelor față de ele însele în egalitatea lucrurilor cu sine, în constanța care, în amintire, constituie identitatea, fidelitatea care e cea mai mare distanță a sinelui față de sine în inima acelui care se întoarce și pe care Hölderlin o numește neliniște (Sorge) pe care poetul o duce în inimă și pe care cântecul de întoarcere 220, "dulce ca mierea", se străduiește să o aline. Și poetul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cum oare o ospitalitate fără limite poate fi concepută? Cum se poate ajunge acolo. Cum putem în primirea celuilalt să ajungem la o totală negare de sine, la disoluția identității, la fuziunea - desigur dătătoare de moarte - cu celălalt în dispariția sinelui, la această dispariție a oricărei limite în sentimentul oceanic al renunțării absolute? Prin ce efect pervers, provenit din nu se știe ce nevroză, ospitalitatea devine un ideal mistic și sub pretextul de caritate creștină, mortificare ultimă într-o iluzie derizorie
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de a observa, de a descifra secretul și ceea ce îl păstrează (ușile închise, spațiile labirintice). Oricine știe că să deschizi ușa străinului înseamnă să te destăinui. De aceea, multiple strategii de primire încearcă să concilieze grija față de celălalt și prezervarea sinelui, a grădinii secrete 471. Secretul intimității (în sensul de secretus, etimologic ceea ce este separat), a ceea ce induce o punere la distanță, o exclusivitate care este și excludere, a ceea ce vrea să fie insula de nepătruns și rezervată a sinelui duce
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prezervarea sinelui, a grădinii secrete 471. Secretul intimității (în sensul de secretus, etimologic ceea ce este separat), a ceea ce induce o punere la distanță, o exclusivitate care este și excludere, a ceea ce vrea să fie insula de nepătruns și rezervată a sinelui duce la construirea intimității ca secret. Furia bătrânului atestă această angoasă a unei deposedări de ceea ce constituie fundamentul însuși al identității sale. Și totuși, în strania familiaritate care pare să existe între cei doi protagoniști (fiindcă pe lângă unele semne de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
atâtea moduri, de a realiza prin artă acest "domeniu rezervat, locul secretului, enclava narcisistă, de unde schimbul cu celălalt se realizează tocmai prin împărtășirea incomunicabilului; este locul ascuns de unde țâșnește izvorul și reprezentarea însăși a ceea ce este în noi: vorbesc despre sinele"473. Nu găsim la Landolfi, cel puțin în mod explicit ca la Poe, vreo punere în abis a textului prin intermediul poemului, desenului, ariei muzicale sau literaturii (textul trimițând printr-un joc nesfârșit la un text anterior, care nici el nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
urmă, această traducere a sinelui în sine este pusă în evidență prin scrisul jurnalului intim, loc de mare ospitalitate care găzduiește foarte generos și fără mari constrângeri confruntarea față în față a eului și a existențelor sale651. Auto-ospitalitatea, adică ospitalitatea sinelui față de sine, nu este posibilă decât pentru că se dezvăluie o stranietate inerentă ființei, care îl face pe Baudrillard să spună că "Celălalt este oaspetele"652. Ospitalitatea celuilalt ca ospitalitate a sinelui față de sine interoghează la nesfârșit exterioritatea și dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a eului și a existențelor sale651. Auto-ospitalitatea, adică ospitalitatea sinelui față de sine, nu este posibilă decât pentru că se dezvăluie o stranietate inerentă ființei, care îl face pe Baudrillard să spună că "Celălalt este oaspetele"652. Ospitalitatea celuilalt ca ospitalitate a sinelui față de sine interoghează la nesfârșit exterioritatea și dorința de identitate, a unei identități întotdeauna incomplete și care îl reclamă pe celălalt pentru a se desăvârși ca punct de perspectivă și punct de fugă. În Adio lui Emmanuel Levinas, Derrida face
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
e de datoria noastră să-l fasonăm pe al doilea". Sau încă mai precis: "Mi-ar plăcea infinit mai mult să scriu în toată conștiința și cu întreaga luciditate ceva slab, decât să produc sub semnul unei transe și în afara sinelui meu o capodoperă dintre cele mai frumoase..." Poetul, în speță (vechiul poiitis), e un făcător, un inspirat, dar și un himeric; vizând concretizarea irealului, el se ciocnește de conștiința limitei. Orice poet autentic e un Don Quijote în perpetuitate, un imoderat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
introspectiv și volubil, terorizat de disjuncții ("Eu" față cu un alt "Eu", ori cu "Celălalt"); reflexiv și fantast, iată-l "gemând de reci dureri" (În grădina Ghetsimani), dar dorindu-și o mască senină. Din sute și sute de mențiuni despre Sinele în constantă legănare, din secvențele despre un Nichita încordat care, în subtext, vrea să conducă dar se vede condus rezultă un personaj liric anxios, sfâșiat, ulcerat de conștiința fragmentarului: "E făcut să mă domine neîntregul, / zeița fără brațe, zeul fără
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reorchestreze forme erodate, desuete ori obosite, să regândească arhitecturile moștenite, să re-liricizeze ceea ce căzuse în conceptualism, frapant e suflul inedit, intens novator, un limbaj presupunând implicare încordată; la el, starea de poezie, punct nodal al contrariilor, este în fapt tensiunea Sinelui căutător, necontenit nostalgic, în dezbatere aprinsă cu Sinele-Cuvânt. Ontologicul își caută fără răgaz Expresia!... În practică, stea de mărimea întâi a "generației '60", volubilul Nichita stănescizează tot ce atinge cu ochiul ori cu cuvântul; ca ins, fermecător în sensul originar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în el însuși" caută "un tărâm promis (...) un ostrov, numit Statornicie". Demers reclamând secole și milenii, un "timp epopeic" pe măsura unui Ulysse modern. Deși mereu invocat, frământatul ego al poetului nu se confundă cu pronumele Eu, acesta fugind din Sinele anxios pentru a se identifica iluzoriu cu alții Simplu joc ingenuu? Amăgitoare nostalgie de întregire? Pe marginea acestui Eu plural, subiect de tropisme și ipostazieri factice, ironistul fantazează liber, aparent nonșalant: "Mă distrez de minune cu mine. / În diminețile foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e un dat funciar, structural, dimensiune personală imuabilă, de unde o izbitoare succesiune de re-începuturi, vizibile de la un volum la altul. Solitudine, Plâns, Moarte, în agregări psihice neistovite, traduc, îmbinate, sentimentul tragic al Eului anxios, Eu programat nu numai pe explorarea Sinelui veghetor dar și pe cea a condiției umane în totul. Cu altă filozofie a existenței, divinul Dante slăvise Paradisul ca revers radical al Infernului; Ileana Mălăncioiu, statornic instalată în funerar, acționează unidirecțional, exorcizând în modul său particular, adică transferând realul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
început o mitologie personală, se observă de la primele pagini; dedându-se cu voluptate auscultării înaintașilor ("auscultare" în modul lui Nietzsche), ea intră în rezonanță cu un trecut esențializat, cu reverberații fascinante. Uneori trebuie să stăm în loc ori să ne regăsim sinele autentic privind îndărăt, în originar. Câte un pretext oarecare, bunăoară de ordin naturistic (ploaia, florile, anotimpurile) ori de alt gen (erosul, trecerea) și celelalte, duce în impalpabil; discursul lunecă de la desenul vibratil la reverie și meditație, acestea cu efecte de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
grav ținând de o experiență comunitară intens tragică. "Nu-s poet, sunt cel născut de poeme". Autorul Apei neîncepute, nu de puține ori atins de melancolie, e un liric îngândurat, de o ironie blând-amară, uneori bravând, alteori retrăgându-se în sinele rănit cum ne încredințează printre altele Elegia tristeții din prea multă iubire, Tristețea sărbătorilor ori un remarcabil Bocet pentru Meșterul Manole. Un Nicolae Dabija apoteotic, oracular și solemn, cel care în lapidarul poem Moldova creionează o suită de definiții sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]