2,658 matches
-
său de construcție, cel de-al doilea pilon discursiv al cărții. Lasă că acest Foiște, profesor suplinitor, predă la școala administrată de tatăl lui Ectoraș, lasă că în timpul liber e poet și pictor, că el și numai el e intelectualul singuratic al localității. Esențialul despre el se arată a fi cele șase lecții despre istoria, mitologia și prezentul Satului cu Sfinți. Toate la un loc și toate aureolate de continuul pamflet adresat Repetentului. Să mai spun că de la el a pornit
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
nu exista bărbat normal care să-i reziste, la ea în cameră. Poate că aceste chiote cu care irezistibila prostituată și-a luat rămas bun de la fereastra vagonului de tren în care se urcase ar fi prins. Era știut că singuraticul Pomenea nu se ducea nici măcar la bordelul din deal, la Chelu. Dar în oraș se mai știa și că o dată pe săptămînă, niciodată în aceeași zi, polițistul se îmbrăca în civil, lua un tren de Constanța și vizita o duduie
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
zi se zgârcește, se tăbăcește, capătă forme grotești, de te apucă și râsul. De pildă: 1) Un copil se face în doi, atunci când nu și-l face singură o femeie sau când nu e, de fapt, copilul nimănui... 2) Lucrările singuratice asupra ființei îți pot aduce bucurii scurte și intense... (hm!). Ele pot înrâuri mințile și viețile altora, dar nu schimbă cu nimic... miezul tău lăuntric. Scrierea unei cărți te dezumanizează (măi să fie!). în noaptea de 21 decembrie 1989 am
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
care îl irita pe Octavian Paler până la cele mai plastice comentarii, ieșite dintr-o mâhnire profundă... Nu aveam, așadar, cum să-i prevăd răspunsurile. Întrebările mele sunt, de mai multe ori, simple pretexte pentru ca acest gânditor privat și independent, "lup singuratic", cum se definea, să se exprime în toată anvergura ideației sale. Lipsesc din această carte picanteriile biografice, dezvăluirile de un senzaționalism ieftin, intimitatea văzută pe gaura cheii. Nu m-a interesat niciodată o asemenea perspectivă joasă, viața unui scriitor văzută
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
printr-o suflare cât mai lejeră, printr-un gând. Eram scufundat de un timp în acest exercițiu de finețuri infantile, urmărindu-mi iscusința pe micul cadran al cântarului, în întrecere cu mine însumi, ca de atâtea ori în jocurile mele singuratice, când am simțit deodată pe creștetul meu chilug mâna delicată, mângâioasă și am auzit vocea parfumată întrebându-mă de astă dată: "Was machst du, Nikolaus? " M-am întors brusc și am văzut-o îmbrăcată într-un halat alb, ca o
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
pot fi exagerări sau plăsmuiri, cu o singură excepție - dependența lui de alcool, care a durat până la plecarea dintre cei vii. Felul în care bea, inclusiv la chefuri, era întristător. N-a fost nimic eroic sau maiestuos în excesele lui singuratice, care s-au încheiat adeseori cu tratamente spitalicești" - citat în Parini, 2004: 80). Deocamdată, Faulkner îi uimește pe toți cu vitalitatea lui. Călătorește în Franța, în Italia, în Anglia și de peste tot scrie epistole pline de savoare mamei rămasă în
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
minunat, pe un ton borgesian al ficțiunilor care nasc alte ficțiuni. Într-o curte cu iarbă înaltă îl găsim pe Jesse James cu doi șerpi în mînă, cărora le taie capetele pentru a-i găti, la fel, îl vedem călăreț singuratic pe un drum ca o cărare pe spinarea calvițioasă a unui deal, o umbră, nimic mai mult. Adeseori un halou cețos învăluie imaginea unui pistolar nevrotic, impredictibil, curtenitor înainte de a ucide, într-o eroziune continuă cu un rîs nefiresc și
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
bâjbâind prin întuneric, iar fratele meu ajunsese să se sperie la gândul că erau înecații rătăcitori de care ne tot povestise Fulvia Flaminea. Am descoperit foarte curând că era doamna Forbes care-și petrecea noaptea trăind viața reală de femeie singuratică pe care ea însăși ar fi dezaprobat-o în timpul zilei. Într-o dimineață în zori am surprins-o în bucătărie, în cămașă de noapte de școlăriță, pregătind deserturile acelea extraordinare, mânjită de făină pe tot trupul, până și pe față
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
sumedenie de personalități artistice de primă linie - Auguste Rodin, Rousseau Vameșul, André Breton, Picasso, Man Ray, Tristan Tzara, Marcel Duchamp, Modigliani, Ezra Pound, e.e. cummings - sunt cu mult mai interesante. De aici începând, de la contactele pe care acest spirit singuratic (dar dotat, cum zicea, cu două sute de amici) le-a avut, de la reacțiile pe care le-a generat aproape spontan, vine farmecul cărții lui Alexandru Buican. Observațiile cercetătorului aureolează - cu sau fără efecte vizibile - o anecdotică savuroasă. Și întotdeauna autentică
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
o dată, după care s-a urcat în căruță. Calul n-a avut nevoie de îndemn ca s-o ia din loc. Rămăsesem singuri. Și am fost singuri o veșnicie. Cât de des mi-a revenit în vise și în gând singuratica noastră veghe - noi doi, tatăl descurajat și fiul temător, strângându-se în brațe ca să se încălzească și să se încurajeze pe singura băncuță din gară, așteptând, tot așteptând. - Ai grijă să nu adormi, Andrei. Trenul nu oprește decât dacă îi
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
Am avut tendința să consider că această democratizare și facilizare extremă a activități de copiere ( copy and paste) are și un rol pozitiv de conștientizare și culpabilizare: în momenul în care copistului nu i se mai oferă scuza muncii sale singuratice și răbdătoare de transcriere a textului ( cu sau fără schimbări de virgule), aș fi zis că îi dispare și ultima justificare morală. Actul mecanic de preluare a unor pagini întregi din Internet facilitează furtul, dar unifică, poate, criteriile morale: cel
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
barca suferă transformarea; exilul, care până nu demult nu putea să fie decât unul politic, devine un exil intim, strict personal: "Pierzându-mi iluziile, m-am retras în pădurea Thouars unde, e adevărat, prea mult umor nu-i. Că-s singuratic e evident. Uitat, o mare probabilitate. Iar de nepăsător..." Autorul însuși își clasifică jurnalul: "După nu multă vreme, jurnalul asta o să fie numai de idei". "Ideile" sunt prilejuite de contexte din cele mai diverse care revin regulat de-a lungul
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
Chișinău, cei cîțiva 80-iști de seamă din Basarabia au fost fiecare... sieși generație. Am conștiința apartenenței la mișcarea de idei a 80-iștilor din România; scriu pentru revistele 80-iste, dar aici, în Chișinău, mă simt singur. Cum niște singuratici sunt și Teo Chiriac, Vasile Gârneț sau... zi-i pe nume... M.V.: Nu-mi vine pe limbă... Întrebarea de mai sus se referea la 80-iștii din România, desigur. Credeți că există în Basarabia o generație '80? E.G.P. Există cu
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
dintr-un alt veac,/ dintr-un alt material,/ dintr-un alt fel de a pune un picior ănaintea altuia,/ dintr-o altă mătase./ Doar uneori părea că tresare și cu dulceața/ la zbaterea an cerneluri/ și verbe colțoase a poeților singuratici./ Dumnezeiasca și vie ăncepea o clipă s-asculte/ la ămpletirea ideii-n sintaxe/ și se bucură/ la căderea faldurilor din punct după frază./ Părea atât de tânăra atunci,/ atât de copilă,/ ăncăt foșnetul ei mătăsos ne ămbrăca/ pe toți tineri
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
așteaptă și din care se hrănesc și alți artiști importanți din generațiile mai tinere, cum sînt Ioana Bătrânu, Mihai Sârbulescu, Dinu Săvescu, Mircea Tohătan etc. Dar între acești captivi și apologeți ai Grădinii, unul se detașează net prin evoluția lui singuratică și prin pasiunea devoratoare. Este vorba de Florin Niculiu. Deși cunoscut mai ales în latura lui suprarealist-metafizică, prin acele viziuni cosmogonice amintind vremurile Genezei, cînd apa se îngîna cu pămîntul și amîndouă cu aerul și cerul, ultimii săi ani l-
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
a creat strada lui) și Tudor Vianu. Ceva mai încolo, o mică intrare pentru un mare scriitor: Camil Petrescu. Eugen Lovinescu e în cartierul gării, ceea ce ar trebui pus în legătură cu oaspeții săi, veșnic călători. Lîngă Grădina Botanică se află, foarte singuratică, intrarea Constantin Noica, și pe lîngă spitalul Militar, strada aceluiași, care se intersectează brusc cu Bulevardul Dinicu Golescu, de care trece la repezeală. Asemenea întîlniri la colț de stradă, potrivite sau nu, abundă: Grigore Alexandrescu și V. Alecsandri, G.M. Zamfirescu
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
să păstreze acea specială încăpere în condiții mai mult decât decente. Nu-mi explicam diferența frapantă între felul în care românii înțeleg igiena la ei acasă și cum o înțeleg „în deplasare" decât prin refuzul ideii de comunitate. Popor de singuratici, cum ar spune Cioran, suntem cât se poate de individualiști. Cultul gardurilor, al împrejmuirilor, al separării proprietăților își are, probabil, originea într-o lungă experiență istorică traumatizantă. Ne-am comportat, cel mai adesea, rău ca națiune, incapabili să ieșim din
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
pînă acum, deși or fi, dar eu n-am văzut unul care să fie marxist și în același timp să mai fie și evreu și pe deasupra să mai fie și (întrerupt)... Punct de vedere popular naiv. * 1954. Un bătrîn egoist, singuratic, rău, avînd vreo 60 de ani. Îmbrăcat corect, uscățiv, cu chelie, cu o expresie izbitoare de antropoid trist. Rece, fără familie, vine în fiecare zi cu un sandvici făcut dimineața acasă... Un sandvici invariabil cu salam învelit într-o hîrtie
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
Shue în rolul Serei, prostituata caritabilă. Acolo Nicolas Cage juca rolul unui alcoolic abandonat, Ben Sanderson, decis să se sinucidă turnând în el alcool până la ultimul penny. Avem același cuplu rătăcit, sudat prin sentimentul de afecțiune și solidaritate al celor singuratici purtând un stigmat, același vertij al disoluției. Însă partitura se schimbă totuși, Terence nu este un sinucigaș, chiar dacă nu știm cât va rezista în cursa sa psihedelică, dacă există pentru el șansa unei recuperări într-un nou climat: iubita devenită
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
aruncă-n hău căința/ De la lacrima tăcerii". Stimate domn, citesc din timp în timp versurile pe care mi le trimiteți cu nădejdea unui ajutor, de publicare, de scoatere la lumină. Nu fac decât să pun sub privirile cititorului, și el singuratic, neputincios și nepriceput la facerea de bine. A citi din când în când câte-o rugăciune, este și aceasta o facere de bine. Cu tandrețe, întru mângâierea celui ce se crede risipit și de nimenea cules, vremea trecându-i-se
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
întotdeauna a fost felul în care s-au manipulat direcțiile și opiniile în cadrul cercurilor literare de putere și al polemicilor. Felul în care susținerea sau anonimatul unui scriitor depindea de cercul literar de putere din care acesta făcea parte. Cei singuratici, fără tutela, erau bănuiți și dintr-o parte și dintr-alta că fac jocul celorlalți. Am urmărit acum cîțiva ani, cu stinghereala, bătălia pentru Uniunea Scriitorilor care s-a dat între "lupii tineri" (optzeciștii) și "bătrînii elefanți" (preiau aici o
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
și exhibiționist, apropiat, ca structură, de "pesimistul exaltat" Cioran. El intră, bineînțeles, în diferite combinații, comitete și comiții, amiciții literare și rețele de solidarizare și acțiune. Citindu-i cu atenție cartea, observăm însă că de fapt diaristul e un om singuratic. Inițial, vrea să-și facă multe, cât mai multe relații în "lumea bună" pariziană. După un timp, începe să se simtă tot mai obosit, stors de obligațiile pe care și le-a creat. Prietenul cel mai drag, Dimov, e revăzut
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
rîu și-mi întoarce privirea-napoi. ea n-are nici trup și nici sînge fierbinte sub haine; o dezbrac fără gesturi, o aduc lîngă mine, stăm tăcuți amîndoi, eu cioplesc o fantasmă, apoi văd că e bine, sînii ei luminează singuratici și goi. femeia mea de hîrtie se-ntrupează acum în tine, se revarsă ca apa de munte în mare, îi sorb respirarea cu buzele arse...". Dar situația-limită a textului în sine pe care jură un poet ce se respectă printr-
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
a anului 1907, se pot reconstitui evenimentele vieții literare și artistice, pe care Ilarie Chendi le consemnează cu conștiinciozitate. Moare S. Fl. Marian, colaborator important al revistei și, cum afirmă criticul, „fruntașul folcloristicei române” (p. 104). Publicistul deplânge apoi moartea singuraticului B. P. Hasdeu: „A fost înmormântat ca un întârziat, ca unul care aparținea generației apuse, fără ca cei de astăzi să mai aibă o legătură vizibilă cu opera sa” (p. 182). Își încetează apariția revista „Familia”, după o activitate continuă de
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
Tudorel Urian Spirit justițiar, departe (la propriu, dat fiind prelungitul său exil la Tîrgu Jiu, dar și la figurat) de coteriile literare și politice, neobosit partizan al revizuirilor, polemist fără teamă și prihană, Gheorghe Grigurcu este un soi de călăreț singuratic în critica românească de azi. El apare mereu acolo unde nu te aștepți pentru a amenda impostura, obsecviozitatea, demisiile morale ale unor "glorii" literare pentru ca apoi să se retragă demn în "Amarul Tîrg", indiferent la amenințările de răzbunare ale celor
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]