5,177 matches
-
nu absolut sigur, că a avut parte de o formație monastică, fără să fie totuși călugăr; cu siguranță, unchiul său din partea mamei, Teofil, episcop de Alexandria, a avut o influență asupra formării sale (el l-a luat cu sine la sinodul de la Stejar). în orice caz, trebuie să se fi bucurat de o educație serioasă, atît profană cît și teologică, deși multe din trimiterile care se găsesc în operele sale (în special în scrierea contra lui Iulian) provin mai degrabă din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
făcuse apoi să-i parvină a doua epistolă către Nestorie cu o traducere latină. Patriarhul de Constantinopol i-a scris și el lui Celestin, care însă, indignat de calda primire făcută de Nestorie unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi reprezentant al papalității în controversa cu Nestorie; acesta trebuia să-și retracteze public erorile în cel mult zece zile, altfel urma să fie excomunicat. La 19 noiembrie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un conciliu la Efes în ziua de Cincizecime (7 iunie) din 431, cu scopul de a restabili pacea. Chiril, pentru a grăbi lucrurile, i-a comunicat adversarului său deciziile luate la Roma printr-o a treia scrisoare, contrasemnată de un sinod de episcopi din Egipt și înmînată pe 30 noiembrie; în apendice, scrisoarea conținea douăsprezece anatematisme, adică tot atîtea condamnări ale unor afirmații doctrinale pentru care se cerea aprobarea lui Nestorie. Acesta, ca orice alt reprezentant al cristologiei antiohiene; nu le-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să ajungă la Efes; cînd Chiril a fost sigur că prima delegație era pe cale să sosească, folosindu-se de un pretext, a deschis lucrările conciliului la 22 iunie, în ciuda protestelor contelui Candidianos, reprezentantul împăratului, care ar fi trebuit să conducă sinodul și să-i asigure buna desfășurare. Chiril a obținut repede hotărîrea de depunere a lui Nestorie și de condamnare a doctrinelor sale. La 26 iunie au ajuns antiohienii, care au contestat decizia și l-au depus la rîndul lor pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
criticase aspru pe Chiril pentru că folosea o terminologie eretică și plină de blasfemii și pentru că aducea înnoiri nelegiuitei doctrine a lui Apolinarie. în timp ce era arestat la Efes, a compus, în august sau septembrie 431, la cererea episcopilor care participau la sinod, o scurtă Explicație a celor douăsprezece capitole. Chiril justifică aici recurgerea la anatemă contra lui Nestorie, un adversar al adevărului, care, asemenea fariseilor, l-a considerat pe Cristos om, și nu Dumnezeu; apără apoi fiecare anatematism făcînd referiri la pasaje
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
noiembrie. Dioscor din Alexandria i-a luat apărarea lui Eutihie, fiind vorba, fără îndoială, de o acțiune concertată a celor doi și a lui Chrysaphios pentru a lovi atît Antiohia, cît și persoana lui Flavian, iar împăratul a convocat un sinod la Efes în august 449. Papa Leon cel Mare, care primise de la Flavian dosarul procesului lui Eutihie, a trimis la sinod trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (cf. p. 000), prin care confirma teza distincției dintre cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a lui Chrysaphios pentru a lovi atît Antiohia, cît și persoana lui Flavian, iar împăratul a convocat un sinod la Efes în august 449. Papa Leon cel Mare, care primise de la Flavian dosarul procesului lui Eutihie, a trimis la sinod trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (cf. p. 000), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. însă sinodul de la Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cel Mare, care primise de la Flavian dosarul procesului lui Eutihie, a trimis la sinod trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (cf. p. 000), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. însă sinodul de la Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a definit apoi sinodul drept o „tîlhărie”), l-a reabilitat pe Eutihie, l-a depus și l-a demis pe Flavian, care a murit la puțin timp
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (cf. p. 000), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. însă sinodul de la Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a definit apoi sinodul drept o „tîlhărie”), l-a reabilitat pe Eutihie, l-a depus și l-a demis pe Flavian, care a murit la puțin timp după aceea, nu fără a fi lansat un apel către Leon, și i-a depus și pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de aceeași natură cu Tatăl în divinitatea sa, de aceeași natură cu noi în umanitatea sa; erau respinși cei care „împart, confundă sau introduc o aparență”), arunca anatema asupra oricui, „acum sau în alte vremuri, la Calcedon sau la alt sinod”, ar fi gîndit în mod diferit și chema la unire în jurul crezului de la Niceea. Așa cum se întîmplă adesea cu compromisurile, Henotikon-ul i-a nemulțumit pe cei mai aprigi susținători ai partidelor aflate în conflict și a supărat și Roma unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Ioan Hrisostomul, al cărui prieten fusese, dar a considerat că a fost rău primit de acesta și i-a devenit adversar, cooperînd la răsturnarea sa împreună cu Antioh de Ptolemais, Severian de Gabala și Teofil al Alexandriei înainte și după sinodul de la Stejar, din 403. Acest lucru a dus la înrăutățirea raporturilor sale cu papalitatea - deteriorate încă din vremea lui Damasus, cînd Acaciu participase la hirotonirea lui Flavian de Antiohia -, și abia mai tîrziu papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Magnêtos Apokritikos ê Monogenês pros Hellênas, ceea ce pare să însemne: De Macarie Magnesianul: Cel ce dă răspunsuri sau Unul-născut la greci. Autorul ar putea fi Macarie, episcop de Magnesia, care, după cum spune Fotie (Biblioteca, cod. 59), l-a acuzat la sinodul de la Stejar din 403 pe episcopul Heraclid de Efes, hirotonit de Ioan Hrisostomul; totuși, acel Macarie era un adversar al lui Origen, lucru care nu se potrivește cu opera găsită la Atena. Aceasta e citată pentru prima oară de patriarhul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Cezareea - în privința atitudinii ce trebuia adoptată în urma refuzului episcopilor orientali de a-l condamna pe Teodor de Mopsuestia; a murit înainte de 446. Cînd, la al doilea conciliu de la Niceea, din 787, a fost declarat fals citatul pe baza căruia sinodul iconoclast ținut în 754 la Constantinopol voise să facă din Teodot un adversar al cultului imaginilor, scrierile lui au fost enumerate de diaconul Epifanie. Este menționată o operă în șase volume în care e atacat Nestorie, dedicată unui anume Lausus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Samosata pentru a demonstra că primul nu făcea decît să repete greșelile celui de-al doilea, condamnate cu 160 de ani înainte. Devenit ulterior - nu știm cînd - episcop de Dorileos, în Phrygia Salutaris, i-a prezentat patriarhului Flavian, în cadrul unui sinod ținut la Constantinopol la 8 noiembrie 448, un denunț contra lui Eutihie (deși îi fusese cîndva prieten), acuzîndu-l că neagă consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. împotriva voinței sale, Flavian a trebuit să ia în seamă acuzația
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. împotriva voinței sale, Flavian a trebuit să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie, pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Cînd așa-zisa „tîlhărie”, adică sinodul monofizit prezidat de Dioscor din Alexandria la Efes, în august 449, i-a destituit și i-a arestat pe Flavian și pe Eusebiu, acesta din urmă i-a adresat un apel scris papei Leon; refugiindu-se după aceea la Roma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, subliniind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților Bisericii. Am amintit deja enciclica promulgată de sinodul de la Constantinopol în 458 sau 459, care ne-a parvenit în două redactări. Se păstrează apoi o parte dintr-o scrisoare, adresată probabil lui Martirios de Antiohia, referitoare la primirea ereticilor în sînul Bisericii, unde Ghenadie face o distincție între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
comentariu (pp. 85-108). 12. Vasile de Seleucia Episcop de Seleucia, în Isauria, începînd de la o dată incertă (după 431) pînă la moartea sa în 459, a ieșit în evidență prin șovăielile sale în timpul controverselor iscate de monofizism. L-a condamnat la sinodul de la Constantinopol din 448, însă la așa-numita „tîlhărie” de la Efes, din 449 (intimidat de Dioscor din Alexandria, după cum a afirmat ulterior), a votat reabilitarea lui Eutihie și depunerea lui Flavian de Constantinopol. Amenințat cu destituirea la Calcedon în 451
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
formal calcedonian, dar în realitate era înclinat spre monofizism, astfel încît, grație noului climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. însă episcopul Romei, Agapetus, s-a dus la Constantinopol și a provocat o reacție care a culminat cu un sinod unde au fost anatemizați Antim și Sever și cu un edict al lui Iustinian (6 august 536) prin care Sever era expulzat, iar operele sale condamnate la distrugere. Sever s-a întors în Egipt și a murit la Xois la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Cezareea, însă nu se știe precis dacă e vorba de Cezareea din Capadocia sau de cea din Palestina. O adnotare pe marginea unui manuscris al unei scrisori a lui Filoxen din Mabbug conține numele lui Ioan, menționat în legătură cu un sinod al teologilor neocalcedonieni ținut la Alexandria între 514 și 518; Ioan ar fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Exactitatea notei a fost însă pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în capitală în 535 (cf. p. 000) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa, cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa, cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. în 537 sau 538, un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. în 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără îndoială la puțin timp după aceea, imediat ce perșii au plecat. în preajma sărbătorii Paștilui din 540, Efrem a participat la Gaza la un sinod care urma să-l judece pe patriarhul calcedonian de Alexandria, Pavel din Tabena, și să condamne origenismul; Efrem însuși s-a situat pe poziții antiorigeniste, fiind influențat de călugării de la mănăstirea din Sava, de lîngă Ierusalim, unde fusese găzduit după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
răspundea acuzațiilor pe care i le aduseseră lui Efrem unii călugări teopaschiți; și aici monofizismul era combătut cu citate din Sfinții Părinți, luîndu-se apărarea Tomului lui Leon. Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod. Un fragment dintr-o scriere împotriva filozofului și preotului Acaciu din Apameea conține definiții bazate pe etimologii ale unor termeni tehnici folosiți în controversa cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorie și a lui Eutihie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ulterior a acceptat-o (scrisoarea către papa Ioan al II-lea, din 15 martie 533). Nu s-a împăcat însă cu monofizismul și prin Ordonanța împotriva lui Antim, Sever, Petru și Zoara, din 6 august 536, confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același an, în mai și iunie, sub conducerea lui Mena, sinod menit să ratifice depunerea patriarhului Antim și condamnarea lui Sever de Antiohia, protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. p. 000). Deși ordonanța consfințea respingerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nu s-a împăcat însă cu monofizismul și prin Ordonanța împotriva lui Antim, Sever, Petru și Zoara, din 6 august 536, confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același an, în mai și iunie, sub conducerea lui Mena, sinod menit să ratifice depunerea patriarhului Antim și condamnarea lui Sever de Antiohia, protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. p. 000). Deși ordonanța consfințea respingerea deopotrivă a nestorianismului și monofizismului, în această circumstanță particulară lovea în cel de-al doilea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]