3,963 matches
-
revedea-i imaginea spectacolului...! Aflând mese libere la discreție, alese una chiar la marginea bazinului pentru a savura spectacolul care deja Îl cunoștea În toate amănuntele, În timp ce Gică Popescu se minuna de frumusețea terasei de vară, mai nerăbdător să savureze sirenele descrise cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti o delicioasă gustare, aducând o frapieră plină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl abandonase În favoarea aprigului destin...! Atena țipă sfâșietor. „Pentru câțiva dollary să comiți o asemenea crimă...?? Nu, nu se poate...!!” - mai avu putere să strige apoi căzu leșinată, contopindu-se cu Tony Pavone În ultima lor supremă Îmbrățișare...!! În depărtare sirena salvării solicita drum liber, Însă, infermierii se grăbeau doar, pentru a rosti profesional, cuvântul - mort...!! EPILOG Numai ideologia comunistă a reușit să producă criminali de mare calibru precum dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu ce Împreună cu clanul lui familiar,distribuiți În verigile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tipii ăștia cu topoarele lor. Și trebuie să am un alibi pentru asigurări. Fugi. În curte girofarele măturau copacii, roșu Închis peste gazon, ziduri și ferestre. Clopotul dăngănea, ding-dong, și mai adânc pe alee, cu urlete pasionale, lacome, se apropiau sirenele cu sunet mortal. Veneau alte camioane. De la fereastra podului Sammler se uită la Wallace cum iese În goană, cu brațele ridicate, explicând oamenilor cu căști ce săreau În cizme moi de gumă din camioane. Apă, aduseseră. Domnul Sammler avu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zis Alice. Creatura și-a lăsat capul pe-un umăr, iar Alice a bătut din picior exasperată. Așa cum i se întâmplase și bunicii ei, moartea o tentase pe Alice o dată sau de două ori, dar oare nu viața e adevărata sirenă - frumoasă, irezistibilă, cea care te împinge mereu către un bolovan sau altul ? Singura problemă apare atunci când aștepți prea mult de la ea - aventură, libertate, fericire până al adânci bătrâneți. Când capul ți-e plin de povești, simplul act de a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cunoscute sunt aproape jumătate din cuprinsul antologiei, poeți care au debutat editorial sau au chiar mai multe volume, dar și cei pentru care prezența în această antologie reprezintă predebutul editorial individual, fac dovada indubitabilă a talentului lor literar. Sunetul de sirenă al rețelelor virtuale îi atrage pe tot mai mulți poeți în plasa confesării/delectării on-line. Internetul a ajuns sabia lui Damocles care atârnă asupra literaturii tipărite, dar apocalipsa acestei literaturi deocamdată nu a survenit. Și ca să se demonstreze că timpul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
meu cu sânge impulsiv dualist privirea lor îmi vine mănușă înțeleg foarte bine ce simt și mai ales când îți spun că nu le displace evident le-ai surprins și tare ar vrea să fie convinse azi am vânat o sirenă somnambulă ca mine i-am simțit mirosul plăcut o mângâiere de aburm-a purtat prin fața ei știe cine-i stăpânsă fiu sincer îi arăt partea cea mai curată sufletul meu nu ești prima femeie pe care o iubesc dar mi-aș
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fi vânt al amiezii, acolo, Într-o noapte. Se sfătuiesc stelele Într-o limbă a necunoscutului Astfel ca eu să nu ghicesc Când vreo stea Vorbește de dragostea mea. Semne Se pierde în tufe de-aluni mărginași Chemarea de dulce sirenă, departe E marea, talaze-n migrenă. Și omul Ce n-are durere sub frunte, coboară Spre apă din sat. Tu caută-i talpa. Eu, glezna mai sus, sărutul genuchiului Cândva m-a vrajit. Tu caută-i pulpa Eu, sânii călai. Grumazul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în călimară multă durere scoasă din râsul profesional al clownului un pic din pirueta pământului un flux o aureolă două valuri de nisip și o balenă eșuată cactusul risipind albul un roi de stele pe post de coadă niciunei comete sirene chemându-mă nicăieri cu disperare un singur sfârșit de lume din când în când un dezastru pe post de știre în loc de desene animate nimicul din spatele nimicului precum o dovadă că se poate număra infinitul cum îmi pot număra și eu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
clasă. Îl prinse zdravăn cu amândouă mâinile și-l izbi de spatele celui cu cuțit. Kyta termină treaba, plasându-i un pumn în stomac. Celălalt țigan rămas în picioare o luă la fugă ca să se facă scăpat. O mașină cu sirenă și lumini albastre se apropia de noi. Din club, pedagogul venea alergând fluturând un baston de cauciuc pe care-l ținea strâns în mâini. Petruș se aplecă asupra portarului prefăcându-se că-i acordă primul ajutor, încercând astfel să șteargă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
latul, sporovăind nestingherite. Am claxonat ușor și am trecut printre ele. În următoarea clipă am apăsat, instinctiv, pe frînă. De după curbă, Îmi apăruse brusc, alunecînd la vale, spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe situație și dacă ar fi intenționat să profite de poziția pe care o avea... — Vreți să afirmați că vi s-a părut ceva dubios În vreo afirmație de-a lui sau În comportament? — Nu, nu cred. Ce-i cu sirena asta? Incendiu? A, nu! Probabil vreo salvare sau ambulanță care transportă sînge pentru transfuzii. Oricum... Nemuro... cum să vă spun?... Era un tip muncitor, serios, cinstit, dintr-o bucată. Cel căruia Îi merge gura cum trebuie e o mină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
micro oraș. Buldozerele și excavatoarele mușcau de-a dreptul din deal. FÎșii de teren, tăiate de mașini pe șenile, ca niște modele ornamentale, se strecurau printre ele. Un drum provizoriu făcea legătura Între șantier și strada principală. Deodată răsună o sirenă undeva peste rîu și huruitul motoarelor și al mașinilor care reverberase pînă atunci sub cerul Întunecau fu redus la tăcere. Trei camioane porniră dinspre cantină spre șantier. Fiecare camion avea, se pare, destule ajutoare și, privind insistent zona luminată, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sfatul directorului, atunci, ca să cîștig bani, ar trebui să-mi astup urechile, și nu să ascult la ce se vorbește, să Închid ochii, și nu să privesc În jur, să dorm ziua, și nu să Încerc să realizez ceva, dar... Sirena urlă pentru a doua oară, ca un vițel Înspăimîntat. Fratele se Întorcea de la foc, frămîntînd cu pași apăsați pietricelele de sub picioare și mușcîndu-și buza de jos. Se vedea de la o poșta că e furios, dar nici măcar nu Încerca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de mure a devenit, acum știi de ce, miros de acuplare brută. Nici dulceață de mure nu mai mănânc de atunci. Dar satul a devenit hibrid proletar. În ’62 s-a cooperativizat. Cocseria din Călan a înghițit ce mai era. Suna sirena la 6 și la 2. Bărbații plecau. Muierile rămâneau cu toate pe cap. Copiii au început să migreze spre Călan sau Hunedoara. Apoi, încet, s-a instalat peisajul de Veac de singurătate. Decompozițiunea, cum îi zisa, am trăit-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
m-a topit, ci acel cosmos social orânduit pe dimensiuni omenești. Poate că aveam deja în mine ceva vulnerabil când am ajuns acolo: ciudat, de când aveam viza și biletele de avion, în mintea mea bântuia doar gândul răzleț la Mica Sirenă. Așa mă simțeam atunci. Solidară cu acea făptură căreia ne-limitarea i-a tăiat glasul. O luciferică de-a lor. Fără paranoia. Fără baudelairisme cu ailles de geant qui l’empêche du marcher. Eram poate pentru acea vreme la fel de poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
precum Rodica Palade și total aeriană față de pozitivismul pragmatic și forța Dinei Loghin. Și ele rătăcite în delegație: una bucată jurnalistă, una bucată ONG-istă. E drept, eu am mers acolo din rațiuni prozaice, nu ca să mă transsubstanțializez cu Mica Sirenă. Eram bucata academică a unei delegații parlamentare ce urma să scaneze felul în care danezii asigură egalitatea de șanse. Nu în lozinci, ci în instituții. Și pe cinstite, a fost un șoc. Fir-ar să fie, drăcia exista, funcționa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
2004. Îmi amintesc cu câtă plăcere comună îmi beam Tuborgul mai an cu Mircea C. Pe o terasă sinăiană: „Tu Borg, eu Borg”, conjuga el ludic, pe când eu îi spuneam pe o terasă singuratică despre Dania și cum amuțesc Micile sirene. Se țesea o prietenie misterioasă, suspendată din timp și de timp. Cum câteva zile a citit două Go Westuri de-ale noastre: „Mihaela, don’t Go West, Go Ahead!”... avusesem inima strânsă. Era primul nostru cetitor. Cel mai greu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de vârsta mea, stătea cu mândrie în dreapta șefei lesbienelor daneze. Nu scuipa în sân, nu-și făcea cruce: piei, Satană! Acolo, Mircea, mi s-a părut că am atins o clipă raiul. În ultima seară m-am întors la Mica Sirenă m-am cocoțat până la obrazul ei rece și am sărutat-o. Mi-am plimbat degetele pe urma gâtului ei tăiat și lipit, așa cum am făcut în Dresda cu ruina afumată pe care creștea un pomișor. Și în mirosul zidului ruinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și am sărutat-o. Mi-am plimbat degetele pe urma gâtului ei tăiat și lipit, așa cum am făcut în Dresda cu ruina afumată pe care creștea un pomișor. Și în mirosul zidului ruinat m-am regăsit, dar și în Mica Sirenă. În ruină mi-am regăsit mirosul de silă de viață din tinerețea mea, mirosul de moarte pe care cresc copaci. În Mica Sirenă, în acea seară din urmă, am regăsit o Arcadia interioară. Cea zămislită când eram adolescentă și habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe care creștea un pomișor. Și în mirosul zidului ruinat m-am regăsit, dar și în Mica Sirenă. În ruină mi-am regăsit mirosul de silă de viață din tinerețea mea, mirosul de moarte pe care cresc copaci. În Mica Sirenă, în acea seară din urmă, am regăsit o Arcadia interioară. Cea zămislită când eram adolescentă și habar n-aveam ce va să vină. Mihaela: Go West via East Tu îmi scrii că noi avem doar imaginea Vestului la care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să-i întreb pe acei oameni de ce nu se salvează prin cultură, de ce nu sunt obsedați de problema complexității și de esențele ultime. În mine trăia bunicul, Tata Tovică, așa cum îi spuneam eu, întorcându-se când suna a doua oară sirena cocseriei din Călan. Mirosea a cocs. Avea buzunarul plin cu bombonele păpușele, lipite una de alta de la căldura corpului său. Mi le lua mie. Mergea direct în beci și trăgea cu mațul un gât de țuică pe de-ascuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atmosfera de "tabără militară" în zonele de conflict, să întâlnești lideri politici sau de opinii în costume de "comando" în plină zi, în Kosovo, în Osetia de Sud, în Cecenia, printre albanezii din Macedonia. Forfota din stradă, vehiculele militare, țiuitul sirenelor la fiecare pas, oamenii grăbiți să ajungă în casele lor, magazinele alimentare asaltate, toate acestea îți permiteau să apreciezi în ce direcție se îndreptau evenimentele. Se discuta, atunci, cel mai frecvent, cu referire la Europa de Sud-Est, că în zonă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
plecării de la Copenhaga spre Stockholm. Inconvenientele se pot imagina... Dar au fost și momente plăcute. Amabilitatea gazdelor și sprijinul ambasadelor române au dat posibilitatea vizitării unor monumente și lăcașuri de cultură care abundă în capitalele respective. Vizitarea locului unde Mica Sirenă este scăldată de razele soarelui și, uneori, de valurile mării a fost o reală desfătare. Cu această ocazie, am reîntâlnit și un fost coleg de școală, Chirică Pavel, care era în post diplomatic la Copenhaga. În Suedia și Norvegia, au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
baltă, am ajuns eu și tovarășii mei. Când am intrat în lutri, soarele abia răsărise. Ne-am dus printre sălcii, am cotit pe sub maluri nalte. Eram departe de sforul Dunării; s-auzeau din când în când dintr-acolo mugete de sirenă. Treceau din când în când într-acolo convoiuri de paseri sălbatice, prin văzduhul proaspăt al dimineții. După ce ieșirăm lângă luciul larg al unui lac, intrarăm în alt canal. Acolo ne-am înșirat și am zvârlit undițele. Eram în preajma unui gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ți luăm alta. — Te doare ceva? a întrebat. — Nu. În acel moment, nu simțeam nimic. Șocul, bunul nostru prieten, ne ajută să trecem peste ceea ce e de neîndurat. Dar tu? —Puțin. Atunci am știut că era rănit grav. Am auzit sirenele în depărtare, s-au apropiat și au devenit mai puternice, apoi erau chiar lângă noi, până când, abrupt, în plin țipăt, s-au oprit. Sunt pentru noi, m-am gândit. N-am crezut niciodată că ni se va întâmpla așa ceva. Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]