4,254 matches
-
naivitate. Accentuarea, oarecum vehementă, a absenței în literatura română veche a textelor din Antichitatea clasică și din umanismul bizantin îl apropie pe Ș. de orientarea din slavistică (reprezentată de Francis J. Thomson și Victor M. Zivov), potrivit căreia materialul literar slav ortodox premodern reflectă nu cultura bizantină, ci universul monasticismului bizantin - un fel de elenism vulgarizat -, refractar la cultura laică. Două dintre studiile sale dinainte de cel de-al doilea război mondial se referă la originea și circulația unui fragment din Leviticul
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
Octav Șuluțiu pe această temă poartă titlul Jos labă, Urss-ule!). Abia când înfrângerea Germaniei devine evidență, în primăvara și vară lui 1944, orientarea ziarului începe să se schimbe treptat. Aurel A. Mureșianu vorbește acum despre „luptele comune ale românilor și slavilor împotriva asupritorilor”, Radu Enescu discuta despre „țărănism și marxism”, „democrație și cultură” sau laudă fără rezerve opera de „savant sociolog” a lui V. I. Lenin, jucând cu dezinvoltura rolul de „avocat al diavolului”. Speriat de articolele pe care le scrisese
TRIBUNA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
reviste), „România”, „Caete de dor”, „Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg”. Alte publicații, precum „Revue des études slaves”, „Revue de l’historie de religions”, „Slavonic and East European Review”, „Oxford Slavonic Papers”, „Die Welt der Slawen”, „Rivista di studi bizantini e slavi”, „Studi bizantini e neoclassici”, „Ricerche slavistiche” l-au avut printre semnatarii constanți. Revine în România după decembrie 1989, primește tardive recunoașteri ale valorii sale - în 1993 Universitatea din București îi conferă titlul doctor honoris causa, iar în 1994 Academia Română îl
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
mare sinteză, La Littérature bulgare du XIV-e siècle et să diffusion dans Leș Pays Roumains, unde încerca să definească, cercetând literatura bulgară, si caracteristicile literaturii române de expresie slavă. Faptele, interpretate obiectiv de un excelent cunoscător al raporturilor românilor cu slavii din sudul Dunării și al „mișcării” cărților în zona balcanică, demonstrează că nu emigrarea la nord de Dunăre, sub presiunea valului otoman, a unui număr de cărturari sud-slavi explică înflorirea literelor și artelor din veacul următor, ci „evoluția internă” a
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
cu tezele promovate de u. european. Aceste complexe de idei, receptate mai ales prin instituțiile școlare fondate într-un fel sau altul de catolicism (nici filiera reformată nu poate fi ignorată), au pătruns în spațiul românesc (și în Răsăritul ortodox slav) după ce într-o primă etapă unele suferiseră „purificări” solicitate de deciziile Conciliului de la Trento (1545-1563). Dar „curățirile”, operate printr-o sită ale cărei spații libere se extindeau pe măsura trecerii vremii, priveau mai cu seamă aspectele morale proprii scrierilor celor
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
pământului”. Comparațiile cu ipostazele literare ale țăranului rus îi par a dezvălui nu doar diferențe de fond etnopsihologic („substratul naturii românului”, mai echilibrat), dar și de spirit al viziunii și „creațiunii”, pe aceeași axă delimitativă între fondul latin și cel slav. Își dorește, cum îi scrie lui Iacob Negruzzi, să dea „nota exactă a naturii noastre românești atât în țăran, cât și în lucrurile dimprejurul lui”; țăranii lui Ioan Slavici îi par falși („dulcegării”), rezervele față de Năpasta lui I. L. Caragiale sunt
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de identificarea problemelor-cauză cu care se confrunta societatea germană. Evreii, țiganii, amestecul raselor sunt promovate drept cauzele crizei sociale. Soluția care decurgea dintr-o astfel de definire era purificarea rasială și, în mod special, suprimarea evreilor, a țiganilor și a slavilor. Limitarea „spațiului vital” a fost o altă definire a problemei-cauză, soluția fiind expansiunea militară. În anii ’90, considerarea „neocomuniștilor și a securiștilor” drept cauză a eșecurilor tranziției pare să fie de același tip. În lupta politică împotriva FSN/PSDR/PSD
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
divers. În această categorie intră cuvintele gârlă (grulo); baltă (blato); răstoacă de la rastokŭ = un curs de apă derivat, abătut; iaz (iazu); râmnic, un lac de pește, de la rubnikŭ; crac, de la krakŭ, braț de râu. Cuvântul viroagă ar putea veni de la slavul virŭ, dar și mai plauzibil de la latinescul vorago = prăpastie, precum burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, de la latinescul vorax = lacom, gata să înghită. De la sârbi, cu folosință mai ales în vestul țării, s-a luat cuvântul ierugă, cu sensul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Mai sunt desigur și altele, dar în acest caz schimburile se pare că au fost reciproce. Cu rezonanță onomatopeică avem ciuroi (lat. cibrum) pentru un izvor ce țâșnește (vezi comuna Ciuroiu din județul Dolj, Aquae în antichitatea romană) și șipot (slav. șipotŭ), cu același înțeles. În colinele subcarpatice ale Buzăului, cu multe toponime din substratul traco-dacic, pârâul Fisici are o vale cu izvoare ce piștesc din maluri. Repartiția teritorială și clasificarea apelor României. Pentru necesitățile cadastrării apelor României s-au distins
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și lungă filiațiune este cazul Văii Carasu din Dobrogea, un fir de apă unind din vechime un șir de lacuri stagnante, deci o apă de culoare închisă, o "Apă Neagră", de la indoeuropeanul kers sau iranianul axsaena, prin grecescul Axios și slavul Cernavodă, la turcescul Carasu. Mai mult, așa cum observă D. Macrea 21, în regiunea noastră de munte, la adăpost de influența popoarelor migratoare, râurile și-au păstrat numele de origine, care s-a putut schimba numai prin traducere, în avalul aceluiași
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
înțelesul "a se mișca", după I. I. Russu (1967). În acest caz, după ce Ptolemeu înregistrase numele originar, geto-dac, acesta este tradus mai târziu, începînd din secolul al VI-lea, în forme ce fac trecerea la Jiul de astăzi, la vechiul slav zivŭ, cu sensul de "viu", "vioi"47. După o a doua soluție, ce apare mai plauzibilă, numele originar geto-dac al râului ar fi avut încă dinainte de Ptolemeu o formă apropiată de sanscritul jĭvas, cu același sens de "viu", "vioi"48
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
binecunoscuta suită de traduceri a unui vechi hidronim autohton cu sensul de "Apă Neagră", pentru ceea ce numim astăzi Valea Carasu, cu un cuvânt moștenit de la turci, dar pornit de la traco-dacicul Axiupa, incluzând radicalul indoeuropean riksei = întunecat, negru, trecut și prin slavul Cernavodă. La gura de la Dunăre a acestei văi, se aflau în antichitate, pe înălțimea de pe malul său sudic, cetatea și portul Axiopolis; astăzi, în fața sa, pe malul opus de nord, se află orașul Cernavodă, cu uzina atomoelectrică; navigabil până dincolo de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
apă termală ivindu-se dintr-o stâncă scobită ca un bazin natural; de la Aquae Callidae la Călan. Acest bazin cu apă termală este reprezentat, se pare, după unele interpretări, și într-una din scenele de pe Columna Traiană. Au venit și slavii și - mai târziu - și alții. Moștenirea slavă în hidronimie este bogată. Se știe că invazia acestora din secolul VI e.n. s-a produs de-a lungul apelor și viața lor era strâns legată de acestea. Chiar dacă, veniți din răsărit, ei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Orlea, Sohodol; și totodată și o listă de cuvinte legate de apă precum crivină (smîrc), prihodiște (loc de adăpat vitele), luncă, ier (brasecat). Hidronimul Obârșia, la Vădastra - în sudul Olteniei, pentru un mic afluent al Oltului, vine de la un cuvânt slav indicând "partea de sus", în română însemnînd "izvorul unei ape" sau "un loc de origine". Cercetările arheologice efectuate aci, datorate îndeosebi lui Corneliu Mateescu, îndreptățesc presupunerea că în acest loc s-a putut practica irigarea prin derivare gravitațională încă din
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
afluenți ai râurilor mari sau chiar pâraie vărsîndu-se direct în Dunăre, precum: - în sudul Olteniei, Topolnița, Bistrița, Desnățui; - în Muntenia, cu calitatea de afluenți: Topologul, Neajlovul, Ilfovățul, Dâmbovița, Prahova, Rîmnicu, sau - vărsîndu-se direct în Dunăre: Mostiștea, Gălățuiu, Călmățuiu. Mostiștea, de la slavul most = pod, și-a luat numele de la numeroase iezături formând punți între cei doi versanți ai văii; - în Moldova, din nou Bistrița, apoi Moldova, Putna, Milcov, Bârlad (nume legat de acel al Berladnicilor, formațiune statală medievală); - în Transilvania: Tîrnava; - în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cu rezonanță slavă avem - ca afluenți ai Mării: Telița, Taița, Slava. Dar în Dobrogea, sub o denumire slavă se poate ascunde o veche denumire latină. Așa este cazul cu pârâul Camena, din așezarea din centrul Dobrogei având același nume, nume slav însemnînd "piatră". De fapt aci s-a găsit o inscripție romană, aflată acum în inventarul Muzeului din Constanța, care ne spune că țăranii din Petra și-au construit o baie, alimentată desigur din pârâul satului. Turcii dobrogeni au botezat practic
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
slavă preluată prin goticul molda, analog cu hidronimul Molda din Boemia, dar și cu numele legendar al cățelei de vânătoare a descălecătorului Dragoș, înecată în apa căreia i-a dat numele. Sună ca și Prahova munteană, ce ar veni de la slavul prah = praf, deci apă prăfoasă, cu aluviuni. Bistrița, de la slavul bystru, înseamnă și "repede" dar și "limpede", sensuri ce se regăsesc ca atare în hidronimia minoră; de exemplu Repedea, afluent pe Bistrița năsăudeană, Limpedea pe cea nemțeană. În sudul țării
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Boemia, dar și cu numele legendar al cățelei de vânătoare a descălecătorului Dragoș, înecată în apa căreia i-a dat numele. Sună ca și Prahova munteană, ce ar veni de la slavul prah = praf, deci apă prăfoasă, cu aluviuni. Bistrița, de la slavul bystru, înseamnă și "repede" dar și "limpede", sensuri ce se regăsesc ca atare în hidronimia minoră; de exemplu Repedea, afluent pe Bistrița năsăudeană, Limpedea pe cea nemțeană. În sudul țării, prin contact direct cu sârbi, bulgari și turci, Dunărea nedespărțindu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sau Mărghile, de la Mergel = turbărie (și acesta de la latinul vorax, - iginis = prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel de influențe și preluări complexe. Astfel, pe Bistrița moldoveană, hidronim evident slav pentru cursul principal, avem un afluent cu nume tot atât de evident latin - Limpedea, care este de fapt o traducere a hidronimului principal. La fel pe Bistrița năsăudeană, unde afluentul Repedea are o origine evident latină, de asemenea o traducere a numelui
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cetatea dacică de la Căpîlna, avem de-a face cu trei hidronime: la adăpostul muntelui este Frumoasa, minunata Frumoasă a lui Sadoveanu, care apoi trece în Bistra, pentru a se vărsa în Mureș sub numele de Sebeș. Deci de la latin la slav, și apoi la ungar, regăsind prin traducere același sens în Bistra și Sebeș, ca și între Frumoasa și afluentul său Dobra. Conlocuitorii unguri, fie - ca în acest caz - au tradus, fie au adaptat la fonetica limbii lor numirile românești, deformîndu-le
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Bistra - Sebeș). Se mai observă că aceste influențe și preluări, de o parte și de alta, țin de repartiția generală a contractelor: în Transilvania cu sașii și ungurii, în Oltenia, Muntenia și Dobrogea cu sârbii, bulgarii și turcii, iar cu slavii în toată țara, pe urma unor îndelungate și efective contacte. Această clară influență în hidronimie merită să fie studiată mai de aproape. S-ar părea că de alte concluzii nu mai este nevoie, dacă menționăm și constatarea că și în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Specht (Obristen), Militarische Carte, p. 1790-1791 (BAR, D.XXVII.6). 46 Cf. Lahovari G. I., Brătianu C. I., Tocilescu Gr., Marele Dicționar Geografic al României, vol. IV, București, 1901. 47 Vezi în Wald Lucia, Fonetică indoeuropeană, București, 1979 (49), vechiul slav Zivu, scr. jĭvah, lat. vivus, v. pers. jiva, lit. gyvas. 48 Vezi în Simenschy T., Ivănescu G., Gramatica comparată a limbilor indoeuropene, Buc., 1981 (210); scr. jĭva-h, lat. vivus, lit. gywas, gr. bios (234). 49 Em. de Martonne, în studiul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
belicoasă, o parte a flotei sale ocupând Strâmtorile <ref id="107"> 107 Richard Millman, op. cit., p. 382, 387. </ref>, ceea ce avea să dea anumite speranțe Guvernului princiar față de o posibilă sprijinire a revendicărilor românești. Opoziția față de constituirea unui mare stat slav până la Marea Egee și față de achizițiile rusești În Armenia, precum și necesitatea neutralizării Strâmtorilor reprezentau obiective prioritare, pentru care diplomația britanică era gata a se lupta. În schimb, reanexarea sudului Basarabiei de către Rusia, reducerea despăgubirilor de război, ocupația și controlul Bulgariei constituiau
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
este, la noi, disertația lui de doctor în medicină. Preocupat să combată practici dăunătoare sănătății, el include un bogat material documentar asupra riturilor populare de înmormântare din toate provinciile locuite de români, comparându-le cu cele ale romanilor, grecilor și slavilor. Sunt citate surse germane, franceze, italiene, Dimitrie Cantemir și Del Chiaro. Vechimea, stadiul primitiv al materialului înregistrat sporesc interesul lucrării, în care se demonstrează romanitatea folclorului nostru. În 1827, prefațând Psaltirea prorocului și împărat David a lui I. Prale, dă
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
considerată însă fie o producție originală, independentă de versiunea occidentală, ea fiind opera unui călător rus (poate chiar solul și diacul Feodor Kurâțin) la Buda, la Curtea lui Matei Corvin, în 1481-1482, fie o adaptare sau traducere a unui original slav anterior, scris în mediobulgară, probabil de un român ce trăise la Buda, și în acest caz povestirea despre Vlad Țepeș ar reprezenta o lucrare aparținând literaturii slavo-române. Altă opinie consideră, de asemenea, povestirea slavonă o operă originală, redactată în nordul
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]