1,469 matches
-
amploare, de genul celui plănuit la Moscova și realizat la Praga. Procesul Slánský, așa cum avea să fie cunoscut, este procesul comunist clasic. A fost pregătit meticulos timp de trei ani. Primii care urmau să fie „investigați” erau câțiva lideri comuniști slovaci, În frunte cu ministrul de Externe Vladimír Clementis, arestat În 1950 și acuzat de „naționalism burghez”. Li se adăugau o varietate de comuniști cehi de rang mijlociu, acuzați - ca și slovacii - că au luat parte la o conspirație titoistă-troțkistă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care urmau să fie „investigați” erau câțiva lideri comuniști slovaci, În frunte cu ministrul de Externe Vladimír Clementis, arestat În 1950 și acuzat de „naționalism burghez”. Li se adăugau o varietate de comuniști cehi de rang mijlociu, acuzați - ca și slovacii - că au luat parte la o conspirație titoistă-troțkistă de genul celei din cazul Rajk. Nici unul dintre cei Învinuiți și Încarcerați Între 1950 și 1951 nu era, Însă, o figură destul de importantă pentru a juca rolul de lider și agitator În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
URSS fusese instruit În timpul războiului să stabilească legături cu Vestul pentru a dovedi atrocitățile naziste - mai târziu, acuzațiile penale au fost elaborate pornindu-se de la aceste activități. Comuniști germani ca Paul Merker, care a petrecut anii războiului În Mexic, comuniști slovaci ca viitorul ministru de Externe Clementis, care a lucrat la Londra, și cei care rămăseseră În regiunile ocupate de naziști - toți erau vulnerabili la acuzațiile că fuseseră contactați de agenți occidentali sau că au colaborat prea Îndeaproape cu necomuniștii În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adversarii intelectuali. Majoritatea acestor „revizioniști” - În Polonia, cel mai cunoscut era tânărul filosof marxist Leszek Ko³akowski - fuseseră marxiști ortodocși până În 1956. Ei nu și-au renegat orientarea peste noapte. Dimpotrivă: și-au petrecut următorii doisprezece ani Încercând, cum spunea scriitorul slovac Milan Șimečka, „să găsească eroarea din ecuație”. Ca mulți marxiști contemporani din Occident, ei credeau cu tărie că se poate face o distincție clară Între credibilitatea marxismului și crimele lui Stalin. Pentru mulți marxiști est-europeni, stalinismul era o parodie tragică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regimurilor totalitare. Astfel, autorizația de a-l discuta pe Kafka părea să prevestească o liberalizare de anvergură a discursului public: de la discuția scriitorilor interziși până la menționarea liderilor asasinați nu era decât un pas. În aprilie 1963, Ladislav Novomeský, un scriitor slovac reabilitat, l-a menționat deschis și admirativ, la Congresul Scriitorilor Slovaci, pe „prietenul și tovarășul” său Clementis, una dintre victimele procesului Slánský. Dorința de a spune - de a vorbi despre trecut - era În centrul atenției, deși formulată Încă Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să prevestească o liberalizare de anvergură a discursului public: de la discuția scriitorilor interziși până la menționarea liderilor asasinați nu era decât un pas. În aprilie 1963, Ladislav Novomeský, un scriitor slovac reabilitat, l-a menționat deschis și admirativ, la Congresul Scriitorilor Slovaci, pe „prietenul și tovarășul” său Clementis, una dintre victimele procesului Slánský. Dorința de a spune - de a vorbi despre trecut - era În centrul atenției, deși formulată Încă Într-un limbaj „revizionist” plin de precauție: când tânărul romancier Milan Kundera a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Slovacia. Ceho-Slovacia (cum i s-a spus inițial) a fost dintotdeauna un stat problematic și dezechilibrat. Minoritatea solvacă din sudul și estul țării era mai săracă și mai rurală decât cehii din nord-vest. Eliberați de sub stăpânirea maghiară În 1918, slovacii erau rudele sărace În Cehoslovacia multietnică dintre cele două războaie mondiale, iar Praga nu-i trata Întotdeauna bine. Astfel, mulți politicieni slovaci au Întâmpinat cu bucurie scindarea țării În 1939 și apariția, sub oblăduirea naziștilor, a unui stat-marionetă „independent”, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
estul țării era mai săracă și mai rurală decât cehii din nord-vest. Eliberați de sub stăpânirea maghiară În 1918, slovacii erau rudele sărace În Cehoslovacia multietnică dintre cele două războaie mondiale, iar Praga nu-i trata Întotdeauna bine. Astfel, mulți politicieni slovaci au Întâmpinat cu bucurie scindarea țării În 1939 și apariția, sub oblăduirea naziștilor, a unui stat-marionetă „independent”, cu capitala la Bratislava. Invers, cehii din Boemia și Moravia, urbani și preponderent social-democrați, au fost cei care au votat pentru comuniști În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bucurie scindarea țării În 1939 și apariția, sub oblăduirea naziștilor, a unui stat-marionetă „independent”, cu capitala la Bratislava. Invers, cehii din Boemia și Moravia, urbani și preponderent social-democrați, au fost cei care au votat pentru comuniști În alegerile postbelice, În timp ce slovacii catolici s-au opus sau au rămas indiferenți. Cu toatea acestea, Slovacia nu a dus-o rău sub comunism. Intelectualii slovaci au căzut victime epurărilor comuniste, fiind acuzați de naționalism burghez sau de conspirație anticomunistă (sau ambele). Iar puținii evrei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Boemia și Moravia, urbani și preponderent social-democrați, au fost cei care au votat pentru comuniști În alegerile postbelice, În timp ce slovacii catolici s-au opus sau au rămas indiferenți. Cu toatea acestea, Slovacia nu a dus-o rău sub comunism. Intelectualii slovaci au căzut victime epurărilor comuniste, fiind acuzați de naționalism burghez sau de conspirație anticomunistă (sau ambele). Iar puținii evrei slovaci care au supraviețuit sufereau alături de omologii lor din Cehia. Dar „naționaliștii burghezi”, comuniștii, evreii și intelectualii erau mai puțin numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
catolici s-au opus sau au rămas indiferenți. Cu toatea acestea, Slovacia nu a dus-o rău sub comunism. Intelectualii slovaci au căzut victime epurărilor comuniste, fiind acuzați de naționalism burghez sau de conspirație anticomunistă (sau ambele). Iar puținii evrei slovaci care au supraviețuit sufereau alături de omologii lor din Cehia. Dar „naționaliștii burghezi”, comuniștii, evreii și intelectualii erau mai puțin numeroși În Slovacia și mult mai izolați de restul societății. Majoritatea slovacilor erau săraci și lucrau la țară. Pentru ei, urbanizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau de conspirație anticomunistă (sau ambele). Iar puținii evrei slovaci care au supraviețuit sufereau alături de omologii lor din Cehia. Dar „naționaliștii burghezi”, comuniștii, evreii și intelectualii erau mai puțin numeroși În Slovacia și mult mai izolați de restul societății. Majoritatea slovacilor erau săraci și lucrau la țară. Pentru ei, urbanizarea rapidă și industrializarea din primul deceniu postbelic au adus avantaje reale. Spre deosebire de cehi, ei nu erau deloc nemulțumiți de soarta lor. Atmosfera din regiunea slovacă s-a schimbat subit după 1960
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regiunea slovacă s-a schimbat subit după 1960. Noua Constituție „socialistă” făcea și mai puține concesii inițiativei sau opiniei locale decât cea dinainte; puțina autonomie acordată Slovaciei În reconstrucția postbelică a țării a fost anulată. și mai palpabilă era pentru slovaci stagnarea economică (În 1964, rata creșterii economice din Cehoslovacia era cea mai mică din blocul sovietic), care a afectat mai ales industria grea din centrul Slovaciei. În ianuarie 1967, Novotný trebuia să inițieze implementarea unor reforme economice pe care propriii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deținut de partid; el a propus amendamente la schimbările În cauză, cu scopul de a consolida instituțiile planificării centralizate. Sabotând propunerile lui Șik și ale altor economiști din partid, el și-a Înstrăinat și mai mult opinia publică slovacă. Comuniștii slovaci au Început să discute despre federalizare, despre colaborarea anevoioasă cu bătrânii aparatcici de la Praga. Ca mulți alți nemulțumiți - muncitori În construcții, Învățători, oameni de serviciu, vânzătoare -, ei se simțeau nedreptățiți și ignorați de majoritatea cehă. Se vorbea din nou de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Praga. Ca mulți alți nemulțumiți - muncitori În construcții, Învățători, oameni de serviciu, vânzătoare -, ei se simțeau nedreptățiți și ignorați de majoritatea cehă. Se vorbea din nou de umilințele de mult uitate dinaintea războiului și de epurarea stalinistă a comuniștilor slovaci. Între timp au apărut, pentru prima oară după o lungă pauză, tulburări de alt gen. La 31 octombrie 1967, un grup de studenți de la Universitatea Tehnică din Praga au organizat o demonstrație de stradă În cartierul Strahov pentru a protesta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Partidului Comunist Cehoslovac a ales un nou prim-secretar În persoana lui Alexander Dubček. Noul șef era tânăr (avea 47 de ani, cu șaisprezece mai puțini decât Novotný), provenea din aripa reformistă a partidului și, cel mai important, era slovac. Ca lider al Partidului Comunist Slovac În ultimii trei ani, el părea multora un candidat credibil pentru un compromis: un aparatcic comunist cu vechime, dar care va sprijini reforme și va calma resentimentele slovace. Primii pași ai lui Dubček păreau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un nou prim-secretar În persoana lui Alexander Dubček. Noul șef era tânăr (avea 47 de ani, cu șaisprezece mai puțini decât Novotný), provenea din aripa reformistă a partidului și, cel mai important, era slovac. Ca lider al Partidului Comunist Slovac În ultimii trei ani, el părea multora un candidat credibil pentru un compromis: un aparatcic comunist cu vechime, dar care va sprijini reforme și va calma resentimentele slovace. Primii pași ai lui Dubček păreau să confirme ipoteza: la o lună
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Moscova și obligați să semneze un document prin care renunțau la o parte din program și agreau ocupația sovietică a țării lor, iar Kremlinul a fost nevoit să accepte faptul că reformiștii se bucurau de sprijinul popoarelor ceh și slovac și le-a permis să rămână oficial la cârma țării, cel puțin pentru moment. Era, evident, riscant să procedeze altfel. Deși Înăbușirea reformelor de la Praga - „normalizarea” - a Început imediat. Următorul congres al partidului a fost contramandat, s-a reintrodus cenzura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Andropov și șelest, dar și - fapt grăitor - a est-germanului Walter Ulbricht, bulgarului Todor Jivkov și polonezului Gomu³ka. Dar Brejnev a preferat să-l mai lase pe Dubček În funcție câteva luni, să continue federalizarea țării (pentru a-i separa pe slovaci, a căror doleanță principală era satisfăcută, de cehi, care erau mai radicali) și să vadă ce se Întâmplă - menținând trupele Pactului pe teritoriul cehoslovac, pentru orice eventualitate. Au avut loc câteva demonstrații studențești În apărarea reformelor, iar În orașele industriale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pro-democrație (după un meci În care Cehoslovacia a bătut Uniunea Sovietică la hochei pe gheață), Kremlinul a profitat de ocazie pentru a-l Înlătura pe Dubček, Înlocuit la 17 aprilie 1969 de unul dintre foștii săi colegi, Gustáv Husák. Ca slovac și fostă victimă a unui proces politic (În anii lui Stalin fusese Închis pentru „naționalism”), Husák era candidatul ideal pentru a curăța Cehoslovacia de erezia reformistă fără a fi acuzat de Întoarcere la stalinism. Represiunea care a urmat a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În același timp, au determinat guvernul să le pună capăt. În aprilie 1969, la Riga, capitala Lituaniei, studenta evreică Ilia Rips și-a dat foc În semn de protest față de tratamentul aplicat lui Dubček de către sovietici. Cât despre cehi și slovaci, care erau până atunci printre cele mai filoruse națiuni din blocul comunist, ei s-au cantonat definitiv Într-o supunere mohorâtă. Dar toate acestea nu reprezentau un pericol. Mesajul Kremlinului fusese receptat: statele socialiste Înfrățite aveau o suveranitate limitată și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
am văzut În capitolul precedent, Carta 77, organizația civică a lui Havel, strânsese doar două mii de semnături la o populație de 15 milioane. Bineînțeles că oamenilor le era frică să critice deschis regimul, Însă trebuie spus că majoritatea cehilor și slovacilor nu se simțeau neapărat bătuți de soartă. Ca multe alte economii est-europene, și cea cehoslovacă a fost orientată În mod deliberat, Începând cu anii ’70, spre producția de bunuri de consum elementare (și nu numai, În cazul cehilor). Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cazul „tranzițiilor” din alte țări comuniste, efect al ritmului accelerat al evenimentelor 25. La o săptămână după reprimarea sângeroasă a manifestației studențești, conducerea partidului demisionase. O săptămână mai târziu, Forumul Cetățenesc și Opinia Publică Împotriva Violenței (OPIV, un alter ego slovac al Forumului) căpătaseră un statut legal și negociau cu guvernul. Pe 29 noiembrie, Adunarea Federală, răspunzând cu docilitate unei revendicări a Forumului Cetățenesc, a Înlăturat din Constituția cehoslovacă clauza fundamentală ce garanta un „rol conducător” Partidului Comunist. În situația nou-creată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Husák, printre care și prim-ministrul Adamec, au demisionat. După o Întâlnire la „masa rotundă” de două zile (cea mai scurtă dintre mesele rotunde ale anului 1989), liderii Forumului Cetățenesc au căzut de acord să intre la guvernare. Prim-ministrul - slovacul Marián Čalfa - era tot membru de partid, dar majoritatea miniștrilor, pentru prima dată din 1948, nu erau comuniști: Jiøí Dienstbier, semnatar al Cartei 77 (și care, cu cinci săptămâni În urmă, Încă lucra ca fochist), era ministru de Externe; avocatul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult mai numeroși, care nu erau suficient de nemulțumiți pentru a protesta Împotriva situației - Îi făcea pe scriitorii disidenți ca Ludvík Vaculík să se Îndoiască de posibilitatea unor mari schimbări În viitorul apropiat. Istoria părea să fie Împotriva cehilor și slovacilor: din 1938 Încoace, Cehoslovacia nu mai reușise să recapete controlul asupra propriului destin. Așa se face că, atunci când poporul Însuși a preluat inițiativa În noiembrie 1989, „revoluția de catifea” a părut neverosimilă. De aici presupozițiile despre comploturi ale poliției și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]