2,620 matches
-
văzut în ea o reală mărturie a dragostei poetei pentru omul din vis, sau poate pentru cel aievea, pentru Cuvântul care a zidit și zidește în ea o viitoare exponentă a genului și nu în ultimul rând, a dragostei și smereniei în fața Creatorului „tuturor văzutelor și nevăzutelor”, cu care este în comuniune permanentă. După opinia mea, pentru Alexandrina Chelu sonetul nu este nicidecum o aventură, este genul liric care i se chiar potrivește, șlefuit cu propriile-i trăiri într-un mod
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
a procedat în acest fel. Biserica ortodoxă nu cheamă televiziuni și ziariști pentru a i se face publicitate pentru aceste îndeletniciri firești, creștinești, nu se laudă cu ele, nu se face paradă în fața mulțimii. Preoții se adresează lui Dumnezeu, cu smerenie și credință, pentru iertare și ajutor. Până și iertarea cerută de Patriarh a fost huiduită, greșit înțeleasă fiind... Cei care au blamat biserica au fost oare conștienți de ceea ce fac? Cunosc ei problemele bisericii ortodoxe?! Au fost multe încercări în
DE CE ŞI BISERICA ? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343445_a_344774]
-
stufoase, de declarații manifeste, de închinăciuni și mătănii în mijlocul mulțimii. Nu degeaba s-a spus: Când te rogi, intră în cămara sufletului tău și rostește-ți rugăciunea. Doar tu și Dumnezeu. Atât ar fi de ajuns. Și un pic de smerenie. În același timp, nenumărate sunt modalitățile de a-L sluji pe Dumnezeu. Fiecare om își aduce ofranda, după bogăția ori sărăcia lui sufletească. Una din modalitățile de adorație este Poezia. Poezia-rugăciune, cântecul-adorație. Se spune că, acela care cântă, se roagă
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
și prin mijlocirea Prea Sfintei Fecioare și a sfinților. Semnatarii acestor creații, departe de a se afla în întrecere pentru cine știe ce premiu, au ținut să-și aducă ofranda lor în fața Altarului divin, sub forma unor poeme sensibile, pline de căldură, smerenie, devoțiune, pietate. Ce alt dar este mai plăcut Domnului? Inima omenească, gândurile și cuvintele alcătuiesc un buchet înmiresmat, de așezat în pridvodul Bisericii, pentru ca, omul care pășește în lăcașul de cult, să simtă miresma cuvântului sfânt și ziditor de suflet
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
Cu gândul la copii și la părinți » (Eroii). Unii autori au scris cărți întregi de spiritualitate, închinate lui Dumnezeu. Alții, doar grupaje de versuri religioase, sau care au tangență cu divinitatea. Fiecare autor, cu prinosul lui de iubire, credință și smerenie. Stiluri diferite, modalități de expresie diferite, sensibilități și personalități diferite, dar toate având un numitor comun : iubirea față de Dumnezeu și de Poezie, fiecare exprimându-și prinosul dragostei în felul lui și iscusința în a mânui condeiul în paradigma propriei personalități
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
expresia de recunoștință, preamărire și mulțumire pentru darurile primite din mâinile lui Dumnezeu. Dan Bodea oferă în acest volum un mănunchi de Vitralii semnificative culese din rugul credinței personale, de o frumusețe aparte și cu multe imagini strălucitecare oglindesc măreția smereniei unui creștin autentic. Poemele curg ca un fluviu viu care se ramifică și se răspândește în inimile cititorilor precum sângele în artere și vene. Adevărate „flori de suflet” care împrăștie un parfum inefabil. Poetul așterne din rugăciuni un adevărat covor
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
creștin autentic. Poemele curg ca un fluviu viu care se ramifică și se răspândește în inimile cititorilor precum sângele în artere și vene. Adevărate „flori de suflet” care împrăștie un parfum inefabil. Poetul așterne din rugăciuni un adevărat covor de smerenie și evlavie: „Rugăciunea mea, strigarea mea / covor de lacrimi” (Vitralii III). Parafrazând pericope biblice ori psalmi, poetul obține imagini de un lirism tulburător. Unele poeme cum sunt Benignitas, O Jesu vivens in Maria și Veritas sunt adevărate litanii, prin cantabilitate
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
au primit dezlegare mulțime de credincioși, mulți dintre ei păstrând amintirea unui duhovnic iertător și iscusit sfătuitor. De aceea, la scaunul său de spovedanie se aștepta multe ceasuri, iar răbdarea smeritului Iachint se primenea din credința celor ce așteptau cu smerenie clipa iertării. Părintele Iachint a împrumutat din iscusința duhovnicilor sporiți: Paisie, Cleopa, Gherasim ori Chesarie, căutând mai mult legătura cu Dumnezeu decât slava oamenilor. Duhovnicul adevărat este acela care nu se laudă cu vredniciile sale, nu amintește de vreun păcat
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IACHINT UNCIULEAC DE LA MĂNĂSTIREA PUTNA – CTITOR ŞI ZIDITOR, DOCTOR ŞI TĂMĂDUITOR AL INIMILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343579_a_344908]
-
îi iubește. Așa a fost duhovnicul Iachint. Un ales păstor de suflete. Duhovnicii mari se întâlnesc rar. În cele mai multe cazuri, faima lor sporește după trecerea lor de pragul acestei lumi. Uneori sunt cunoscuți încă din această viață. În această situație, smerenia trebuie să-i umbrească. Părintele Iachint a avut dar de duhovnic. Credincioșii l-au căutat, l-au ascultat și l-au iubit. Acum și-l amintesc în rugăciune și-i pomenesc vorbele înțelepte: „Vorba sună, fapta tună ... !“ Starețul Iachint Unciuleac
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IACHINT UNCIULEAC DE LA MĂNĂSTIREA PUTNA – CTITOR ŞI ZIDITOR, DOCTOR ŞI TĂMĂDUITOR AL INIMILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343579_a_344908]
-
Sine, Nici de templul timpului, ci de Izvorul bătrân, nesfârșit... Vibrează cu trupul anilor, Dăruind armonie, tandrețe. Poetul pictează pe chipuri Aripi din cuvinte. Poetul rămâne ecoul viu, Umbra fascinantă a... clopotului Și neliniștea din cuvânt. PASĂREA TĂCERII Încerc cu smerenie să duc Traista cu vise, amăgiri și... Cu poveri ale lumii Prin hățișuri nevăzute, S-ajung la izvorul cel sfânt. Lacrimile neuscate curăță Interiorul de ciulini, spală Privirea de zgură, Frumusețe dând Clipei. Acesta sunt eu o umbră vie, Rătăcind
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
uneori... tristețe. Flămând de Tine, Doamne, Eterna clipă strălucește, Lumina iubirii Tale înfrânge Moartea, păcatul, răutatea. Întinde mâna Ta, mă ridică Din furtunile încercărilor și Sădește în inima mea...iubirea. PUNȚI DE NETIMP Clopote din aer prevestesc Nemărginirea divinității, Treptele smereniei prin Valuri de gânduri curăță Simțirea, luminează adevărul. De cauți cărarea vie, cu șoapte vii, Răul se topește, fuge... Preasfânta cruce luminează Altare de lumină neîntreruptă în veac... Nepărăsiți la poarta clepsidrei, Încolțesc chipuri ale dorului Punți de netimp înflorind
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Va deveni liber și Sub preasfânta aripă divină, Vom purta hainele omeniei. CRINUL DIN CONSTELAȚIA FIINȚEI Picături din râuri de zâmbete, De răni și lacrimi, curg peste Anotimpuri, poteci neluminate. Din Constelația ființei, Un crin imperial s-a ridicat Cu smerenie pe ... umerii cerului. Gânduri luminate coboară, Lacrimi uscate de dorul iubirii Cresc mușcate la fereastră. Raze din privirea lui nestinsă Port ziua și noaptea în gând, Și-n suflet, înrouat de speranță vie. CAUT O STEA Dintr-o tăcere târzie
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
de dor și de speranțe, Să cuprind în brațe Paradisul. Un gând amețitor cu miros de busuioc, La început de mileniu, trece Porțile fecioarelor cu candele înflorite, Așteptând pe Atotputernicul Mire Să deschidă petrecerea luminilor vii... Numai cei îmbrăcați cu smerenie Pot intra, sunt așteptați, căci Hotarele sunt păzite de îngeri. Din înaltul Cerului coboară, Prin porți divine, cete de cântăreți, Pe nuntași să-i veselească. Ziua aceea de lumină și bucurie Aș vrea să nu se termine vreodată. Spre tine
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
eticului întregul său demers poetic. Pentru el, adevărul ultim este reperul absolut. Către acest reper își cheamă el semenii, la lumina liturghiei cinei celei fără de taină. Așadar, volumul de poezii '' Dincolo de coline albastre'', al poetului Ionel Marin, trebuie citit cu smerenia cititorului de psalmi, dar și cu râvna căutătorilor de aur sau de perle, pentru că poemele își vor dezvălui frumusețea și adevărurile lor doar acelora care vor ști să caute dincolo de cuvinte, lumina fără de sfârșit a celei mai mari uimiri: conștientizarea
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
simți mult mai greu dacă s-ar ruga în lipsa unei astfel de icoane!... Cu alte cuvinte sfintele icoane scurtează calea între cer și pământ, întrețin un permanent dialog între Dumnezeu și om, îl urcă pe om spre cer, după măsura smereniei lui și îl coboară pe Dumnezeu spre pământ, după nemăsurata Lui dragoste!... În cele ce urmează doresc să prezint, pe scurt, trei dintre cele mai renumite icoane care se află la noi în țară. Una dintre cele mai vechi și
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/377270_a_378599]
-
din anul 1497, unde a avut marea șansă de a fi coleg cu Sfântul Ioan Iacob Românul... Trăsătura de caracter esențială a Părintelui Petroniu Tănase a fost calitatea de a fi un iubitor și un împlinitor al ordinii, tăcerii și smereniei. Părintele este licențiat în teologie dar a urmat și studii de matematică și filozofie. A fost membru al grupării „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim din București - care a fost ultimul bastion de rezistență al intelectualității creștine românești interbelice și care
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/377284_a_378613]
-
alte cuvinte, o formă de confesiune lirică oarecum atipică, o exhibare a sinelui, prin deschidere și ambiguitate diferit percepute de la un cititor la altul. „Cât de frig îmi era pe atunci/ umbra mea și acum mai plâng/ m-ai învățat smerenia candelii/ să-ți sorb în lumina din lăuntrul ochilor/ între mâinile pe care ni le strângeam/ simțeam pulsul lumii întregi/ înveșmântat în iubirea ta/ n-am să mai alerg după lucruri mărețe...” - Înlăuntrul așteptării sau „ești potir de unde/ beau viață
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
Apostoli, cu martirii, mucenicii și cu Sfinții Părinți contemporani ai lui Iisus Hristos. Drept urmare, scrierile Părintelui Academician Dumitru Popescu sunt impregnate de prezența Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aici Domnul Iisus Hristos este prezent în măreția slavei Sale, dar și în smerenia Sa slujitoare. Nu este un Hristos conceptualizat, ci Hristos Cel unic și adevărat, Dumnezeul - Om, prin care suntem trecuți de la moarte la viață. De aceea, și din acest punct de vedere, opera Părintelui Popescu trebuie considerată un punct de reper
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU (1929 – 2010) – ÎMPLINIREA A ŞAPTE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377606_a_378935]
-
îi privești pe toți cu -ntelepciune, simți Pricesnele ce ți le cântă azi, podoaba a iubirii A mângâierii către Cerul sfânt și către sfinți. Ne ștergem lacrimile- amare, împunsătura suliței Din coaste și urmele de spini pe frunte, Azi cu smerenie, ieșim în pragul uliței Că tineri și bătrâni de Înviere să iți cânte. Cerul ne ploua totuși, Doamne Sfinte, Ne ceartă blând că nu avem răbdare Și nici dulceața picurata în cuvinte Dar nu e vremea pentru îndoieli și întrebare
VINEREA NEAGRA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378333_a_379662]
-
românului de a plânge la durere și bucurie. Deoparte, durerea că acei copilași erau abandonați de familiile lor, de cealaltă parte, bucurie pentru că, iată există oameni puternici și cu dragoste dumnezeiască care trec peste firea lor și ajută cu sinceritate, smerenie și fără nicio plată pe cei oropsiți și părăsiți. Pe de o parte, Mănăstirea ortodoxă Bănceni funcționează ca orice alt lăcaș de închinăciune cu rânduieli canonice, cu program de slujbe și cântări religioase, cu ascultările de rigoare. Pe de altă
BÂNCENI, O ALTFEL DE POVESTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378419_a_379748]
-
încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul și matima; în schimb zac în nesimțire, adormire și nemișcarea fapta cea bună, smerenia, milostenia, ascultarea, postul și rugăciunea!... Și în aceste condiții aflându-mă vin și îi cer ajutorul Preaînaltului, Bunului și Milostivului Dumnezeu - Care toate le poate celui ce crede în el, fiindcă El pe „cele neputincioase le întărește iar pe cele
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378392_a_379721]
-
primelor cinci veacuri. Cu toate bolile ei știute și neștiute, maica Teodora, care și-a început ucenicia la mănăstirea Pasărea, județul Ilfov, era o femeie tânăra, la 35 de ani, înaltă, frumosă, puternică, excesiv de curajoasă, tare evlavioasă și de o smerenie dumnezeiască. Acum, trupul ei scârnav se odihnește la mănăstirea Pasărea, iar sufletul e în Ceruri, rugându-se pentru noi. Amin. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Mărturisirile unei pustnice / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie
MĂRTURISIRILE UNEI PUSTNICE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378420_a_379749]
-
golul și așteptarea care-l mistuiesc, dragostea spre care tânjește cu toată puterea și conștiința deplinei sale neînțelepciuni. 3. Cunoașterea de sine Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. O dată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare căzută și depărtată de voia Dumnezeului iubirii, el poate pune început pe calea
ŞAPTE GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378423_a_379752]
-
orice, atunci când nimeni și nimic nu-i mai este străin de cele știute, atunci cănd nivelul spiritual și mental îi permit, omul se comportă exact ca Cel ce l-a iluminat. Fără discriminări, fără umflat în pene. Abia atunci apare smerenia. Și nu mă refer la smerenia religioasă dusă uneori la absurd. Mă refer la smerenia inteligenței. Atunci când Cel ce te-a înzestrat cu ea nu dorește să faci abuz de ea, nici să defilezi cu ea prin fața mulțimilor. Ea capătă
CUM SĂ NU NE SUPĂRĂM PE OMUL PROST de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378587_a_379916]
-
-i mai este străin de cele știute, atunci cănd nivelul spiritual și mental îi permit, omul se comportă exact ca Cel ce l-a iluminat. Fără discriminări, fără umflat în pene. Abia atunci apare smerenia. Și nu mă refer la smerenia religioasă dusă uneori la absurd. Mă refer la smerenia inteligenței. Atunci când Cel ce te-a înzestrat cu ea nu dorește să faci abuz de ea, nici să defilezi cu ea prin fața mulțimilor. Ea capătă valoare doar atunci când este descoperită de
CUM SĂ NU NE SUPĂRĂM PE OMUL PROST de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378587_a_379916]