1,517 matches
-
același lucru și despre nobilii noștri cavaleri. Din păcate ei cred că astăzi drepturile le-au fost știrbite. Conrad se sprijini ca din Întâmplare pe sabie și răs punse: — Vor trebui să se obișnuiască, monseniore, și, cu o ple căciune smerită În fața duhovnicului, părăsi capela. II Cu un an Înaintea semnării solemne a actului de Înființare a orașului, avusese loc pe Schlossberg o Întâlnire hotărâ toare pentru evenimentele care au urmat. Ultimele raze ale soarelui dădeau Încăperii o lumină ireală. Era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
seu. — Cine ești și ce vrei? Întrebă o voce răgușită. Conrad luă opaițul de pe scândura care slujea drept masă și și-l apropie de obraz, ca să poată fi recunoscut. În acea clipă, gazda sări de pe așternutul zdrențuit și se Înclină smerit, până la pământ. Apoi se ridică, privind Întrebător către oaspetele pe care Îl respecta și de care se temea totodată. Acum că știi cine sunt, aș vrea să stăm puțin de vorbă spuse tânărul cavaler. Hai afară, omule, aici ne sufocăm
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și-ți mul țumesc din suflet că mi-ai Încredințat-o. Nu pot spune că-ți voi fi mai devotat de aici Înainte, pentru că mai devo tat nu se poate. Îți spun doar că, dacă ai nevoie de un rob smerit care să moară pentru Înălțimea Ta, atunci eu sunt acela! Johannes se aplecă și-i sărută poala tânărului cavaler. Apoi ridică cu o mână una dintre crengile alunului și-i făcu loc lui Conrad să treacă. Sub ochii acestuia, statura
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Așteptam înfrigurați. Deodată cerul s-a umplut de gemetele înfricoșătoare ale bombardierelor și, după câteva momente de așteptare, exploziile au cutremurat universul. Iată, simțeam pe epiderma noastră "iubirea și blândețea" Lui. ...și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima... (Matei 11:29) Din rănile craterelor, jeturi circulare de pământ și țărână se ridicau spre cer, de unde cădeau peste oamenii ghemuiți de frică, în tranșeele morții. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să pună stăpânire peste orice viețuitoare ce mișcă pe pământ", nu?? Și Tu de ce n-ai intervenit? Te-ai mulțumit să privești absent la genocidul și holocaustul de pe micuța noastră planetă? De ce?? Și învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima... . (Matei 12:29) Ești "blând"?? Din două, una: ori ești blând cu adevărat, dar ai îmbătrânit, funcția Te depășește, iar apostolii și locotenenții Tăi taie și spânzură în numele Tău, ori, în realitate, ești de o ferocitate abominabilă, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cineva sau pe altcineva, cu condiția ca persoanele acelea să fie pe aceeași lungime de undă cu mine. Le-ar modifica fiindcă s-ar strecura în mintea lor, poate le-ar face să fie, într-o împrejurare sau alta, mai smerite, sau mai răbdătoare, sau mai știutoare, sau mai curioase, sau mai cutezătoare, sau mai neliniștite. O întrebare relativ ușoară: Ai aflat până acum, totuși, ce este poezia? Și dacă tot ai aflat, spune-ne și nouă o definiție... Chiar că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
răstignească!? Pe Cel ce a făcut atât de mult bine la toți!? Și mie, și ție și la toată lumea. Este de necrezut! E Îngrozitor de nedrept. Dacă ați putea vedea icoana cu Mântuitorul legat de mâini În fața judecătorului Pilat, cât de smerit și blând și ce ochi duioși are, ce Față senină și plină de lumină, câtă Iubire și smerenie răspândește, v-ar uimi. Catolicii au făcut și În această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
spre Slava Sa! Tatăl ne cheamă Fiul ne Îndeamnă Duhul ne luminează Sfânta Maică se roagă Cu focul credinței Pe noi ne zidească Inimi să crească Grădini cu flori Veșnice comori Fapte plăcute Rugăciuni multe... Puternice să fie Cu lacrimi smerite Din inimi ofilite Din trupuri sleite Cu glasuri topite Ele urcară Și se Îndreptară Către Tatăl Ce ne cheamă, Acolo să ajungem Acolo să fim Totdeauna În veci. Amin! Tată Ceresc 06.06.2008 Tu din Cer mă privești Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe pământ Cine o are-i lucru mare Poate ajunge chiar un sfânt. Dacă ajută pe oricare Frânt, nenorocit În drum, Turnând dragoste și milă, Peste rănile ce-l dor. Și apoi nu-l părăsește Iubitor și rugător Lui Iisus smerit se roagă Să-l primească-n a Lui turmă Iar Iisus atunci deschide Cu drag brațele amândouă Și În turmă il primește Bucuros de-o oaie nouă. Iisuse bun, O, cât aș vrea... Să ajung și eu În turma Ta
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pentru Crucea care o are. Se străduiește să facă voia Tatălui și să-și asigure Mântuirea. Este o Carte unicată și foarte interesantă. - Citiți-o!—Când Domnul Iisus găsește loc, În inima omului, rămâne În ea. În inima curată și smerită El locuiește Iisus Păstrează-L să nu plece! Ai comoara cea mai scumpă. Nimeni nu poate să ti-o ia. Este a ta! Domnul Iisus nu-ți cere banii. Nu! Ci doar inima ca să locuiască la tine, să te facă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
număr scrijelit în carne. De unde sunt, de unde vin? De peste mări, din iarmaroc, născuți sub bici și morți în chin, fără răsplată și noroc. I-aud cum murmură șoptit un cânt mocnit, plin de durere, mă-nchin la ei și plec smerit, purtând povara în tăcere! Conform ultimelor recensăminte, la o populație de peste 11 milioane de locuitori Cuba are 64,5 % albi, 10,5 % negri, 24,0 % mulatri și 1,0% asiatici. Albii au venit în insulă odată cu Columb, chinezii în special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
patria noastră, deși știrbită ca cetatea, a rămas totuși în picioare; iar astăzi aceste ruine privesc de sus un popor liber și independent și văd deosebirea ce este între trecut și prezent. Și așa noi câteșipatru tovarăși stam cu inima smerită și nu puteam crede ochilor noștri; vedeam, pipăiam, răscoleam pietrele căzute în vrafuri la pământ și ne ziceam: oare nu-i un vis? Închipuirea noastră se speria când ne gândeam că aceste pietre sunt depozitarele atâtor taine ale trecutului, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui 41 e pentru oamenii ăștia un fel de frontieră, iar dincolo de ea e altceva, e alt oraș, de care lor le e o frică cruntă. Pe care nu-l mai înțeleg. N-au față de centru. Acceptă asta nu asumat smerit, ci reprobator față de nenorociții care se învârt pe acolo, prin centru. Mai mergeau la mormântul lui Ceaușescu, puneau flori. Odată îmi povestiseră cum l-au văzut acolo pe Andruța și li s-a părut că a înviat Tovarășu’. Au sperat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ser vitorilor; și unde, iarăși, l-am văzut, pe acest fost comandant al meu de regiment și fost comandant de brigadă În război, cu comanda luată pentru părăsire de post În fața inamicului, [așa dar] l-am văzut, cu consternare, bătând smerit călcâile Înaintea mea, cu același servilism propriu atâtor ofițeri superiori, pe care decăderea lor bruscă de la onorurile gornistului din poarta regimen tului și de la salutul datorat treselor de pe umăr Îi degradează definitiv În Însăși ființa lor și - de a doua
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
românește. Treaba e aiurea, un înger care să fumeze nu se potrivește, a gândit tovarășul Cameniță, dar s-a abținut să facă vreun comentariu, el, care dădea ordine tuturor, care tuna și fulgera, în preajma îngerului era ezitant, intimidat și aproape smerit, fără replică, aproape își pierduse graiul. Îngerul a fumat fără să zică nici el nimic. La un moment dat, pe stradă s-au auzit pași: în sinea lui, tovarășul Cameniță se bucura, trecătorul precis are să dea cu ochii uluit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nelipsitul rozariu, părul ca neaua și vorba apăsată ca a unui tată respectat și tandru ale părintelui Alois Donea, ce a murit în tren călătorind demult spre rai; vorba gravă și caracterul ferm al părintelui Iosif Sabău; atitudinea de patriarh smerit a părintelui Anton Dămoc, mai mult privind înspre lumea cealaltă decât înspre aici; sfințenia și duhul părintelui Anton Bișoc; etc. - sunt tot atâtea icoane din vremuri acum apuse. Dar nu atât de îndepărtate încât aureola lor să se fi stins
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
decât calea iubirii încrezătoare, generoase, dezinteresate, delicate și exclusive, calea copilăriei spirituale, care ne îndeamnă să ne purtăm față de Bunul Dumnezeu așa cum un copil se poartă față de tatăl său. Împlinirea a cincizeci de ani de la trecerea din viață a acestei smerite călugărițe, ne invită azi să ne gândim la aceste adevăruri, și „lepădând toată răutatea, tot vicleșugul și fățărniciile, și pizmele și toate clevetirile, ca niște prunci de curând născuți să iubim laptele cel spiritual și curat” (1Pt 2,1-2), și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
câștigat, pentru că preoții ce au rămas în libertate în pastorație și-au putut exercita misiunea sfântă, oarecum, în voie. Domnul fie lăudat! Pr. Iosif Budău, OFMConv. Luizi-Călugăra, 12-VIII-1994 Francisc în lume 1993 Francisc, sărac de bunăvoie Trecând atent printre păcate Smerit, prin lume el străbate ... De-i vânt, furtună sau e ploaie Cu-a lui sărăcăcioase straie Disprețuind mândria lumii Dorește ca martir, păgânii Să îl facă ... Umila-i viață-n gura lumii E-o nebunie ne-nțeleasă Din lipsuri, el își
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe cruce se-nfrățește ... Așa-nțelege-n truda muncii Cu nimbul strălucind al Cucii S-adune suflete-n topaze Ce răspândi-vor mii de raze Pe altare ... Din tot creatul își găsește: Prieteni, frați, surori și rude ... Un lup dușman, smerit s-aude Și prietenos cu laba-ntinsă Declară dușmănia stinsă ... Ba chiar și moartea îi e soră Că-i dă în cea din urmă oră Paradisul ... Din ploaie, vânt sau chiar furtună Din păsări, flori și limpezi ape Nu e
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
oameni onorabili ce se pretind și se gratulează unul pe altul cu: ,,Să trăiți dom’ colonel!- cu respect dom’ academician ! “. Iar la un moment dat, ajunși pe patul de moarte (acolo unde toți ajungem), devin dintr-o dată foarte ,,religioși” , foarte ,,smeriți”, își cer iertare, cer să fie iertați de către cei din jur, dar nu spun și pentru ce !? Toată viața a fost un soț model, un tată iubitor, un bunic de zahăr, s-a îngrijit și a făcut orice pentru ca familia
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de august din 1965, către sfârșitul slujbei religioase din ziua aceea, o foarte distinsă doamnă, la o vârstă mai mult decât venerabilă, a intrat în biserica din Oprea, s-a plasat undeva la peretele de nord al sfântului locaș, urmărind smerită slujba religioasă și așteptând cu răbdare sfârșitul acesteia, trecând apoi să se miruiască la rând cu sătenii, stârnind atenția și curiozitatea enoriașilor ce participau în ziua aceea la oficierea serviciului divin. Era curios pentru creștinii satului faptul că o atât
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o catedrală imensă în care Sfinții și îngerii ce erau pictați pe lemn sau sticlă sunt vii, gata de a-ți asculta rugăciunea; o lume a sfinților pictați ce te privesc la tot pasul, obligându-te a avea un comportament smerit, gândindu-te pentru un moment la Ziua Judecății, dacă ai sau nu păcate, cu dorința de a te închina, cerându-ți iertare. Am avut și șansa ca la cea de a doua expoziție desfășurată în 2002 cu ocazia sărbătorilor de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ca eu să merg; chibzuind în mine socoteam și mă gândeam că voia să mă mulțumesc și dacă aș fi rămas fără vizite și lacrimi, fără să fiu lacom sau alipit de ele. Am început liturghia cu mulțumire lăuntrică și smerită; și, continuând liturghia până la Te igitur 1, cu o evlavie cât se poate de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te igitur, simțind și văzând, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se perindaseră până atunci prin față cum că ar fi putut sfârși într-o închisoare sau chiar împușcați fuseseră înlocuite cu alinarea vântului răcoros. Cerul era acoperit de stele, iar luna părea galbenă ca o fecioară care așteaptă cuminte și smerită ivirea zorilor. Drept în fața lor zăriră două fântâni cu apă limpede și cristalină și fiecare era dotată cu câte un vas de băut. Alin era foarte interesat de starea fiecăruia așa că îi lăsă să bea, apoi întinse mâna după vas
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Rebreanu (Cumpăna dreptății, 1923), pare să fie prototipul acestei imagini <endnote id=" (263, p. 220)"/>. Scriitorul evreu care a Încercat să detalieze chestiunea a fost Ronetti Roman, În textul Două măsuri, publicat În 1898 : „Ovreiul cela cu caftanul și perciunii, smerit și sfiicios, lunecând ca umbra și temându-se de fiecare umbră, cu ochii pe jumătate Învăluiți, ascuns În sine, parcă ar cloci o taină și i-ar fi frică să nu i se ghicească - ovreiul cela este un fenomen unic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]