575,306 matches
-
și de obiceiuri" (Ioan Roată și Vodă-Cuza, 1882). Cuvîntul duelgiu s-a născut printr-un mariaj ciudat între un franțuzism (duel) și un sufix turcesc (-giu). Nu era o combinație chiar neuzuală, fiind vorba de o epocă de tranziție a societății românești, în care limba și cultura franceză se înfruntau, dar și coabitau, cu limba și cultura turcă. Vasile Alecsandri a remarcat și el "denumirea cam turcită de duelgii ", dar percepția lui era favorabilă la adresa acestor "eroi civilizatori" ai societății moldovenești
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
a societății românești, în care limba și cultura franceză se înfruntau, dar și coabitau, cu limba și cultura turcă. Vasile Alecsandri a remarcat și el "denumirea cam turcită de duelgii ", dar percepția lui era favorabilă la adresa acestor "eroi civilizatori" ai societății moldovenești. În anii '30-'40 ai secolului al XIX-lea, "tinerii francezi și nemți, bonjuriști și duelgii - scria poetul în 1862 - erau chemați a începe și a urma fără descurageare solia lor civilizatoare". Aceste deosebite porecle erau date de către boierii
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
este restrictiv, reducînd fără explicații atît perioada de desfășurare a fenomenului ("de la 1839 pănă la 1845"), cît și grupurile care practicau duelul și motivele care le animau: Francezii și nemții formau două partide rivale, cercînd fiecare a lua pasul în societate și a face să predomine ideile țărilor în care-și primiră educația. Acea discordie da loc necontenit la o mulțime de neînțelegeri, de discuții, de provocări. Duelul era la ordinea zilei, încît, fără cît de puțină dușmănie, campionii germanismului și
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
lui), petrecut în 1822 la Brașov. Acolo se refugiaseră familiile boierești din Muntenia, amenințate de dezordinea instaurată în 1821 de eteriști și de panduri, dar și de turcii veniți să-i reprime. Avînd 24 ani, Nicolae Suțu frecventa la Brașov "societatea de tineri aplecați spre vînătoare și mînuirea armelor". Într-o seară, în casa familiei Suțu, mai mulți tineri au hotărît să se distreze simulînd un duel cu două pistoale despre care erau convinși că sînt descărcate. Un pistol l-a
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
măruntă criză de gelozie. Damele exclamă, mimînd surprinderea: Iar un duel? Ce nebunie!". Un cavaler le răspunde cu mîndrie masculină: "Așa sîntem noi! Cînd iubim ne facem lei!". Duelul însă nu va avea loc. Încă o "formă fără fond" în societatea românească. "șDame și cavaleriț întră cu toții veseli în salonul de joc - conchide Alecsandri - și, în curînd, plăcerea danțului îi face să uite duelul" (Un salon din Iași, 1855). Totuși, înr-un text ulterior (Constantin Negruzzi, 1872), Vasile Alecsandri pare că se
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
insulte și umilințe. "Ciocoismul" fanariot îndemna pe om la "umilire servilă". "El primea zîmbind insulte cît de grave și chiar palme, fără a sîmți nevoie de vreo satisfacere. Acele palme se spălau cu apă din ibric; căci duelul, întrodus în societate de tinerii crescuți în Germania și Franția, inspira o groază salutară ce nu-i da drept de împămîntenire". Se pare că Eminescu avea dreptate: de la Paris, "ai noștri tineri" au adus "drept armă", nu atît pistolul sau spada, cît "bețișorul
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
mai tehnologizată se făcea în sânul unei colectivități arhaice. Primul are convingeri de dreapta, al doilea de stânga.) Jules Verne nu era preocupat de viitor, ci de aparența unei realități tehnologice deja prezente. Nu-l interesau îndrăznețe proiecte utopice ale societății, ci aventura individuală a unor călători solitari. Era un sceptic religios și un relativist, opera sa fiind plină de aspecte contradictorii. Personajele sale au rupt-o cu lumea, cu societatea și pleacă în călătorii fără să-și pună problema întoarcerii
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
tehnologice deja prezente. Nu-l interesau îndrăznețe proiecte utopice ale societății, ci aventura individuală a unor călători solitari. Era un sceptic religios și un relativist, opera sa fiind plină de aspecte contradictorii. Personajele sale au rupt-o cu lumea, cu societatea și pleacă în călătorii fără să-și pună problema întoarcerii. Utopiile insulare ale lui Verne sunt, de fapt, niște rafinate strategii de izolare ale unor grupuri restrânse la minimum: "Există la Jules Verne o întreagă geografie secretă, inepuizabilă rețea de
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
explică prin faptul că întregul secol XIX era rasist și prin imaginarul specific: "clișeele sunt cele care abundă în opera verniană". Nici vorbă de rasism și antisemitism, dar e adevărat că "femeia e mai discretă în romanele lui decât în societatea și literatura vremii". Dincolo de un remarcabil simț al rezonabilului, ironia istoricului este necruțătoare în a dezvălui și a amenda absurditățile interpreților vernieni în cheie ideologică. Cartea capătă un umor nesperat. "Ne-am obișnuit să trăim cu ideologiile", spune în fugă
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
pe alt plan decît acela al mimesisului, dar care, finalmente, poate insera și chestiunea, atît de precisă, a mimesisului. Nu e nici o îndoială că schițele lui Caragiale pe tema evenimentelor publicistice se înscriu în ecuația disputei dintre adevăr și iluzie. Societatea capitalistă - aceea în care explodează șocul mass-media -, cu tot excesul ei pragmatic, are drept consecință instituirea unei ontologii a iluzoriului. Tema dispare și e irecognoscibilă sub straturile de variațiuni - a căror singură realitate e limbajul. Sau, mai uman spus: realitatea
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
trăiește și conștientizează problemele timpului său. Chiar dacă trecută prin filtrul culturii, poezia Suzanei Filip este ancorată în existență și eul producător are o identitate socială deductibilă: femeia celibatară de 30 de ani, sigură intelectual dar nesigură identitar, alienată de simulacrele societății, suportă cu greu convențiile sociale. Televiziunea, profesia și cultura, starea civilă, religia, genul, fiecare dintre acestea alterează percepția unui eu și așa fragil și dezorientat ("masa informă de Ťproblemeť care sunt eu"). Inadaptarea și criza existențială sunt, astfel, evidente la
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
percepția unui eu și așa fragil și dezorientat ("masa informă de Ťproblemeť care sunt eu"). Inadaptarea și criza existențială sunt, astfel, evidente la trei nivele: ca stil de viață, televiziunea oferă simulacre ale realității chiar mai presus de imaginație, în timp ce societatea subjugă economic ("ne risipim/ între programe zapăm corporațiile își dispută/ puterea noastră de cumpărare", "televizorul s-a golit și acum trăim în el"), celibatul femeii îi este indus de către prejudecățile comunității ca o slăbire a identității de gen ("trădătoarea speciei
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
Anton Celaru Romanul Conacul (în curs de apariție la Ed. Hasefer și din care publicăm în aceste pagini două fragmente) este una dintre amplele fresce epice realizate de Isaac Bashevis-Singer, plasată de astă dată în contextul evoluției dinamice a societății poloneze după eșuarea răscoalei din 1863 împotriva ocupației rusești. Devenim martorii evenimentelor dintr-un mediu familial evreiesc foarte ramificat ca tipologie socială, religioasă, culturală, economică. Punctul de pornire îl constituie ingeniozitatea și hărnicia unui personaj complex. Calman Iacobi, un patriarh
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
critică literară) și reprezintă reale puncte de atracție pentru cititorii interesați de cultura, istoria, civilizația elenă. Trei dintre titluri au fost încununate, în 1994, 2000 și 2004, cu cel mai prestigios premiu pentru traducere care se acordă în Grecia de către Societatea Elenă a Traducătorilor de Literatură. Ediția bilingvă a Poemelor lui Kavafis a primit în 2004 un premiu pentru traducere în România. Mai mult de jumătate din cele circa 50 de titluri au apărut în colecția "Biblioteca de Literatură Neoelenă". Inaugurată
Editura Omonia și literatura neoelenă by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11802_a_13127]
-
Mai puțin inspirată e glumița conform căreia președintele Băsescu ar fi "purtătorul de cuvânt" al PNA și al Parchetului. Dl Băsescu nu a făcut nici un secret din dorința de a se implica în cazurile de corupție majoră care au ruinat societatea românească. Mandatul său prezidențial beneficiază în mod explicit și de un astfel de sprijin electoral. Românii l-au ales pentru că voiau un asemenea președinte, și nu unul care să patroneze o hoardă de jefuitori de cadavre ce operează la drumul
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
vârful buzelor țuguiate nu-i demonstrează grija față de lege, cum pretinde, ci spaima de moarte ce i-a pătruns în oase. Cu un ministrul al Justiției precum Monica Macovei există șanse reale de a curăța plaga aproape total infectată a societății românești. E normal ca indivizii care au implantat bacteria să tremure la gândul că au fost descoperiți. Într-o încercare disperată de a arunca peste bord urmele ticăloșiei, au început să se descotorosească de uneltele compromițătoare. Prin sacrificarea lui Hayssam
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
care vor să cucerească puterea politică. Ce mai, e clar vorba de o clasă hegemonică, încrâncenată să-și conserve privilegiile amenințate de multiculturalism. Doar e începutul anilor '90... Și în Peștele cel mare apar "ciudați" (freaks) care au probleme cu societatea. Sunt tratați cu o oarecare înțelegere, dar rămân un soi de unelte pentru erou: el îi ajută, iar ei îi întorc favoarea.Scenariul după care lucrează Burton conține o poveste despre o poveste. Foarte postmodern, nu? Păcat că Tod Solodz
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
a propriilor simpatii și antipatii politice, într-o abordare oarecum surprinzătoare (pornind de la o situație politică reală, cel mai adesea își orientează raționamentul spre câte o scenă din teatrul lui Caragiale, mult mai rar spre posibilele efecte ale acesteia în societate), dar pe care, probabil, o găsește mai bine adaptată la viața politică românească. Din punctul meu de vedere primul Toader Paleologu se potrivește vizibil formulei lui Raymond Aron ("spectator angajat"), în vreme ce al doilea se apropie periculos de tare de condiția
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
ocolească drumurile bătătorite. Interviurile sale din "Academia Cațavencu" sfidează întotdeauna regulile genului, astfel încît niciodată nu poți ști cu certitudine dacă ele sînt reale sau imaginare. La fel tentația sa continuă de a scormoni în cotloanele cele mai ascunse ale societății, în căutarea secretului unor personaje insolite - unele la vedere, cum ar fi cerșetorii sau nebunii - despre existența cotidiană a cărora nu prea avem timpul și nici fantezia să ne punem prea multe întrebări. Ideea unei cărți despre gîndurile, regretele și
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
critici, în primul rând cei de la România literară. Nu spun acest lucru ca să vă flatez, dar eu vă citesc. Revista cea mai vie mi se pare mie "Vatra", o revistă în care pasiunea literaturii se răspândește salutar prin reflecții despre societatea actuală. Îmi plac și alte reviste unde se simte o franchețe în limbaj și o încercare din partea scriitorilor de a se înțelege pe ei înșiși (self-knowledge). Mi se pare extrem de important, în perioada post-revoluționară, să se spună lucrurilor pe nume
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
cu muzica, cu arta plastică, cu media, cu performanța teatrală, cu formele argoului, cu limba engleză, cu tehnologia. Ei nu pot rămâne închiși în revistele literare și în cărțile frumoase pe care nimeni nu le citește. Nici chiar ei, scriitorii. Societatea se mișcă și, dacă vor să rămână o forță, scriitorii au nevoie de unelte bune și ascuțite ca să intre în carnea actualității. Vorbeați la lansarea găzduită de Institutul Cultural Român de un cititor tânăr "adânc", aici, în România, spre deosebire de America
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
observăm cu uimire că nu degeaba individul a ajuns să fie posesorul unei agitate vieți interioare... Vedem cum, la un moment dat, individul devine perfect conștient de bogăția lui interioară. Și atunci inefabila Ťviață interioarăť e folosită cu abilitate în societate, căci individul - conștient de valoarea celor acumulate - nu se va sfii să-și impună punctul de vedere, nu se va sfii să ceară satisfacții pe măsura sensibilităților înmagazinate. Individul e gata să ceară o funcție pe măsura dramatismului lui..." (Teodor
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
mai temperamentală m-a repezit, că nu știu atîta lucru ca ziarist. În radioul public salariile sunt confidențiale. Dau un telefon și la TVR. La fel. Așa se prevede în regulamentele celor două instituții. Dar de cînd au devenit ele societăți pe acțiuni și eu n-am aflat? Abonamentele pe care le plătim pentru radio și televiziune au devenit facultative și eu nu știam ? Fiindcă atîta timp cît plătesc obligat pentru salariul angajaților din TVR și SRR, mi se pare dreptul
Confidențialitate pe bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11828_a_13153]
-
de el) Biserici. Mișmașul lui, al cărui unic fundament real este caracterul ambiguu al picturii marelui florentin, urmează punct cu punct toate rețetele și poncifele pe care mizează grosolana literatură de aventuri de peste Ocean: mister opac, violență nemotivată, dedesubturi primejdioase, societăți secrete, coduri tăinuite, lipsa totală de psihologie, câte un ucigaș psihopat și câte o cuconiță isteață-foc și tot atât de apetisantă vertical și orizontal, care se vădește a pogorî chiar din Mântuitorul. Ce diferență față de savurosul thriller intelectual, european, solar-mediteraneean, al lui
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
până vom ajunge atât de spălați pe creier încât vom mărșălui ca niște roboței, călcând în pas de defilare, pe ritmul lozicilor aberante ale neocomuniștilor. Am petrecut suficient timp în Occident, în Statele Unite, încât să știu despre ce este vorba. Societatea confruntărilor deschise, idealizată în filmele anilor '60, a devenit purgatoriul unui nou conformism. Se vorbește în clișee, se comunică prin semne prefabricate, se rămâne la superficialitatea cea mai plicticoasă a relațiilor interumane. După ce feminismul a dat în clocot, depășind cu
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]