29,058 matches
-
observația participativă, analiza de documente, interviul de adâncime. Observația a avut rolul de a testa empiric ipotezele de lucru asumate în cercetare, iar observația participativă a presupus implicarea comportamentală directă, ceea ce a însemnat și un interesant exercițiu de empatie și solidaritate umană. În acest sens, maternitatea constituie o experiență de gen cu totul deosebită. Această metodă a fost valorificată cu două rezerve. Prima este legată de conștientizarea faptului că, oricât de amplă ar fi în timp, observația participativă oferă date parțiale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și una deschisă, precizând: „societatea magică, tribală sau colectivistă va mai fi numită societate închisă, iar societatea în care indivizii se confruntă cu decizii personale, societate deschisă”. În societatea închisă, predomină legăturile de rudenie, conviețuire, participarea la eforturile comune și solidaritatea în înfruntarea unor primejdii, participarea la bucurii și necazuri comune. Relațiile dintre indivizi sunt directe, aceștia simt că aparțin aceleiași comunități, asemenea unei părți într-un organism, într-un întreg. Fundamentală este cooperarea, nimeni nu tinde să ia locul altuia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
povești poate să fie suplinit de televizor, iar locul tatălui ca partener de joacă să fie substituit prin apelul la calculator. Presupunând că familia monoparentală ar fi o familie închisă, ar decurge în planul consecințelor o mărire a gradului de solidaritate intrafamilială 14, o coeziune mai ridicată. Starea de echilibru momentană nu ar avea însă urmări pozitive pe termen lung. Adultul dintr-o familie monoparentală resimte nevoia de a relaționa cu un alt adult, iar relațiile părinte-copil sunt asimetrice și sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o familie monoparentală primește alocația lunară de susținere 16, dar la fel de bine putea primi ajutorul social sau oricare altă formă de sprijin financiar. Conform cu datele oferite cu prilejul dezbaterii proiectului de lege privind protecția socială a familiei monoparentale de către Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, care citează Institutul Național de Statistică, numărul familiilor cu un singur părinte (monoparentale) este de aproximativ 496 035, reprezentând cca 6,8% din numărul total de familii, din care 353 455 cu un copil în îngrijire, 109
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
erau cupluri incomplete, formate dintr-unul dintre părinți cu copii 18. Conform cu datele recensământului din 2002, familiile monoparentale reprezintă 11,72% din totalul familiilor 19. Nu pot să nu remarc o discrepanță a datelor statistice privind familia monoparentală: în timp ce Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei 20 menționează doar 6,8% din numărul total de familii, Institutul Național de Statistică arată că acestea reprezintă 11,72%. Această diferență poate fi interpretată ca o modalitate de a trasa prin minimizare datele problemei în parametrii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
difuze, afective, sunt caracterizate de existența obligațiilor informale și, ca atare, pot fi apreciate ca morale - C.C. Harris, 1998, p. 104), rudenia este și un element de structurare a relațiilor economice. O altă trăsătură a familiilor se referă la menținerea solidarității și stabilității acestora. Astfel, pot fi surprinși factori interni: reciprocitatea emoțională și afectivă, convergența aspirațiilor, aderența la anumite valori, desfășurarea în comun a unor activități și satisfacția produsă de aceasta, dar și factori externi familiei: sancțiuni (juridice, sociale, religioase) venite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
desfășurarea în comun a unor activități și satisfacția produsă de aceasta, dar și factori externi familiei: sancțiuni (juridice, sociale, religioase) venite din partea societății pentru a evita disoluția familiei, atitudinea negativă și chiar blamarea celor care nu se conformează modelelor de solidaritate familială (I. Mihăilescu, 1999, p. 102). Familia reprezintă un sistem de referință important și pentru modul cum sunt gândite, aplicate și evaluate politicile publice. Din perspectiva politicilor publice, voi urmări rolul ideilor în stabilirea agendei; mai precis, modul cum presupozițiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
socială, a serviciilor pentru familie (C. Zamfir, 1997, p. 86). Pot fi invocate câteva concluzii asupra modului cum se realizează protecția socială în societatea românească actuală (I. Mărginean, 2000, p. 110): • avem de-a face cu un înalt nivel al solidarității intrafamiliale, corespunzător modelului tradițional de familie românească și care este întărit prin legislația în care se prevede obligativitatea întreținerii reciproce a membrilor familiei la nivel interși intragenerațional; • nivelul protecției sociale se situează sub nivelul mediu european; • se desfășoară un proces
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și verde (F. Mănoiu, V. Epureanu, 1996, p. 13). În România de azi42, în sprijinul familiilor cu copii sunt prevăzute o serie de ajutoare financiare: alocația de stat pentru copii, alocația de întreținere pentru încredințare sau plasament familial, alocația de solidaritate, alocația familială complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală. Alocația de stat pentru copii 43 se acordă tuturor copiilor până la 16, respectiv 18 ani, lunar, dacă frecventează una dintre formele de învățământ. Pentru copiii cu handicap, alocația este majorată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Alocația de întreținere, în cazul încredințării sau plasamentului copilului 45, se acordă lunar familiilor, persoanelor sau organismelor acreditate, care au în încredințare/plasament familial copii. Măsura de ocrotire a copilului se stabilește de către Direcția Județeană pentru Protecția Copilului. Alocația de solidaritate 46 se acordă în completarea altor alocații familiale, familiilor defavorizate cu copii minori (venitul net pe persoană nu depășește 50% din salariul minim brut pe țară), copiilor minori, orfani sau abandonați. Alocațiile sunt acordate la cerere și după o anchetă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
inițiere și formare profesională, accesul la un loc de muncă adecvat. Pentru părintele singur, care lucrează în baza unui contract individual de muncă, se prevede posibilitatea stabilirii, cu acordul angajatorului, a unui program individualizat de muncă, în condițiile legii (Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Expunerea de motive pentru legea privind familiile monoparentale, 2003). Realizarea tuturor acestor prevederi va putea fi observată în timp. Deocamdată, menționarea lor în propunerile M.M.S.S.F. denotă doar necesitatea lor. 3.5. Politici de protecție a copilului/politici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sprijin din partea societății din perspectiva faptului că ei reprezintă viitorul (sunt considerați valoarea primordială a unei comunități). De asemenea, este un loc comun faptul că familia constituie grupul susținător de bază pentru copii 57. Se poate vorbi chiar de o solidaritate intergenerațională în cadrul familiei lărgite. De aici, decurge ideea conform căreia o protecție adecvată a copiilor se va face prin susținerea familiei din care fac parte. Prima abordare privind măsurile de protecție a copilului poate fi surprinsă în cadrul politicilor publice privind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o constantă a societății contemporane. De pildă, în România, ajutorul social bazat pe testarea mijloacelor are drept sistem de referință familia. Optând pentru familie ca unitate de apreciere a venitului, sistemul de protecție socială invocat influențează politicile familiei, mizând pe solidaritatea și responsabilitatea familiei pentru membrii săi (C. Zamfir, E. Zamfir, 1998, p. 75). Îngrijirea copiilor, bătrânilor, persoanelor cu handicap în comunitate, mai precis în familie, este opusă (prin modul de realizare și prin climatul afectiv creat, prin relațiile interumane stabilite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca instrumente voluntare de intervenție socială. Argumente în favoarea apelului la familie și comunitate, ca instrumente ale politicilor publice, pot fi: • familia și comunitatea asigură o îngrijire mai adecvată a membrilor săi, fiind în același timp o problemă de responsabilitate și solidaritate interumană; • apelul la familie și comunitate primește întotdeauna un sprijin politic puternic; • costurile pe care trebuie să le suporte guvernul sunt foarte reduse, constituind ajutoare de tipul alocației pentru copii (A. Miroiu, 2001, p. 150). Tendința de a face apel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ale copilului și erodarea treptată a autorității părintești. La aceasta pot contribui semnificativ factori de persuasiune din afara familiei (sărăcia, insuccesele părintelui singur fiind doar unele dintre neajunsurile posibile). Conflictele de autoritate se accentuează mai ales când nu există o reală solidaritate familială, când cei care formează familia nu-și gestionează stările de frustrare, când pur și simplu nu sunt interesați în rezolvarea problemelor pe care familia le întâmpină, când, dintr-un motiv sau altul, au abandonat lupta pentru existență. Atunci familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Teoriile comunitariene articulează valorile comune, dar păcătuiesc limitând libertățile individuale și pluralismul social. Într-o astfel de abordare, familia monoparentală va primi un sprijin puternic din partea familiei extinse, a vecinilor, a colegilor, a comunității, formându-se probabil un tip de solidaritate analoagă oricărei stări de criză resimțită de vreunul dintre membrii comunității. Pentru familiile ale căror valori prioritare sunt cele ale comunității etnice, religioase ș.a.m.d., raportările din perspectiva publică trebuie să fie coerente valorilor dominante ale grupului și să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se aplică principiul subsidiarității, statul va interveni numai după ce piața, familia și comunitatea și-au manifestat aportul la realizarea bunăstării individului. Familia deține principalul rol în susținerea individului aflat în nevoie. Se păstrează, ca o constantă în timp, o anume solidaritate familială, mai ales pentru momentele de criză. Acest tip de atitudine conduce, pentru familia monoparentală, la două situații posibile. Una ar fi aceea a sprijinului oferit părintelui singur și copilului său din considerente de caritate, însoțite de recunoașterea relațiilor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prezintă un risc mai mare de sărăcie decât celelalte tipuri de familii (calcul bazat pe raportul dintre numărul persoanelor aducătoare de venit și numărul persoanelor aflate în întreținere)65. Familiile plasate sub pragul de sărăcie (după datele furnizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Banca Mondială 66) pentru care se acordă ajutor social sunt, în ordine: familiile monoparentale cu mai mult de doi copii, cuplurile cu peste trei copii, familiile monoparentale cu un singur copil. Principalele probleme cu care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
anumiți agenți de socializare, orice individ își desfășoară existența într-o comunitate dată. În cadrul acesteia, el deprinde modele de comportament, învață tradițiile, întregul mod de a fi al celor apropiați lui. În comunitate, poate beneficia de ceea ce Emile Durkheim numea solidaritatea organică. Astfel, în măsura în care o comunitate funcționează asemenea unui organism, aceasta prezintă mecanisme de autoreglare, de adaptare la schimbări și evoluează gradual spre stări de fapt din ce în ce mai bune. Sub acest aspect, comunitatea îi influențează, pe de-o parte, pe adulții din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
insistă asupra rolului determinant al familiei în comunitate. Jean Bethke Elshtain, de pildă, susține că „familia constituie chiar precondiția oricărei forme de viață socială” (1991, p. 268). Comunitățile sunt familii mari formate din familii mai restrânse, aflate în relații de solidaritate. Indiferent de forma pe care o îmbracă, familia este grupul social de bază în alcătuirea comunităților. În nici un caz nu se poate admite ideea destructurării ei. Dacă acest fapt ar avea loc, atunci chiar ideea de comunitate ar fi pusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în primul rând. Pentru familia monoparentală, considerată, așa cum am arătat, drept una dintre candidatele de primă mărime la sărăcie, premisele rezistenței la discriminări sociale sunt mult scăzute. Rezistența mai mică față de discriminare mai poate fi cauzată și de lipsa de solidaritate din partea familiei lărgite, a comunității. În multe situații, așa cum rezultă și din expresia folosită în mod curent, adultul din familia monoparentală este părintele singur. Singurătatea este o stare de fapt care determină o participare scăzută la viața socială, în sensul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tuturor indivizilor - participarea indivizilor în societate. Depășirea excluderii sociale este un deziderat major al societății contemporane. În acest sens, acțiunile de factură socială se doresc stimulative în direcția formării unor comunități inclusive, iar la nivel global a unei Europe a solidarității 56. Părinții din familiile monoparentale se confruntă frecvent cu situații de lipsă de autonomie 57, șansele lor de viață fiind diminuate printr-o participare socială deficitară. Arătând că statutul cetățenilor privind drepturile egale de autodeterminare trebuie analizat critic, astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
violenței domestice, alături de diversificarea formelor de familie, ar putea fi argumente în favoarea faptului că: ...familia se democratizează pe căi care imită procesele publice ale democrației; iar o astfel de democratizare sugerează cum viața de familie poate îmbina opțiunea individuală și solidaritatea socială... Democratizarea în cadrul familiei implică egalitate, respect reciproc, autonomie, luare de decizii prin comunicare și absența violenței (A. Giddens, 2001, p. 104). Într-un tablou sintetizator, Anthony Giddens arăta că principalele trăsături ale familiei democratice sunt: Egalitate sexuală și emoțională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familiile cu copii. Hotărârea de Guvern nr. 989/2000 privind finanțarea indexării cu 25% a cuantumului alocației suplimentare pentru familiile cu copii. Hotărârea de Guvern nr. 495/1997 privind conținutul, eliberarea și actualizarea livretului de familie. Alocații 2004 Sursa: Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei: /mmssf.ro/public 2/alocații Anul viitor (2004) se va acorda, ca și până în prezent, pentru fiecare copil, indiferent de numărul lor, alocația de stat universală pentru copii. În plus, Guvernul, urmărind consecvent principiile de direcționare cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă, tot așa cum zăceam și în paturi. Ne loveam unii pe alții cu pumnii. Când bătea vântul, pe Râu, sub noi, se stârneau rotocoale albe. E foarte greu să descriu acel sentiment de solidaritate care poate cuprinde oamenii într-o seară de miez de vară. Eu ședeam pe o bancă vopsită în negru, un pic deasupra camarazilor mei. Sau, mai bine spus, deasupra noastră. Directoarea stătea în picioare în fața mea, îmi citea scrisoarea mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]