1,529 matches
-
o namilă fără formă, neavând din animal decât capul, ochii și gura, aceasta din urmă fiind prevăzută cu niște colți ca de mistreț. Lancea lui Rogero l-a lovit între ochi, dar stânca și fierul nu erau mai tari decât solzii lui. Cavalerul se pregti pentru o a doua lovitură. În acest timp, monstrul văzând umbra marilor aripi ale hipogrifului pe apă a renunțat la pradă și s-a întors să înhațe ceea ce i se părea a fi mai aproape. Rogero
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înhațe ceea ce i se părea a fi mai aproape. Rogero a folosit acest moment și i-a repezit cu furie o serie de lovituri în diferite părți ale trupului, având grijă să se ferească de colții lui; dar carapacea de solzi rezistă tuturor acestor atacuri. Orcul a bătut apa cu coada ridicând o spumă în care Rogero și armăsarul său au fost învăluiți într-atât, încât cavalerul nu mai știa dacă se afla în apă sau în aer. El începu a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era liniștită. Sclavul nubian duse mica barcă până la intrarea îngustă a faimoasei peșteri, unde apele reflectau o inexplicabilă lumină azurie. Poeții scriau că văzuseră printre stânci zeități acvatice cu părul ud, pe care acea fosforescență părea că le acoperă de solzi, asemenea cozilor sirenelor. Se întinseră pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor, barca alunecă pe sub boltă și intră în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întărindu-se și opacizându-se în timp ce atingeam suprafețele în transformare. I-am luat fața în mâini, simțindu-i netezimea de porțelan a obrajilor, și i-am atins cu degetele cicatricele de pe buze și obraji. Pielea lui Vaughan părea acoperită cu solzi de aur metalic, iar punctele de sudoare de pe brațele și de pe gâtul lui îmi săgetau ochii. Am ezitat la gândul unei lupte cu creatura aceea aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
marelui nimic Ultimii daci În cerdacul din suflet de ar încăpea toți oamenii frumoși ai clipelor mele cu zâmbetul înălțat în aripă cu gestul încremenit în cunună de spic în icoana timpului balaurul tolănit pe șalele Retezatului și-a păstrat solzii de stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sărută ușor pe obraz cînd sună pentru ultima oară sirena. O clipă mai tîrziu, Marie Își dădu seama că nu-i propusese să vină cu el. O mică mulțime se strînsese În fața locului de Îmbarcare. Doar la ultima sărbătoare a Solzului de pe insulă se mai adunase În port atîta suflare omenească. Dacă toți Își Întrerupseseră lucrul, nu era pentru a-și lua rămas-bun de la unul de-ai lor, cît mai degrabă pentru a-și manifesta dezaprobarea față de aceea care cuteza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țipătul strident al pescărușilor, năvodul fu adus la un metru deasupra cheiului și deschis, eliberînd o cascadă de sardine care căzură cu un zgomot surd În reflexe argintii, În timp ce pescarii, cu chipul Întunecat, Își făceau semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori ieșea mîna unui bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ludic sau zăceau nemișcate la soare. La vârsta la care citise "Bătrânul și Marea" nu văzuse încă "leii de mare", drept care se gândise la ei nu ca la niște foci, ci ca la niște lei puternici, fusiformi; aveau coamele de solzi și cozile de aur ce se îmbrățișau și se rostogoleau în mare. În pas legănat, dar parcă prea susținut pentru picioarele sale tăfăloage, "taurul", sau deținătorul haremului cu leoaice de mare, baleiază teritoriul de la intrarea în plajă, cu capul semeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mințile. Ce umbră răcoroasă! Cum de se poate trăi în orașul de sare, în adâncul acelei căldări pline cu căldură albă? Pe zidurile drepte ale caselor, cioplite cu târnăcopul și netezite grosolan, urmele lăsate de tăiș se zbârlesc ca niște solzi sclipitori, îngălbeniți pe alocuri de nisipul auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața lor strălucitoare îți ia vederea, sub cerul curățat până la scoarța albastră, eram ca orb în zilele când vâlvătaia încremenită ardea ore în șir pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
surâzătoare. Omul făcu un semn. Șoferul întrerupse contactul. O liniște adâncă și răcoroasă se lăsă peste drum și pădure. Se auzi atunci zgomotul apelor. Omul privea fluviul, în vale. Nu se vedea decât o largă mișcare de întuneric, semănată cu solzi strălucitori. Dincolo de ea, un întuneric mai dens, parcă închegat, fără îndoială, celălalt mal. Dacă te uitai bine, zăreai, totuși, pe acel mal încremenit, o lumină gălbuie care părea flacăra unei lanterne îndepărtate. Uriașul se întoarse către mașină și făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și o împinge în Coardele Lăutei ei. Femeia este extaziată și esența ei vitală curge în interior, asemenea unui pârâu. În această poziție, femeia se aseamănă cu un iepure care-și linge blana. A opta cale se numește „Peștele cu solzii uniți”. Bărbatul stă întins pe spate cu picioarele întinse, în timp ce femeia îl încalecă de sus, cu fața îndreptată spre fața lui. El îi introduce calm Tulpina de Jad de dedesubt, dar intră numai puțin, oprindu-se pentru a o mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
expune trunchiul vibrant al femeii vederii libere și îi permite bărbatului să sugă Marea Libație a Vârfului Median care se găsește în sânii ei. Figura 8.5. Variație creativă în aer liber a poziției cunoscute sub numele de „Peștele cu solzii uniți” A noua poartă se numește „Cocostârci încolăcindu-și gâtlejurile”. Bărbatul stă drept pe genunchi, iar femeia încalecă pe coapsele lui, îngenunchind deasupra lui, cu picioarele desfăcute. Ea își pune brațele în jurul gâtului lui, în timp ce el îi introduce Tulpina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
săculețul și scoate din el trei bombe afrodiziace pe care i le bagă pe gât. În mod surprinzător, Instrumentul său yang a început să se umfle și s-a ridicat, așa că ea l-a încălecat dornică, în poziția „Peștele cu Solzii Uniți”, și și-a scufundat în ea Tulpina de Jad în totalitate. După al treilea orgasm al ei, el a explodat, într-o ejaculare extraordinară, care, spre mirarea ei, nu a încetat. Retrăgându-se, ea a văzut că Tulpina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sculpta. Peștele impresiona pe toți cei veniți să aplaude evenimentul artistic cel mai de seamă al unui Început de vară ploioasă. Umbrele, balonzaide, flori și, nu arareori, priviri Îngrijorate Îndreptate spre cer. În mijloc, nepăsătoare, opera de artă. Are puțini solzi. Roșul nu merge la pește. Dacă ar fi rac, da. Ce să caute un animal fără aspirații În mijlocul orașului? Liniște! Ssst! În tot acest timp, profesorul Toader Baștină ținea un discurs pe care nu-l asculta nimeni. Începuse cu Praxiteles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe acolo Îl asemănau tot mai mult cu Domnișoara Pogany. Cel puțin așa susțineau detractorii de azi ai lui Grațian și admiratorii săi fideli de ieri. Pretinsa asemănare cu celebra sculptură a lui Brâncuși făcea peștele să se umfle În solzi În vreme ce un aer de superioritate i se putea citi În ochii bulbucați și inexpresivi. Dacă există RIB, de ce nu ar exista și RIS? Releveu de identitate sentimentală! Spune-mi pe cine iubești, ca să Îți spun cine ești! Sau: Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am auzit pe Lee cum trage adânc aer în piept. Pe ecran se ivi un braț care-i întinse lui Betty un obiect cilindric. Ea îl luă, iar aparatul de filmat oferi un gros-plan. Era un penis artificial acoperit de solzi, iar din glandul mare și circumcis ieșeau niște colți. Betty, cu ochii mari, sticloși, îl luă în gură și-l supse. Brusc, imaginea se întrerupse, apoi apăru Lorna goală, întinsă pe un divan, cu picioarele răscrăcărate. Betty apăru din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și ei pieptare și coifuri militare, înjghebară din cea dintâi zi un țarc mare și înalt, nimicind curmalii din care se hrănise și s-ar mai fi putut hrăni atâta lume. Rămaseră acum în oază foarte puțini arbori. Trunchiurile cu solzi ale celorlalți erau acum gard și păzeau cucerirea vitejilor atlanți. A doua zi, Auta ieși posomorât din cortul slujitorului Zeului Puterii. La câțiva pași de cort îl aștepta Iahuben, însărcinat să-l însoțească. Iahuben fu mirat să-l vadă trist
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
marmură albă. Aici nu mai erau podoabe, luciul marmurei albe se înfățișa curat, și numai streașina se sprijinea pe un șir de statui cât omul de înalte turnate unele în aur, altele în argint. Acoperișul neted și rotund, învelit în solzi de fildeș, sclipea odihnitor pentru ochi la lumina soarelui, în oricare ceas al zilei. În nopțile cu lună, Auta știa cât era de fermecător acest acoperiș. Spre laturile palatului, mult mai îndărăt și acoperite cu pâlcuri de copaci înfrunziți, se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iarăși strigară. Și atunci se apropie de malul lor o plută stranie legată cu frânghii de ierburi, lipsită de pânză și mânată de valuri în voia lor. Numai din întîmplare ajunsese la mal. Pe plută ședea un om și curăța solzii unui pește, care se zbătea încă în mâinile lui. Oprindu-și cu greu pluta într-o scobitură stâncoasă, omul ieși pe țărm. Avea o singură vâslă, care era și lopată și cârmă și undiță. Omul era scund, istovit și gol
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
descântatul pârâiaș Bucureștioara se vărsa cu vreo 150 de ani în urmă, 104 DANIEL BĂNULESCU precum un șuvoi de curent electric, delicat și constant, în cămările de apă ale petrecărețului râu Dâmbovița. Pe această plajă, îngroșată de depunerile succesive ale solzilor geologici, își distribuise, desigur, în 1892, profesorul Mina Minovici, paralelipipedele sălilor sale de disecții, criminologie și antropologie preistorică, ale proaspăt înființatului său Institut de Medicină Legală. Pentru a însemna chiar punctul în care cele două vârtejuri de apă își contopiseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că trebuia să arate membrul viril al Diavolului. Lung și gros cât socoteala unui catâr, după susținerile unora. Având circumferința unui țurțur, format în carcasa de tablă a jgheaburilor acoperișului. Sau, dimpotrivă, de dimensiuni omenești, dar îmbîrligat și acoperit de solzi ca un pește, după cum mărturiseau, cu cel mai gălăgios patos, vreo două ucenice. Neuitând să adauge nici cât de mult le necăjise sămânța de gheață a Ispititorului. Care aproape că le congelase uretrele. Sau cât de însîngerate sau de ferfelițite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Din vreme în vreme, un puișor neastâmpărat de vânt i se strecura, ca printr-o ușă întredeschisă, pe sub cupa veșmântului, umflîndu-i-l, răsturnîndu-i-l peste cap, dezvăluindu-i un trup nici de viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcă tăvălit prin solzii unui peștișor argintiu. Pe platforma zgrumțuroasă a Foișorului de Foc se opri un sfert dintr-un minut să-și tragă sufletul. Era o zonă a Bucureștiului în care nu știu cam ce pățea sufletul lui, dar se cam zvârcolea. Patru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
imperator. Mi-am Întors fața spre oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când lente, când rapide. Trupul mi se ondula, irosinduse În forme diferite: vultur cu ghearele Întinse și capul puternic arcuit, dragon vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o Îmbrățișa, erau negre la vârfuri și foarte lungi. Pielea, zbârcită, ieșea parcă din conturul celor două trupuri și se lichefia pe cearșaful boțit ca o apă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
minunam cum de picioarele mă țineau Încă. Auzeam În ceafă fornăitul cailor uriași și simțeam cum mă Învăluie iureșul lor năvalnic. Apa sclipea În bătaia razelor și o secundă am avut senzația că voi reuși, că mă voi arunca În solzii ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]