22,065 matches
-
până la 34 de ani... Prozaica "Pe macara" și retoricul "Vas în furtună" sunt piese realist-socialiste, insignifiante. Ecoul din Leopardi "Valuri spre lună" îmi pare, azi, un palid exercițiu. De un succes derutant s-au bucurat cele două catrene ce compun "Somn", onorate și de o parodie voioasă a amicului Marin Sorescu în Singur printre poeți; pe aceasta din urmă mi-e drag s-o retranscriu: "Prea mult îmi ia, prea mult încearcă/ Fragila mea alcătuire / Din plasmă, gânduri și din oase
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
Marin Sorescu în Singur printre poeți; pe aceasta din urmă mi-e drag s-o retranscriu: "Prea mult îmi ia, prea mult încearcă/ Fragila mea alcătuire / Din plasmă, gânduri și din oase/ Această quasiadormire.// Când moțăi crâncen, prin picioare,/ Simt somnul cum mă ia mai tare.../ Și-atâta timp mi-e refuzat/ Când dorm în mine ca pe-un pat!" Nu trebuie să-l adorm și pe cititorul acestei confidențe autocritice, de aceea accelerez relectura volumului meu de debut! Sfârșitul unei
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
sus, poți să-ți iei gândul de la viața politică activă. și ce e mai grav e că, în calitate de alegător, nu știi pe cine votezi. Tânărul abil vorbitor, cu o campanie energică, plină de imaginație, gata să debiteze și sculat din somn texte și formule pline de seducție, poate să nu fie nimic altceva decât fantoșa unui grup de interese financiare abil mascate. După cum maturul cu fălci îngroșate, descins la întâlnirile cu alegătorii dintr-un "jeep" de vis, care se lăfăie în
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
Derizoriul nimicniciei. Moartea. Personajele se agită de colo dincolo. Ca pe puntea unui vas ancorat într-un port ciudat. Privit de departe, vasul pare să aibă pînzele strînse pentru popas. De aproape, pînzele sînt hamace în care protagoniștii dispar pentru somn, veghe sau complot. Albiile de lemn în care se spală rufele devin copîrșee, sicrie pentru cei ce, cu vină sau fără de ea, vor muri. La început, cu o forță uriașă, Othello trage după el, cu sfori nenumărate, toate micile obiecte
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
omagiale, apărute în anul centenarului, ilustrează relațiile muzicianului cu viața muzicală a orașului lui I. L. Caragiale, Geo Bogza, Toma Caragiu, Nichita Stănescu, Ion Baciu, Ion Cristu Danielescu, Emilia Comișel, Gheorghe C. Ionescu, Gheorghe Comișel, și în apropierea căruia își doarme somnul de veci Marțian Negrea. La Ploiești, și-a desfășurat activitatea Ioniță Stoicescu - Logofețelul, de ale cărei „avantagii” se pare că a beneficiat însuși viitorul autor al operei comice O noapte furtunoasă și în unele dintre bisericile orașului și în mod
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
în unele dintre bisericile orașului și în mod sigur în mănăstirile învecinate, Roșioara, Suzana, Zamfira, a răsunat glasul „finului Pepelei, cel isteț ca un proverb” - Anton Pann. Autorul Bazului teoretic și practic al muzicii bisericești a dorit să-și doarmă somnul de veci la mănăstirea Roșioara, unde văduva Tinca ar fi urmat să îmbrace haina monahală. Școala lui Ioniță, cu toate avatarurile unei asemenea instituții, va crea un climat favorabil dezvoltării unei vieți muzicale, în care va crește însuși tânărul „școler
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
celălalt mare tabu al familiei, conform căruia numai femeile leneșe au timp să mănânce semințe (de floarea soarelui sau dovleac). Am început să beau cafea într-un moment în care mă cam moleșeam în ceasurile după-amiezii și trăgeam, îngreunat, spre somn. Nu beam, însă, "nechezol" (faimosul amestec de năut și ovăz prăjit - în componența căruia găseai uneori bucățele de pâine sau praf de cărămidă!) - ci un produs la fel de odios: așa-numitul "ness", o hidrocarbură cu gust mai degrabă acru, pe care
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
uneori chiar o oră - ale translării din lumea "de dincolo" în cea prezentă, mintea îmi funcționează cu încetineală, dar nu chiar în gol. Am, pe tăcute, tot felul de conversații și replici, indignări și explicații, ca într-un divan al somnului cu trezia, în care nu învinge întotdeauna trezia. Adeseori, aceste confruntări sunt doar fulgurații sau fragmente din scenarii în care sunt un simplu figurant. Arareori, mă simt capabil, totuși, de conversații ample, chiar spectaculoase, cu personaje reale sau imaginare. După
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
pretindă vreo reacție - de confirmare, de completare sau admirativă -, pentru că nu m-aș simți în stare. Asta nu înseamnă că, în adâncimile confuze ale tranziției spre deplina trezie, îmi scapă esențialul. Pur și simplu, sunt incapabil, în acel interval de după somn, să fac față asediului convergent al luminii, sunetelor și imaginilor. Probabil e o formă inconștientă a fugii de lume, de contactul cu brutalitatea existenței. Dacă tot am pus întrebarea, s-ar cuveni să răspund. Evident c-ar trebui să fie
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
motiv, nu voi evoca diminețile hipnotice în care-l ascultam înmărmurit de coerența discursului, de limpezimea judecăților și de spectaculozitatea mizanscenei pe Vladimir Tismăneanu. Lumina filtrată blând prin perdele, canapelele moi, în care te scufundai ca-ntr-un al doilea somn, muzica pusă exact la intensitatea dintre murmur și articulare coerentă din apartamentul ocupat de el și Mary Sladek mi s-au întipărit adânc în minte. Când mă trezeam eu, Vladimir citise deja "New York Times" și "Washington Post", știa tot ce
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
peste noapte pe planetă și mă "brifa" cu asiduitate. Am vrut, în amintirea acelor dimineți din anii '90, să-mi pun pe coperta a patra a unei cărți o fotografie făcută de una din gazde, în care, abia trezit din somn, depunând vădite eforturi de a mă acomoda cu lumina, îmi beam cafeaua în timp ce Vladimir perora infatigabil. Ar merita s-o fac acum, drept ilustrare la de nespusul, la confuzia prin care trec dimineață de dimineață. Dintr-un motiv asemănător, îl
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
sau mergi la muncă ori la distracție: "O piatră în apa memoriei cade reverberînd / nașterea ta. Mireasma în sălbăticia sufletului peregrin." Întîlnim o vagă neliniște, convertită în atitudine extatică: "floarea neagră, îmbobocind / din răsuflările pruncilor, din vadul / pururi deschis al somnului", cu ecouri blagiene și expresioniste, ca și plonjonul în trecut (cel puțin în primul volum, Priveliștile, cumva asociat cu fluidul ("o piatră în apa memoriei"), "ascult în trecut" șs. n., R. B.ț; "memoria unei fete dansînd", unde primul cuvînt
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
poate da senzația unui văl transparent între poet și lume, a unei percepții distorsionate a realului. Dar, la urma urmei, această obiecție poate să nu fie altceva decît un reflex optzecist... Altfel, un poem cum e Cu simțurile jumătate în somn rămîne o notație frumoasă și sensibilă: "Soarele are acum un contur diform / ca o monedă veche într-o dimineață / în care ai ieșit să te privești în rîu, / desculț, cu simțurile jumătate-n somn. // Vipera pe faleza de marmoră albă
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
cum e Cu simțurile jumătate în somn rămîne o notație frumoasă și sensibilă: "Soarele are acum un contur diform / ca o monedă veche într-o dimineață / în care ai ieșit să te privești în rîu, / desculț, cu simțurile jumătate-n somn. // Vipera pe faleza de marmoră albă, / vipera roșie scînteietoare dormea. // Deasupra sa un nor de argint își lăsa ceața / în care dacă intri poți s-o întîlnești pe ea"; făcînd abstracție de posibilele ecouri de lectură ("faleza de marmoră albă
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
ingenios disimulate. În poezie, dublul înțeles (condiție esențială a subversivității) funcționează altfel, mai dificil și mai percutant, pentru că textul e mai scurt, iar ascunderea aluziilor are spațiu mai mic de exploatat. În poezia Anei Blandiana, o aparentă poetică blagiană a somnului, a ființei latente, capătă neașteptate conotații politice, de pildă în Hibernare: Nu-i asculta pe frații mei, ei dorm,/ Ei nu înțeleg cuvintele care le strigă,/ În timp ce urlă ca niște fiare aprobatoare/ Sufletul lor visează stupi de albine/ Și înot
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
-i asculta pe frații mei, ei dorm,/ Ei nu înțeleg cuvintele care le strigă,/ În timp ce urlă ca niște fiare aprobatoare/ Sufletul lor visează stupi de albine/ Și înot în semințe.// Nu îi urî pe frații mei, ei dorm/ Și-n somn se înmulțesc și cresc copii/ Care-și închipuie că viața e somn și, nerăbdători,/ Abia așteaptă să se trezească/ În moarte". Somnul blagian al ființei, cu totul înșelător în poem ca referință acceptabilă pentru o cenzură emancipată, are însă o
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
le strigă,/ În timp ce urlă ca niște fiare aprobatoare/ Sufletul lor visează stupi de albine/ Și înot în semințe.// Nu îi urî pe frații mei, ei dorm/ Și-n somn se înmulțesc și cresc copii/ Care-și închipuie că viața e somn și, nerăbdători,/ Abia așteaptă să se trezească/ În moarte". Somnul blagian al ființei, cu totul înșelător în poem ca referință acceptabilă pentru o cenzură emancipată, are însă o destul de vizibilă conotație morală, în sensul subordonării iresponsabile a robului somnabul față de
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
visează stupi de albine/ Și înot în semințe.// Nu îi urî pe frații mei, ei dorm/ Și-n somn se înmulțesc și cresc copii/ Care-și închipuie că viața e somn și, nerăbdători,/ Abia așteaptă să se trezească/ În moarte". Somnul blagian al ființei, cu totul înșelător în poem ca referință acceptabilă pentru o cenzură emancipată, are însă o destul de vizibilă conotație morală, în sensul subordonării iresponsabile a robului somnabul față de dictatură, acceptată ca un destin implacabil. Sarcasmul ultimelor versuri reliefează
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
ca referință acceptabilă pentru o cenzură emancipată, are însă o destul de vizibilă conotație morală, în sensul subordonării iresponsabile a robului somnabul față de dictatură, acceptată ca un destin implacabil. Sarcasmul ultimelor versuri reliefează paradoxul marii amărăciuni: o viață trăită în inconștiența somnului sfârșește cu trezirea inutilă în moarte. Același sens e tradus și mai incisiv în poemul Eu cred, publicat în decembrie 1985 în "Amfiteatru", alături de alte poeme subversive care au făcut ca revista să fie retrasă din chioșcurile de vânzare a
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
de vânzare a presei. De astă dată, resemnarea românilor sub dictatură e transpusă într-o imagine memorabilă: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În care așteptăm desfrunzirea?/ De unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape de moarte,/ Cu siguranța/ Că vom mai fi în stare să ne naștem/ Din nou?/ Eu cred că suntem un popor vegetal -/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac revoltându-se?" Incisivitatea discursului critic metaforic de aici a avut un
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
ne-am rugat ținându-ne/ de mâini cu ochii închiși apoi am pus/ păpușa ei într-un coșuleț și i-am dat/ drumul pe râu// nici în seara aceasta n-am închis ușile/ bunica se îmbătase urât și vorbea prin somn/ mai scăpa câte o înjurătură își freca picioarele/ prăfuite și am văzut atunci că fusta ei neagră/ era ruptă până sus". Și am înțeles atunci pericolul de necrezut că Oona neîntorcându-se când am fi vrut noi, prin ușa lăsată
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
-mpreună a rugă neîntreruptă: Deisis și înfiorarea nunții cerești. Semnele timpului se urzesc într-o clipă cum se-nfiripă sămânța în floarea luminii, iar sufletul se minunează când ia zborul spre Hobița. Arde cămașa șarpelui mire în alba împărăție a somnului de vară. Cititorul se închină înainte de a se deschide Cartea Genezei. în veșnicie e tot mai aprigă lumina și nici o intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit și amurgul își
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
contestă. Cei care lasă dezordinea memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la ‘intrigă', love interest ori cauzalitate cronologică, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare ori obsesie a prezentului, memoria e substanța eroului. Eroii sunt împovărați de somnul a tot ceea ce nu se mai poate întâmpla fiindcă s-a întâmplat deja. Literatura Desperado e o interminabilă rememorare. Prezentul eroului Prezentul eroului Desperado e confuz. Unicul lucru pe care îl face John the Savage (Huxley, Brave New World - Minunata
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
din câteva cuvinte: "Umblă vorba că ai dat toată solda de la război pe o pendulă nemțească cu arcuri și greutăți, care se așază pe perete și cântă timpul, ca în casele boierești. Și mai spun zvonurile că noaptea n-ai somn și umbli prin grădină ca să te schimbi în zburător sau în altceva, și de aceea porți o carabină veche, cu care împuști lupii și vulpile ca să nu-ți fure taina, din ceasul când vrei să te preschimbi, sau poate pentru că
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
vis acest idiom. Dar îl "reîntâlnesc" mai des pe tata. Cu alții vorbesc în vis și germana sau rusa. În primele clipe de după trezire, continui argumentarea în aceeași limbă, până mă dezmeticesc de tot. De obicei, adorm greu, am un somn agitat și fracturat, visele sunt mai degrabă coșmaruri, deși apoi realizez caraghioslâcul lor, n-ar fi avut pentru ce să mă înspăimânte. Repet însă adeseori: noaptea sunt pesimist, ziua redevin optimist. Pendularea între câteva limbi pe care le cunoști la
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]