KorAP: Find »[drukola/base=sonerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...64 >

1,592 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

aș fi urmat cursurile „Institutului de Mine“ din Tirana. Chiflele prăjite În unt și gogoșile fierbinți pe care le primeam la ceai după meciuri sau strigătele vânzătorilor de ziare În engleza de mahala „E calde, e calde!“ amestecându-se cu soneriile de biciclete pe străzile pe care se lăsa Întunericul, mi se păreau pe atunci mai caracteristice Cambridge-ului decât mi se par acum. Nu pot să nu-mi dau seama că, pe lângă niște obiceiuri șocante, dar mai mult sau mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

Înțeleg. Nu piuie, nu? Mă tem că nu-mi aduc aminte cât costa. Cred că vreo... Nu contează. Îmi tre’ codu’ de produs. — Desigur, da. Codul de produs. — DOMNULE Chipstead! strigă ea din nou, apoi mă privi. S-a dus soneria. —Poftim? — Mi s-a dus soneria. De asta strig. —Înțeleg. Păi, sunt sigur că vine repede. Bănuiesc că meritam privirea cruntă pe care mi-a aruncat-o în replică, dat fiind că observația mea era total lipsită de vreo fundamentare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
că nu-mi aduc aminte cât costa. Cred că vreo... Nu contează. Îmi tre’ codu’ de produs. — Desigur, da. Codul de produs. — DOMNULE Chipstead! strigă ea din nou, apoi mă privi. S-a dus soneria. —Poftim? — Mi s-a dus soneria. De asta strig. —Înțeleg. Păi, sunt sigur că vine repede. Bănuiesc că meritam privirea cruntă pe care mi-a aruncat-o în replică, dat fiind că observația mea era total lipsită de vreo fundamentare de orice fel. Cu o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
nefericită. Oh, Doamne - oare a făcut-o? A făcut dragoste cu ea? Nu pot să-mi imaginez - dacă încerc îl văd doar sufocându-se: scufundat în rulourile ei voluminoase de carne. Bleah! E dezgustător - chiar și gândul la asta. Aud soneria; văd polițistul la mine-n prag: „Doamnă Thornton, îmi pare rău că trebuie să vă informez că soțul dumneavoastră a fost găsit mort: îngropat de viu într-o fată de la casa de marcat de la supermarket“. S-o ia naiba. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
după Denisha sau după Sheila, sau după altcineva, că ieșisem singură. Doamna Peters mă lăsase să plec mai devreme, că fusesem bolnavă și-abia mă-ntorsesem. Mi-e rău, doamnă P, am zis io când a venit la mine la sonerie. Îmi tot alunecă semnalul și-ncep să fac greșeli. Domnu’ Chipstead a zis că s-o iau încet azi că am fost bolnavă, deci pot să plec acuma? Mereu mergea cu ea chestia asta. Odată a leșinat Sheila și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
potrivit. Sentimentele intense- nu, cuvintele acestea nu sunt nici pe departe potrivite -, răvășitoare, mistuitoare pe care le aveam față de Stacey făceau totul atât de irelevant încât cred acum că a fi egoist era un lucru perfect normal. Am sunat la sonerie în loc să îmi folosesc cheia, pe care încă o aveam cu mine, simțind efectele unei legi nescrise care sugerează un anumit tip de politețe atunci când îți avertizezi soția părăsită că sosești la căminul conjugal. Judy a răspuns la ușă, părând de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
mila. Habar n-avea că putea să-mi spună că tocmai i s-a pus diagnosticul de cancer la stomac, iar eu să dau din umeri: pe atunci, nimeni și nimic în afară de Stacey nu mă putea atinge. Să suni la soneria propriei uși de la intrarea din față și să fii primit ca un musafir de cineva alături de care ai trăit vreme de treizeci de ani bătuți pe muchie e o experiență extraordinară și nu cu totul neplăcută. Dat fiind că pluteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
când am zis: — Nu-i nimic, mami. Poți să dai bomboane din alea lu’ Crystal și lu’ Wayne și lu’ Charlie și poți să iei și tu una și să nu te deranjezi deloc pentru mine. Minunat! Așa, a sunat soneria și eram destul de emoționată când m-am ridicat de pe scaun să răspund. La dracu’! Aș fi fost emoționată dacă știam cine vine, nu? Mama a tras draperiile și-a tras cu ochiu’ afară și arăta - cum se zice? - cam surprinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

poți împiedica să zâmbești. ― Ce zici? întrebă Miga. Pun de cafea? Florence privi pendula sprijinită pe două colonete de marmură. ― Mai stai! Nu știi cum e Melania? Așteaptă s-o poftești cu lăutari. Totdeauna i-a plăcut să se maimuțărească. Soneria zbârnâi. Miga se ridică. ― Ea trebuie să fie. ― Ea sau Ioniță. Ai grijă cum joci! Fii atent la decartări și nu gâdila cărțile alea o săptămână. Mă agasezi de fiecare dată. Melania Lupu îi întinse obrazul zâmbind. ― Te sărut, fetițo

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
clipa aceasta eu nu-ți voi mai adresa un singur cuvânt. Întoarse capul ascunzîndu-și lacrimile. Scarlat își pipăi pulsul. "50... 55... 60... Încă e bine! Unde am picat, domnule! Ala de jos cu fluturii, ăștia..." În aceeași clipă se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
de jos cu fluturii, ăștia..." În aceeași clipă se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga își luă mâinile de pe frunte. ― Nu. Du-te tu, Ioniță, să vezi... Am impresia că sânt înșurubată în scaun. Profesorul se ridică nesigur, căutând ochii lui Scarlat. Bărbatul părea descumpănit

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
mă obsedează expedierea biletului acela blestemat. Mă întorc repede. Își luă paltonul din cuier și ieși cu el pe braț. Adăugă înainte de a închide ușa: ― Dă-i drumul, dragul meu! Poți să râzi acum un sfert de oră. Când auzi soneria, Șerbănică Miga strânse la repezeală prăjiturile de pe masă și le duse în bucătărie. Se precipită apoi spre ușă strigînd: ― Vin! Vin! Îl primi încîntat pe maior. De două zile trăia într-o stare de surescitare continuă, încerca delicii nebănuite simțindu

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
îi plăcea să lucreze. Era foarte pricepută, or să spună prietenele. Croșeta tot timpul..." Găsind andrelele și lucrul început acasă înseamnă că Valerica nu avea de gând să meargă azi la serviciu. De aici, se pot conchide multe. Se auzi soneria. Cei trei se priviră speriați. ― Au și început să pice mitocanii, spuse Matei. Le miroase a colivă... ― E prea devreme, observă Melania Lupu. Își mușcă buzele. Mă duc să văd cine e. Apăru după câteva minute ducând o coroană uriașă

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
în dumneata? ― Vă e frică de mine? Bătrâna îi puse mâna pe braț. Matei sări ca ars și urlă: ― Nu mă atinge! Înspăimântată, Melania Lupu își duse mâinile la spate. ― Iertați-mă... Sculptorul tremura. ― Ești o ucigașă! Îl întrerupse zbârnâitul soneriei. Bătrâna duse degetul la buze. ― Am o singură rugăminte, domnule Matei. Încercați să dormiți. După aceea... Se opri în mijlocul drumului: ― Sper că mă pot bizui pe dumneavoastră. * "Mi-e egal, gândi Matei. Vreau să dorm... Ce-i asta? Pași! Îi

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Pași! Îi auzea și Popa... Dar eu nu l-am cunoscut pe unchiul Alecu... Sau poate l-am cunoscut. Nu mai știu... Am uitat. Am uitat foarte multe lucruri..." Se lăsă moale pe divan. Cristescu apăsă a doua oară pe sonerie, continuând să privească statuia. Bănuia că locotenentul Ciobanu își pusese toată fantezia la încercare pentru a desluși în silueta ciudată un aruncător de disc. Ceea ce ținea în mână părea o pălărie, iar poziția nu sugera nimic. " Oricum, reflectă amintindu-și

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288

puțin mai înainte, agentul deschise portiera ca să coboare comisarul, inspectorul coborî pe cealaltă parte, comandoul era complet, în linie de tragere și cu pumnii strânși, înainte. Acum îi vedem opriți pe palier. Comisarul face semn agentului, acesta apasă pe butonul soneriei. Liniște totală de cealaltă parte. Agentul se gândește, Vreți să vedeți că chiar s-a dus să petreacă ziua la țară, vreți să vedeți că aveam dreptate. Alt semn, alt sunat. După câteva secunde se auzi cineva, un bărbat, întrebând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
Cine e. Comisarul se uită la subalternul său imediat, iar acesta, cu o voce plină, slobozi cuvântul, Poliția, Un moment, vă rog, spuse bărbatul, trebuie să mă îmbrac. Trecură patru minute. Comisarul făcu același semn, agentul apăsă din nou pe sonerie, de data asta fără să ridice degetul. Un moment, un moment, vă rog, deschid chiar acum, tocmai mă sculasem, ultimele cuvinte au fost rostite deja cu ușa deschisă de un bărbat îmbrăcat cu pantaloni și cămașă, tot în papuci, Azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
îți spun. Comisarul n-o luă în nume de rău. Cu tot acest du-te vino, acest gândit și răsgândit, întârzie în îndeplinirea propriului său ordin, era deja ora unsprezece fără cincisprezece minute când ridică mâna ca să apese pe butonul soneriei. Liftul îl dusese la etajul patru, ușa era aceasta. Comisarul se aștepta să fie întrebat dinăuntru Cine e, dar ușa se deschisese pur și simplu și apăru o femeie care spuse, Vă rog. Comisarul duse mâna la buzunar și arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
asta, mai presus de orice, era ceea ce comisarul nu voia. Se pregătea să spună că nu mai avea nici o întrebare de pus în acest moment, dar că a doua zi avea să se întoarcă pentru a continua interogatoriul, când sună soneria de la ușă. Medicul se ridică și se duse să vadă cine suna. Se întoarse în living însoțit de inspector, Domnul spune că e inspector de poliție și că dumneavoastră i-ați dat ordin să vină aici, Într-adevăr, așa este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
gânduri n-au mai fost ale comisarului, mai preocupat acum să găsească un loc să parcheze mașina decât să anticipeze decizii asupra destinului unui suspect și asupra propriului său destin. Își consultă din nou carnetul de însemnări și sună la soneria apartamentului unde locuia fosta soție a bărbatului care a scris scrisoarea. Sună încă o dată și încă o dată, dar ușa nu se deschise. Întindea mâna pentru a face o nouă tentativă, când văzu deschizându-se o fereastră de la parter și apărând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
de înțeles că neajutorarea orbirii îi apropiase, dar trecuseră patru ani și, dacă pentru o femeie tânără patru ani nu înseamnă nimic, pentru un bătrân e ca și cum s-ar număra îndoit. Și continuă să fie împreună, gândi comisarul. Sună la sonerie și așteptă. Nimeni nu veni să deschidă. Își lipi urechea de ușă și ascultă. De cealaltă parte, liniște. Sună încă o dată pentru a respecta rutina, nu pentru că spera să-i răspundă cineva. Coborî scara, se urcă în mașină și murmură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
am toată încrederea în dumneavoastră, știam eu bine ce fac când v-am desemnat pentru această misiune, Da, albatros. Se aprindeau felinarele pe străzi, crepusculul aluneca deja pe rampa cerului, în curând avea să se lase seara. Comisarul sună la sonerie, nu are de ce să ne surprindă, de cele mai multe ori polițiștii sună la ușă, nu întotdeauna sparg ușile. Apăru soția medicului, Vă așteptam abia mâine, domnule comisar, acum nu pot să vă primesc, spuse ea, avem musafiri, Știu cine sunt musafirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
mulțumi pentru grijă. Nimic altceva, întrebă comisarul, Din câte știm noi, nimic, răspunse unul dintre agenți, raportul va fi ușor de scris. O spuse la timp, tăie aripile imaginației comisarului, deja desfăcute, ducându-l în sus pe scări, sunând la sonerie, anunțându-se, Sunt eu, și apoi intrând, povestind ultimele evenimente, scrisorile pe care le scrisese, conversația cu șeful redacției ziarului, iar după aceea soția medicului i-ar spune Prânziți cu noi, și el ar prânzi, iar lumea ar fi liniștită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

simt un pic avangardistă și sexy. „Phoebe are dreptate“, mă gândeam În sinea mea, În timp ce-mi puneam rochia pe mine. Să fii soție era infinit mai plăcut atunci când erai Îmbrăcată frumos. Exact când Începeam să toc ceapa, sună soneria: cu siguranță erau cei de la curățătorie. Am scotocit În geantă după niște bani și m-am dus să deschid ușa. Jim, chinezul de la curățătoria World Class Cleaners de pe 9th Street, care făcea livrările la domiciliu, stătea În fața ușii turtit sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

sârmă de instalator, drept care, în locul ei, am desfăcut un umeraș de sârmă și l-am băgat în apă. Oricât de subțire, firul s-a dovedit totuși mult prea gros pentru a fi bun de ceva. Tocmai atunci s-a auzit soneria, îmi amintesc, și au sosit primele dintre numeroasele rubedenii ale lui Edith. Rachel era tot în halatul de baie din frotir, stând în genunchi și urmărindu-mi încercările zadarnice de a convinge aparatul să iasă cu sârma, dar timpul trecea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]