11,094 matches
-
tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios chestiunea sexuală. Băgând de seamă că sunt Încurcat, Își domoli vocea și continuă strâmbându-se ca un gangster: Fii atent, amice, cum stau lucrurile. Dacă ai spart seiful, vezi ce faci cu prada. Și, adoptând postura femeii În manta roșie de pe reproducerea din spatele ei, adăugă: Ai Încredere În Dora asta, ea știe totul despre corupție. Acestea trebuie să se fi Întâmplat chiar Înainte de Paști, pentru că-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar dezordinea cauzată de percheziția lor era o nimica toată În comparație cu tortura care mă aștepta acum. Tot ce stătea În picioare Înainte ca ofițerii să mă ducă la secție, era acum pe jos. Ca să nu zic altceva. Cele mai multe lucruri erau sparte și aruncate alandala, făcute praf și Împrăștiate În toate direcțiile - pahare, cărți, tacâmuri, haine, setul pentru ras... Chiar și planta uscată, pe care o țineam pe chiuveta din bucătărie fusese smulsă cu rădăcină cu tot. Am sărit peste valiza trântită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
puf și două bețe de chibrit folosite. Ambele buzunare interioare se dovediră a fi goale. La naiba. Cel care era În spatele acestui haos, luase portofelul lui Anton, Împreună cu ultimele reichsmark. Acum am băgat de seamă că două dintre ferestre erau sparte și că cineva a tras un picior dezinhibat În ușa de la bucătărie. Poate că ar trebui să salvez ce mai era de salvat, să-mi fac bagajul și să plec până mai pot? Nu era o idee proastă. Dar unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nate. Te pomenești că preferi culoarea școlii, ai? Mă înroșesc ca racul, dar răspunsul meu e cu totul altul. — Nu vreau să mai port așa ceva - și simt cum plutește în aer umilirea mea, o aud venind de departe: o să se spargă din clipă-n clipă în capul meu prepuber. Da’ de ce? mă întreabă tata. Nu ți-a zis unchiu’ că ăsta-i cel mai bun... — Vreau unul cu suspensor! Ei bine, treaba asta o face pe mama să se umfle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
arăta cu două sute la sută mai bine cu anvelopele alea cu dungă albă - nu crezi, tinere? N-ai vrea ca tăticu’ să cumpere măcar anvelopele dungate? Auzi, măcar! A dracu’ sulă slinoasă ce-mi ești, ah, îmi vine să te sparg! Auzi, se dă la mine ca să-l fraierească pe babacu, otreapa împuțită, scârnăvia dracu’! Cine mă-ta te crezi, mă-ntreb, să te dai așa rotund cu noi - un bășinos de vânzător de automobile Kaiser-Fraser. Pe unde-oi mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ăla înapoi în terenul exterior? Crede-mă pe cuvânt, sunt o gașcă irezistibilă. Stau în tribuna de lemn de lângă prima bază, sorb parfumul amărui, primăvăratic, din buzunarul mănușii mele de jucător de câmp - sudoare, piele, vaselină - și râd de mă sparg. Nu-mi imaginez că aș putea trăi și altundeva decât aici. De ce să plec, de ce sămă duc altundeva, când am aici tot ce mi-ar trebui vreodată? Bășcălia, glumele, miștoul, scălâmbăielile - să tot râzi, nenicule! Îmi place! Și, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
superficial bagajele. Partea a treia Viena 1. Josef Grünlich se mută pe partea pe care coșul Îi oferea un adăpost, În timp ce zăpada se aduna roată În jurul său, pe acoperiș. Dedesubt, gara centrală ardea ca un rug În Întuneric. Un fluierat sparse aerul și un șir lung de lumini Îi apăru În orizontul privirii lui, mișcându-se Încet. Se uită la ceas, În timp ce un orologiu bătu de nouă. Acesta-i expresul de Istanbul, se gândi el, și are douăzeci de minute Întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lespede cu lespede și apoi treaptă cu treaptă, la ușa studioului lui Herr Kolber. Începu să refacă rapid drumul pe trotuar, ridicând monedele și Îndesându-le În buzunarul pelerinei, dar nici nu ajunse la cafenea când sticla unui geam se sparse undeva sus, deasupra capului său, și vocea unei femei țipă iar și iar „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Un chelner ieși În goană afară din cafenea și privi În sus; un șofer de taximetru puse frână și opri mașina la bordură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care-i dăduse șansa să se odihnească În lux. Recunoștința Îi năvăli În ochi și dacă n-ar fi fost liniștea ce se lăsase În vagon, i-ar fi spus „Te iubesc“. Își păstră cuvintele pe buze, așa Încât să poată sparge tăcerea cu ele atunci când tăcerea celorlalți va lua sfârșit. Presa va fi acolo, se gândi Czinner și revăzu boxa jurnaliștilor, așa cum fusese la procesul Kamnetz - plină de indivizi care scriau, dintre care unul schițase trăsăturile generalului. Vor fi trăsăturile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a vinde un Almanach Gaulois unui școlar ce se furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care scrisese muzica imnului fusese ucis cu baioneta În fața tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat că ungurii au adoptat crichetul În modul cel mai firesc. Am avut șase partide În sezonul trecut. — Nici berea asta nu e bună. Mi-aș dori o sticlă de Guinness. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În depărtare, o scânteie roșie strălucea intermitent, ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne ține În loc. Încremenirea roților reduse noaptea la tăcere, cu excepția unui șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici și colo se trezeau niște călători care scoteau capul pe fereastră și vorbeau unul cu altul. De la vagoanele de clasa a treia, din partea din spate a trenului, răzbătea sunetul unui arcuș de vioară. Melodia era simplă, ingenioasă, matematică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
grămezi mari, asemenea cuiburilor de corbi. Își amintea drumul, colina și pădurea, pentru că fuseseră primele lucruri pe care le văzuse cu un sentiment de deplină siguranță, după ce scăpase peste frontieră În urmă cu cinci ani. Tovarășul lui, care conducea mașina, spărsese tăcerea pentru prima oară de la plecarea lor din Belgrad ca să-i spună „Vom fi la Buda Într-o oră și un sfert“. Până În acea clipă dr. Czinner nu Își dăduse seama că era În siguranță. Acum ușurarea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pas lateral, lăsând-o să treacă. Ea era ușurată, dar și puțin speriată, simțind scrisoarea Împăturită În palmă. Fusese pusă În situația să introducă ceva prin efracție? Un drog? Apoi unul din soldați se Întoarse după ea. Îi auzi cizmele spărgând crusta de noroi, dar se Încurajă spunându-și că-și imagina tot felul de lucruri. Dacă avea ceva cu ea, putea s-o strige, iar tăcerea lui Îi dădu curaj. Totuși grăbi pasul. Compartimentul fetei era În vagonul următor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își lovi iar palmele lui mari și stângace una de cealaltă. — Atenție, Îi șopti prietenul lui și amândoi bărbații se Îndreptară și rămaseră „pe loc repaus“, Într-o atitudine țeapănă, căci pe drumul spre gară apăru brusc un automobil ce spărgea pojghița Înghețată și făcea apa să Împroaște. Cine naiba-i? șopti prietenul lui aproape fără să miște din buze, dar Ninici era mândru că el știa. Știa că ofițerul Înalt, garnisit cu trese, era șeful poliției, și știa chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar fi luat zăpada și ar fi aruncat-o la o parte, o căruță se ivi Într-o spărtură de la zece metri, drept În fața lor. Myatt avu doar atâta timp cât să vadă ochii zăpăciți ai boilor și să calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan cât putu, mașina sări peste un răzor, se Învârti nebunește pe două roți, În timp ce celelalte huruiau și se Învârteau În aer, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spui expres, Cât de trist te poți simți Într-o cameră prea mare... Omul căzu pe spate și toată lumea izbucni În râs. Era foarte beat. Myatt spuse: — A fost groaznic. Brusc, pe la două noaptea, au apucat-o pandaliile. Țipa și spărgea totul. Recepționerul din schimbul de noapte a urcat scările și toți stăteau și se Îngrămădeau pe coridor. Credeau că-i făceam cine știe ce. Și nu-i făceai? — Nu. Adormisem imediat. A fost groaznic. De atunci n-am mai petrecut nici o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și despre mine și Hunter. — Ce Încurcătură, Iisuse! Voi veni Înapoi mâine. Giles vrea să mai stau, dar... eu nu vreau să fiu dezamăgită. Are o logodnică. Trebuie să bag asta la cap. Balonașul de dragoste al lui Lauren se sparse brusc. Părea dezumflată. —Parcă spuneai că nu vrei o relație serioasă. Nu vreau, dar... cred că acum că am Încheiat maratonul Provocare la Cuplare, mă simt așa, nu știu cum... adică, la ce mi-a folosit? Acum văd lucrurile limpede: mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sutien, și număr: 1, 2, 3... Mona zice: — Și alți membri ai cercului nostru de vrăjitori fac asta, dar a fost ideea lui Stridie. Zice că planul e să submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gura și scoate limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta pute puroiul galben. Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă sparge o altă bășică. Lichidul galben împroașcă o mică explozie și pe prosop ajunge jumătate dintr-un coș de fabrică. Îl ia cu penseta și-l șterge pe prosop. Cu fața încrețită în jurul nasului, se uită la el de aproape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
explozie și pe prosop ajunge jumătate dintr-un coș de fabrică. Îl ia cu penseta și-l șterge pe prosop. Cu fața încrețită în jurul nasului, se uită la el de aproape și zice: — Îmi spui și mie ce se-ntâmplă? Sparge o altă bășică, din care sare cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona îmi trage din picior cu penseta o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de vițe groase și cenușii. E singurul lucru care mai ține în picioare partea asta de oraș, zice. Dedesubtul păienjenișului de vițe și frunze, cărămizile sunt strâmbe și dezghiocate. Betonul e împânzit de fisuri. Ferestrele sunt comprimate până li se sparg geamurile. În tocurile scâlciate, ușile nu mai au cum să se deschidă. Pe falezele verzi e un du-te-vino de păsări care mănâncă semințe de iederă și le găinățează peste tot. Un cvartal mai încolo, străzile s-au transformat în niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
treizeci și cinci de mii de dolari. Poate că nu-i nici o problemă, îi zic. E un diamant. Și Helen zice că e o problemă. Pietrele prețioase sunt cele mai dure lucruri de pe pământ, dar asta nu înseamnă că nu se pot sparge. Pot suporta o tensiune și o presiune constante, dar un impact brusc, punctual le poate face praf. Jos, pe platformă, Mona vine alergând prin rumeguș până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mă și doare piciorul. Eu, unul, sunt bine, zic. Și Helen zice: — Mă bucur. Trusa ei cosmetică e azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Desăvârșit și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și o așez pe podea. Helen Hoover Boyle închide ochii. Zice: — Mulțumesc, domnule Streator. Cu piatra cenușie în pumn sparg geamul cenușiu. Cu mâna sângerând, îl ridic pe Patrick, rece și străveziu. Îl așez în brațele lui Helen, plin de sângele meu. O iau pe Helen în brațe. Sângele meu și sângele ei s-au amestecat. Zăcând în brațele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]