38,816 matches
-
băutură, își strâmba buzele și gesticula din vârful degetelor încercând să spună un cuvânt. Nici un sunet nu ieșea, din gâtlejul care înghițise prea multă vodcă. Melodia curgea lin, dansatorii se roteau cu mișcări amețitoare, femeile cu capul ușor lăsat pe spate, cu priviri galeșe, pluteau susținute de talie de brațele puternice ale bărbaților. Olga privise la ei, cum privește un copil la felia de tort de care, nu are, voie, să se atingă. Ar fi dat orice, să fie pe ringul
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
acel aer încărcat cu miros de medicamente, un intrus care înghițea atmosferă spitalului, dar cu care te obișnuiai. Revenind la adierea de vânt, la geamul deschis care permitea fumului de țigară să intre, se transformase într-un curent enervant pentru spatele înțepenit al unui doctor care era de gardă în fiecare săptămână, mai precis vineri. Eram obișnuită să văd în fiecare seară cum câte un copil ajunge la spital din cauza unei răceli -e interesant cât de superficiali pot părea părinții din
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
acel aer încărcat cu miros de medicamente, un intrus care înghițea atmosferă spitalului, dar cu care te obișnuiai.Revenind la adierea de vânt, la geamul deschis care permitea fumului de țigară să intre, se transformase într-un curent enervant pentru spatele înțepenit al unui doctor care era de gardă în fiecare săptămână, mai precis vineri. Eram obișnuită să văd în fiecare seară cum câte un copil ajunge la spital din cauza unei răceli -e interesant cât de superficiali pot părea părinții din
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
a satului Dolhești, imediat ce treceai de centrul comunei Pipirig, într-o coastă a Dealului Cotnărel, nu prea înaltă, dar plină cu fagi și stejari seculari. De cum se licărise de ziuă, chemase așa zisa moașă a satului, o bătrânică adusă de spate ca o seceră, uscățivă, de-ți ziceai că dacă nu ar avea pielea, i s-ar împrăștia oasele pe jos, după cât era de străvezie, însă pricepută la asistarea nașterilor. Adusese pe lume în viața sa o droaie de copii atât
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
senine!) Priveam în ochii tăi și inima-mi nebună Sărea din cercu-i de foc și de lumine! Gurița-ți dulce ca glasul primăverii Năștea cuvinte țesute în iubire, Iar păru-ți moale ca cel al Cosânzenii Curgea mănos pe-a spatelui golire!... Și adierile de vânt în șoaptă le aveai, Iar glasul tău era un susur de izvor. Adesea te pierdeam prin florile de Mai... O, floare, tu...(de-ai ști, chiar știi?!)... cât te ador! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică
CÂT TE ADOR... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380202_a_381531]
-
de repede de... toate astea... dar, ce-mi mai bat eu gura cu tine când, știi și tu, drumul acesta este atât de îngust, că rareori mai are și loc de întors. Stătu puțin în cumpănă și apoi întorcându-i spatele lui Florin, se îndreptă spre ușa garajului. - Stai puțin, așteaptă, măcar să te conduc până acasă, nu vezi ce greu mergi cu picioarele astea umflate?. - Nu, mulțumesc, o să chem. un taxi mai încolo. De acum înainte, din păcate, e mai bine
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Și, la fel cum intrase, se retrase în vârful picioarelor părăsind apartamentul. Drumul până pe care-l parcurse până ajunse în cartierul lui Vadim i se păru foarte scurt. Ajuns în preajma blocului în care locuia acesta, se îndreptă către intrarea din spate a blocului și rămase un timp acolo, ascultând cu atenție zgomotele care veneau dinspre stradă și scară. Nici țipenie de om. Începu să urce scările și ajuns în fața apartamentului lui Vadim își apropie urechea de ușă. Sonorul dat aproape la
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
fără nicio remușcare? Și cum să mai cred că m-ai considerat vreodată prieten, dacă ai ales să te ferești de mine și să mă minți? Tăceai ca și cum ai fi fost pur ca un crin, și-ți făceai afacerile, pe la spatele meu - N-o lua și tu chiar așa... - Dar cum? Cuuum?! tunase vocea lui Vadim. Tăcerea din cameră era tocată mărunt dinspre televizor, de chicotele unei reclame. Scrumiera lui Florin se umpluse de mucuri de țigară. Vadim dădu pe gât
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
schimba poziția. Patul părea că se leagănă ca o barcă pe valuri, amețindu-l. Înainte de a apuca să se mire de ciudata senzație, pleoapele grele ca plumbul, i se închiseră și adormi. Florin așteptă un timp în holul ieșirii din spate a blocului, fumând aproape una după alta, două țigări. Își aruncă privirea spre ceas. Era aproape ora două. Urcă din nou scara și, apropiindu-se de ușa apartamentului lui Vadim, privi în jur ascultând cu atenție dacă nu se aud
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
nu cerem ajutor, cu ei, să ne știm egale. * Ne-am obișnuit cu toate meseriile din lume, Că suntem femei stilate și pline de-nțelepciune; * N-o să ne lăsăm călcate pe mândrie ori pe clasă, Dar nici nu cădem pe spate, pentr-o slujbă mai aleasă. * Că ne știm valoarea bine nu scădem la prețul lor, Cât puterea ne mai ține, munca merge mai ușor. * Noi urcăm pe orice scară de valori, incontestabil Prestând munca necesară, stabilită-n prealabil. * Nu suntem
PAMFLET de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380232_a_381561]
-
mi Iisuse câte-o zi petrecută cu copiii! Nu-mi mai da parale Doamne, dă-mi cuvânt de-mbărbătare, Pentru fiecare om de poți, dă-mi cuvânt de alinare! Și de știi că pot să duc cu răbdare crucea-n spate, Dă-mi Iisuse mântuire și iertare de păcate! Dă-mi puterea să mângâi cu cuvântul meu pe-acela, Care plânge că-i în boală, ori că și-a pierdut puterea! Dă-mi iubire ca să vindec orice mamă părăsită, Care plânge
DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380265_a_381594]
-
se deplasau spre Severin, prin satul nostru. Dacă opresc și intră în porumb? Doamne Sfinte! Sunt pierdută! Faruri uriașe își roteau lumina în toată zona. Văzui vrejul mare și mă băgai sub el. Am tras frunza cea mai mare peste spate și am stat acolo nemișcată. Inima bătea să-mi spargă pieptul. Îi auzeam pulsațiile în urechi, nu mai puteam respira , eram îngrozită. Auzeam totuși motoarele care rulau cu viteză. Nicio oprire! Asta e bine. Dar dacă? Aveam ochii închiși de
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
e prima dată când se întrunesc prin preajma noastră. Niciodată nu fac altceva decât să se certe. Uite, în schimb eu mereu știu să le sustrag câte ceva. De data asta ți-am luat un trenuleț electric. Fata scoase o cutie de la spate și o înmână băiatului. Acesta scoase un sunet entuziasmat și o îmbrățișă. - Deci de aici îmi aduci mereu jucării? - Cam da! Hai, la năniță! - Într-o zi poate ne răspunde și Dumnezeul nostru, șopti băiatul ca pentru el. Să vezi
AŞTEPTAREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380283_a_381612]
-
camera cu mine. Capul îmi vâjâia și mi s-a pus un nod în gât. Simțeam că mă sufoc. M-am prăbușit pe un scaun, tremurând. Cred că un minut sau două am stat așa, pe când el mi-a întors spatele și s-a dus la casetofon, deschizându-l. Cânta un vals de Strauss și el fluiera melodia, mimând că dansează, cu spatele la mine. Mașinal, am ieșit pe hol, am îmbrăcat haina și am plecat. Deși auzise că plec, nici măcar nu s-
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
ca o clădire veche de care nu mai e nevoie, cărămizi sfărâmate erau aruncate peste tot, praf, moloz, bucăți din ce fusesem cândva erau chircite pe covor, fără lacrimi, fără sânge, fără respirație.”; ,,Am fost Atlas, ducând globul pământesc în spate, am fost ocnaș, am fost pe mare, într-un fund de corabie, trăgător la galere... A fost mult mai greu decât aș fi crezut vreodată, m-am târât, dar am supraviețuit, chiar și supraviețuirea a fost un exercițiu pe care
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
mâna întinsă, ca a regelui Lear”. Fără zâmbet, fără atingere!” ,,...voi pluti minute în șir, cu gândurile goale, în sfârșit goale, când voi ajunge suficient de departe, atât de departe încât să pot striga orice nume, voi sta întinsă pe spate, eu soarele și marea. În liniștea din jur, voi striga la Dumnezeu, Îl voi întreba: De ce? De ce acum? De ce eu?”; ,,Conduc un Matiz. (...) Matizul este masca mea”; ,,...trăiesc la granița dintre două lumi.”; ,, Unde ne pierdem naivitatea, puritatea, candoarea, semnul
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Conduc un Matiz. (...) Matizul este masca mea”; ,,...trăiesc la granița dintre două lumi.”; ,, Unde ne pierdem naivitatea, puritatea, candoarea, semnul copilăriei? Când apar acreala, intoleranța - glasul bătrâneții?”; ,, Neîncrederea este un handicap uriaș, pe care nu pot să-l duc în spate. Iubesc oamenii - așa cum sunt, iubesc fărâma de OM, chiar din neom, pentru că nu pot să cred în răul absolut, după cum cred că binele absolut nu există pe Pământ, ci doar lângă Iisus, sau chiar este Iisus.”. Spre finalul capitolului 55
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
de peste Ocean: ,,...iubeam apusul Soarelui, când așteptam curioasă, avidă, să-l văd pe Dumnezeu printre nori. Nu mi-era frică, spunea tataia că ne iubește, că noi Îi suntem copii... Adormeam, visându-mă zâna pădurii, cu părul bucle negre pe spate, făcând minuni pentru spiriduși, troli, duhuri curate ale pădurii. Adormeam, visând o cărare ce pornea de la mine și se oprea la nori, cu Dumnezeu zâmbind din scorbura din cer.”. Primele două treimi ale romanului ,,Taina, început de poveste...” pot fi
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
sunt. Știu! Văd! Aud! Trece pe lângă mine și zâmbește. Îl urmăresc: nu zâmbește la fel la toată lumea, nici măcar la toate femeile. Are soare când se uită la mine, sau văd eu strâmb? Mă oprisem să discut cu un coleg. Din spate venea el. Ceea ce vorbeam cu colegul nu avea nicio legătură cu el... Dar s-a oprit, la ceva distanță de mine, și mă privea zâmbind. Eu mă uitam, oarecum nedumerită, și la coleg, și la el. Parcă voia să-mi
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Cât e partea mea». România nu este o țară de afaceri. E o țară frumoasă, dar nu e de trăit în ea. Nu ai cum să-ți faci o sursă de bani dacă nu ai cunoștințe, pe cineva tare, în spate, care să te ajute. Eu m-am chinuit doi ani să fac un contract cu Sensiblu. Dacă știam pe cineva de la un partid, dădea un telefon și spunea: «Faceți contract cu asta». Și el își lua partea. Dar nu știu
SIRIA ! Crime de război în văzul lumii [Corola-blog/BlogPost/94062_a_95354]
-
si se moare pe drum. Și azi am văzut pe Euronews, sunt cadavre mii. Căpitanul, pe care îl chema Simon, din Sardinia: „Mi-e milă de sirieni. Mereu mi se spune: «Simon, oprește pentru că sunt cadrave. Să nu dai în spate, sunt cadavre și în spate»”, conchide Abdul. În exclusivitate pentru VIP, sora Angélique Namaika, premiul Nanser 2013: „Mi-am impus să mă ridic” Câștigătoarea premiului Nanser pentru refugiați 2013 a fost Sora Angélique Namaika, o călugărita din Republică Democrată Congo
SIRIA ! Crime de război în văzul lumii [Corola-blog/BlogPost/94062_a_95354]
-
Și azi am văzut pe Euronews, sunt cadavre mii. Căpitanul, pe care îl chema Simon, din Sardinia: „Mi-e milă de sirieni. Mereu mi se spune: «Simon, oprește pentru că sunt cadrave. Să nu dai în spate, sunt cadavre și în spate»”, conchide Abdul. În exclusivitate pentru VIP, sora Angélique Namaika, premiul Nanser 2013: „Mi-am impus să mă ridic” Câștigătoarea premiului Nanser pentru refugiați 2013 a fost Sora Angélique Namaika, o călugărita din Republică Democrată Congo. Aceasta și-a spus povestea
SIRIA ! Crime de război în văzul lumii [Corola-blog/BlogPost/94062_a_95354]
-
Ionescu, până când tânărul său client a inhalat o priză de drog și a devenit violent, sau cea cu niște borfași care l-au bătut, l-au furat și l-au lăsat desfigurat și însângerat. „Mă plimb noaptea, cu moartea-n spate” - sună sentința lui MMI. Și mai sunt și altele. Dar - și asta a fost foarte important în toți acei ani grei - de fiecare dată când ceva îl înfurie, îl revoltă, îl aduce într-o stare de disperare, Alter-Ego-ul său îl
MĂRTURIA UNEI EXISTENȚE REMARCABILE [Corola-blog/BlogPost/94099_a_95391]
-
unei rețete, la nivel dramaturgic. În esență, însă, textul Liei Bugnar reușește să rămână în permanență în dialog (a se citi „dispută”) cu el însuși, oferind asumat doza de telenovelă, pentru ca în minutul următor să-i arate ironic fața din spate, obligându-și publicul să îl urmeze. Să se emoționeze și să râdă de propria emoție în același timp. O distanțare de tip brechtian, atât în scriitură, cât mai ales în interpretare și mai ales încazul Mariei Obretin, care jonglează între
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94115_a_95407]
-
pliante și întâlniri cu locuitorii comunei. Alegerile au avut loc, anul acesta, pe 25 mai, odată cu alegerile europene. Candidați pentru fotoliul de primar al comunei Ivenack au fost românul Ștefan Guzu și neamțul Lüker Roland, ambii fără să aibă în spate vreun partid. Dintre cei 747 de cetățeni cu drept de vot s-au prezentat la urne 455 de nemți. 265, adică aproximativ 58,6%, i-au acordat votul românului, în timp ce Lüker Roland a fost votat de numai 187 de persoane
Un român a fost ales primar în Germania [Corola-blog/BlogPost/94200_a_95492]