5,095 matches
-
de-a lungul întregii durate a vieții (Maubant, 2004). Dacă acceptăm acest punct de vedere, dacă acceptăm diferențierea sa de educația școlară, chiar ruperea legăturilor cu acest sistem, vom accepta și faptul că în acest caz formarea adulților își pierde specificitatea de sistem educativ și va triumfa o nouă concepție: adulții au nevoie de forme noi de educație, se impune o nouă concepție despre formarea lor. Conceptul de formare poate fi valorificat mai bine dacă adoptăm o perspectivă psihosociologică pentru înțelegerea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fiind acompaniată de o intensificare a schimburilor între diverse organisme și instituții la nivel național și internațional, rezultând schimburi de metodologii, experiențe, modele de organizare. S-a ajuns la o viziune globală ce caracterizează demersul. Astfel, se recunoaște o anumită specificitate a acestor servicii oferite de societate oamenilor. Cea mai caracteristică e aceea că nici un ciclu de învățământ nu e considerat „definitiv”, iar învățarea trebuie să se întindă pe toată durata vieții. Educația adulților pare să facă parte dintr-un sistem
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
un prototext care ar fi fost în circulație în jurul secolului al V-lea î.Hr.2. Bazându-se pe o foarte bună cunoaștere a fragmentelor inedite din grota 4Q, Cross socotea că poate distinge trei forme textuale ale Pentateuhului, a căror specificitate s-a păstrat și transmis în medii geografice distincte: 1. un model expansionist atât în privința textului, cât și în cea a ortografiei, model atestat de mai multe manuscrise de la Qumran; 2. modelul relativ primar al textului masoretic; 3. textul de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
forme textuale, devenea Sfânta Scriptură a refugiaților din grote, și oferea scheletul consonantic pentru lucrarea masoreților, 750 de ani mai târziu. În ciuda câtorva variante grafice care încă persistă, deslușim în aceste fragmente din perioada celei de-a doua revolte iudaice specificitățile ortografice și accidentele grafice care individualizează, într-un mod inconfundabil, textul consonantic, atestat de către masoreți. Toate corecturile scribilor reperate în manuscrisele biblice din grotele de la Wadi Murabba’at și Nahal Hever au scopul de a le apropia de ceea ce va
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
vocalizare. O cercetare mai atentă a textelor presamaritene descoperite în pustiul Iudeii conduce la o mai bună înțelegere a diferitelor componente ale textului samaritean. În ultimul timp, cercetătorii au fost de părere că acest text presupune două niveluri, a căror specificitate a putut fi înțeleasă abia odată cu descoperirea manuscriselor de la Qumran; se poate distinge așadar un substrat presamaritean și unul samaritean, cel din urmă fiind destul de slab reprezentat, îndepărtarea lui ajutându-ne să deosebim mai clar textul presamaritean, pe care se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tinde să „intelectualizeze” răspunsul și vorbește folosindu-se de rațiune, neimplicând forțele mai ascunse care motivează comportamentul său. Dacă cercetătorul hotărăște totuși să folosească o întrebare „de ce”, aceasta trebuie să fie specifică. Paul Lazarfeld (1934-1986) a numit această proprietate principiul specificității. Principiul specificității al lui Lazarfeld susține că la întrebările „de ce” se răspunde în două moduri. Atunci când este întrebată de ce, persoana în cauză poate răspunde (a) bazându-se pe elementele care i-au influențat decizia sau (b) pe baza anumitor calități
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
intelectualizeze” răspunsul și vorbește folosindu-se de rațiune, neimplicând forțele mai ascunse care motivează comportamentul său. Dacă cercetătorul hotărăște totuși să folosească o întrebare „de ce”, aceasta trebuie să fie specifică. Paul Lazarfeld (1934-1986) a numit această proprietate principiul specificității. Principiul specificității al lui Lazarfeld susține că la întrebările „de ce” se răspunde în două moduri. Atunci când este întrebată de ce, persoana în cauză poate răspunde (a) bazându-se pe elementele care i-au influențat decizia sau (b) pe baza anumitor calități dezirabile. Întrebările
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
furniza informațiile de care aveți nevoie? Scopul ar trebui să vă ajute în luarea deciziei referitoare la persoanele care trebuie convocate. Declarația de intenție ar putea să necesite o oarecare rafinare, pentru a fi siguri că publicul-țintă are gradul de specificitate necesar pentru studiu. De exemplu, cercetătorul ar putea considera inițial că publicul-țintă în cazul studiului său este constituit de locuitorii permanenți ai comunității, dar mai târziu, după un timp de gândire, îl poate restrânge la locuitorii permanenți necăsătoriți, cu vârste
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
este ca publicul să fie omogen. Nu există reguli precise care să determine gradul de omogenitate, aceasta fiind mai degrabă o apreciere bazată pe informațiile deținute despre public și despre situația respectivă. În al treilea rând, bugetul influențează gradul de specificitate. Cu alte cuvinte, câte grupuri diferite vă permiteți să organizați? Pentru a vă pune problema altfel, vă puteți întreba ce sumă sunteți dispus să investiți pentru acest studiu. Dacă aveți resurse materiale restrânse și nu puteți organiza mai mult de
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
guvernarea și mai ales statul trebuie reduse cât mai mult posibil 1; tocmai de aceea, introducerea mecanismelor pieței în interiorul guvernării ar fi condus treptat la prevalența regulilor pieței asupra deciziilor administrative specifice sectorului public. Deși există un grad înalt de specificitate națională în implementarea NPM (vezi capitolul 3), Hood (1991, pp. 4-5) sintetizează principalele doctrine ale noului management public astfel: - stil liber de conducere, antreprenorial, opus stilului tradițional, birocratic, încorsetat de reguli și proceduri; - standarde explicite și indicatori de performanță - stabilirea
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
al rezultatelor dorite.” (Bovaird și Loffler, 2003, p. 10) Peters și Pierre (2000) afirmă că managementul public este o abordare eminamente ideologică, presupunând superioritatea pieței și a practicilor corporatiste și pledând pentru emularea lor în sectorul public. Noua guvernare reafirmă specificitatea politică, dar și culturală asectorului public, bazat pe cooperare mai degrabă decât pe competiție, pe un etos specific funcției publice, fundamentat în special pe responsabilitatea publică și mai puțin pe controlul stimulentelor acordate angajaților. Piața nu produce de la sine soluțiile
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
al epocii ce se înregistrează atât în poezia unora, cât și în a celorlalți. Regăsim în poezia lui A. Păunescu sensibilități, teme și forme prezente la Beniuc și M. R. Paraschivescu. Astfel prezentate lucrurile, considerăm că încercarea de a deduce specificitatea generației 60-75 este imposibilă sau în orice caz insuficientă, prin adoptarea conceptului de generație numai într-unul din sensurile sale. Există un transfer de elemente de la o generație la alta, sub forma unor relații obscure, transfer care stabilește o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scenic. Într-o lume în care prea mulți își croiesc, pentru arlechinade artistice, veșminte "originale" forfecând stofa celestă a marilor autori, el creează în paradigma lui Caragiale, în sensul acelui "îl prinde sau nu-l prinde", care acoperă nu doar specificitatea stilistică, ci și viziunea operei dramatice. El știe, cum spunea cu îndreptățire Theodor Codreanu, că "geniul regizorului e să inoveze în spiritul operei", să fie în stilul, nu în maniera acesteia. "Iscodind, pătrunzând, înțelegând, aflând..." cum afirmă el însuși! Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cel de călăuză, de dezrobitor de conștiințe. Și, alături de cuvânt (de limbaj, de logos), artele cu care teatrul se învecinează și pe care scena le invită mereu să i se alăture în chiar actul creației, vor face vizibile elementele de specificitate, ca și cele de unitate artistică. Iar prin enunțarea sincretismului la care teatrul aderă, este ridicată problema libertății a libertății creației și, implicit, a libertății creatorului. Niciodată dusă până la ultimele consecințe, discuția cu privire la textul piesei și la textul transpus scenic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unei noi dimensiuni a creației artistice, cinematografice și nu în ultimul rând, scenografice. La prima întâlnire mi-a descris modalitatea în care ar vrea să trateze legenda Meșterului Manole, mi-a vorbit despre caracterul ei universal și, mai ales, despre specificitatea balcanică a acestui mit primordial, felul în care se regăsește în tradiția orală a popoarelor vecine, în Bulgaria, Serbia, Grecia, Macedonia, etc.Se contura astfel o viziune complexă și amplă care,prezentată cu vitalitatea sa debordantă, m-a cucerit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un fir conducător în înțelegerea "ordinii universale". Dacă toate aceste idei sînt reluate în Grupul celor Zece douăzeci de ani mai tîrziu, pozițiile sînt mai puțin tranșante, sînt exprimate critici și sînt discutate limitele teoriei informației. Dar aici apare di-ferența, specificitatea stă în această dorință de a se apropia în mod deschis de oamenii politici și de a construi un proiect științific și educativ în același timp, participînd astfel la elaborarea unei noi societăți. Nu era acesta și obiectivul Societății pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
si mai ales motivante pentru toate părțile implicate. În această ordine de idei, este important ca într-o negociere să fie urmărite câteva caracteristici proprii unei comunicări eficiente: folosirea argumentelor ambelor părți; exprimarea concluziilor, utilizarea unui limbaj comun; caracteristicile de specificitate si adresabilitate folosite în comunicare; evitarea diluării argumentelor, folosirea argumentelor directe si categorice; întrebări deschise si atmosferă pozitivă de respect reciproc. Observăm deci că negocierea posedă posibilități extinse de utilizare ca metodă, în sensul reconstrucției si consolidării problemelor care îmbracă
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
a trecut"176. "Există legi la fel de determinate pentru dezvoltarea speciei umane, ca și pentru căderea unei pietre", susține Comte 177. Aceasta e tocmai imposibilitatea pe care o relevă Dilthey, care pe linie hermeneutică respinge "monismul metodologic" al pozitiviștilor și susține "specificitatea metodologică a științelor spiritului sau morale"178 (vezi și I, nota 155). Or, Comte nu a putut evita capcana deschisă în calea oricărei filozofii ce-și urmează de fapt vocația universalistă. Nici n-ar fi avut cum s-o evite
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pus problema sistematizării. Am prezentat mai sus cadrul în care apare această problemă și am vorbit deja despre tendința centrifugă a diverselor științe particulare în raport cu filozofia generală. "În felul nostru de a înțelege faptul istoric se căuta fundamentul unității, al specificității și al autonomiei istoriei ca disciplină", iar clarificările astfel obținute urmau să slujească totodată la "delimitarea disciplinelor, la asigurarea identității științelor istorice și a științelor spiritului în raport cu filozofia speculativă și științele naturii."123 Pentru a relua comparația pe care am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ist [...] bodenlos für Eigentümlichkeiten", Schnädelbach consideră pe bună dreptate că Hegel mai era îndatorat "reprezentării tradiționale despre existența unei singure filozofii", pe când caracteristica secolului al XIX-lea ("die Epoche der Weltanschauungen", cum se exprimă comentatorul) este tocmai "reprezentarea esențialului în <<specificitatea>> diverselor filozofii". Drept urmare, acum Filozofia însăși care din punctul de vedere a lui Hegel nu putea aparține unui filozof sau altul "se dizolvă într-o pluralitate istorică de viziuni despre lume", adică în perspective individuale și unilaterale asupra întregului. Până
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prin fiecare dintre ele."183 Am recurs în încheiere la acest citat pentru că el sintetizează într-o manieră foarte sugestivă câteva dintre ideile majore pe care le-am întîlnit la Dilthey în analiza conceptelor de Zusammenhang și pars pro toto: specificitatea părților ("ochiul nu poate fi mână"), asumarea de către fiecare a unui rol propriu în cadrul ansamblului ("se mulțumește să fie ochi"), convergența acțiunilor pentru a asigura coerența întregului ("toate mădularele se sprijină reciproc"), respectarea unor criterii de excelență la nivelul fiecărei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și promovarea diversității. Atât modelul unității, cât și cel al totalității au pierdut teren în fața unui istori(ci)sm atoaterelativizant, care înțelege că în lumea spiritului lucrurile se petrec într-un Lebenszusammenhang care le marchează "stilistic" și le diferențiază în specificitatea lor. Departe de a mai fi unitare sau totalizatoare, construcțiile teoretice devin unice. Apoi trebuie să mai observăm că de vreo două secole încoace, tendințele pluraliste câștigă în importanță și dintr-un alt motiv. Ele se manifestă pe fondul ascensiunii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sieși, în mod programatic, provocarea de a căuta o unitate ipotetică în mozaicul pluralităților, al "unităților" tipologice manifestate în filozofie ca "forme deschise", ca părți reprezentative pentru întregul ipotetic al filozofiei. Într-o epocă în care cuvântul de ordine este specificitatea de orice tip se simte nevoia unei reordonări, ca lucrurile să capete, dacă nu un sens evolutiv ca la Hegel -, măcar un rost și, eventual, o unitate, fie ea și ipotetică, atât în privința științelor spiritului în genere, cât și a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la fel de dinamic ca și cel comercial. Speculațiile imobiliare, folosirea mijloacelor de plată precum cecul, cardurile bancare și de către necomercianți sunt numai câteva exemple. b. Teza autonomiei dreptului comercial era și este și ea puternic susținută cel mai important argument fiind specificitatea activității comerciale. Raporturile comerciale au nevoie de reguli speciale fiind mult mai dinamice decât cele civile și necesitând instituții specifice. Majoritatea sistemelor de drept sunt în mod tradițional structurate dualist. Îmbrățișată de legislația franceză dualitatea drept civil-drept comercial a fost
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
se experimentează soluțiile juridice pentru a fi adaptate vieții economice, și în măsura în care se dovedesc eficiente și pentru profani vor fi înglobate și de legea civilă 24. În consecință se apreciază că dreptul comercial reprezintă o ramură de drept autonomă cu specificitate proprie în pofida faptului că uneori normele aplicabile sunt înglobate, parțial, într-o singură reglementare care se aplică tuturor persoanelor fizice și juridice ca subiecte de drept civil. Capitolul 2 Intrarea în vigoare a Codului civil Concepția monistă între intenție și
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]