11,560 matches
-
armata română. Eu, Mihai Mihail, nu-mi pot îngădui așa ceva, șeful Serviciului nu poate să gîndească acest lucru!" Leonard Bîlbîie era complet buimăcit. Nu știa ce să creadă, ce să mai creadă. Mihail îl chemase în biroul lui ca să-l sperie, să-l zdrobească, poate chiar să-l dea afară numai pentru că și-a făcut datoria? Doar el îl trimisese la Basarab Cantacuzino, atrăgîndu-i, e drept, foarte discret, atenția că acolo se întâmplă ceva. Și dorise, trebuia să știe ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în jur, domnule Popianu, noi asta îți oferim, o savană, o junglă întreaga prin care să hălăduiești." "Povești de adormit copiii", îi trecu prin cap și atît de puternice i se părură a fi cuvintele, puternice și exacte, încît clipi speriat că le-ar fi spus cu voce tare. Dar August Stoicescu era preocupat de ale sale, iar maiorul Stavri îl asculta pe șeful său cu sfîntă admirație, ținîndu-și buzele cărnoase ușor întredeschise. "Am înțeles, și bine am înțeles de la Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
căruia puțin îi păsa de făgăduințe și jurăminte pentru că, de vreme ce a renunțat o dată și a ajuns în situația de a renunța a doua oară, putea să jure iarăși și iarăși, tot de atîtea ori de cîte ajungea să fie sperjur. Speriat de gîndul său, de descoperirea făcută chiar împotriva dorinței sale, Radul Popianu și-a dat seama că nu are încotro, va trebui să încalce toate regulamentele existente tocmai pentru a se păstra un adjutant corect și disciplinat. La Comana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu exagerezi, ceea ce ni se întîmplă e îndeajuns." Ah, și ei nu i se întîmpla nimic! Chiar atunci și-a dat seama că ei nu i se poate întîmpla nimic. Doar cu el se petrecea cîte ceva, el era îngrijorat, speriat chiar, el venise aici, în chiar "bîrlogul lupilor", riscînd. Chiar așa, riscînd ceva, nu știa prea bine ce, dar sentimentul primejdiei îl trăia. Și asta, unde? În locul unde se simțea cel mai liniștit om de pe lume, locul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
repetiție sinistră a unei înscenări și mai sinistre. Cîteva clipe a avut imaginea întregii țări împînzită de "garda civică" a colonelului Stoicescu, a unei națiuni împărțite și supravegheate de mucoșii ăia de prăvăliași îmbrăcați în cămăși jegoase și s-a speriat de-a binelea. Și totul se putea întîmpla de la o zi la alta, ajungea să se audă bîzîitul unui avion deasupra Vladiei și din avion să coboare nu Pangratty, ci domnul Caraiman, care pentru a se vedea cocoțat în vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
seama de ce și încotro se zbate. Niște inși care vreau cu orice preț să se agite, să-și descarce mușchii, nimic altceva. Ăștia au mușchi și pe creier, prințe!" Și rîse de unul singur, hîrîit, un rîs care te poate speria dacă nu te-ai afla în fața lui, văzînd așa cum se chinuie, simțindu-și gîtlejul prins într-o gheară din ce în ce mai strînsă, mai țeapănă. Pangratty a continuat ca și cum ar fi fost doar o întrerupere pentru recăpătarea ritmului respirației. "Erau îndeajuns de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cugeta din nou îndelung, păru să se convingă de sinceritatea noilor sosiți și sfârși prin a face un semn ușor de asentiment, în timp ce arată spre plajă. Puteți rămâne, spuse. O să vă acordăm ospitalitatea noastră și o să încercăm, împreună, să-l speriem pe Kauhúhu. Kauhúhu - Zeul-Rechin - era considerat drept reprezentarea râului în accepțiunea ei cea mai crudă, întrucat vechii polinezieni trăiau cu convingerea că în interiorul celor mai sângeroși rechini - și fără îndoială cel mai sângeros dintre ei era Teatea Maó -, salășluiau sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fost în stare să ridice asemenea monumente trebuie să fie niște oameni foarte puternici. Miti Matái ofta și îi făcu cu ochiul lui Vahíne Auté, care stătea cel mai aproape de el. Nu pot să neg că și eu m-am speriat când am văzut monștrii aceia, dar, cum nu mai debarcasem de luni de zile decât pe insula aceea albă și rece, mi-am luat inima în dinți și m-am hotărât să cobor pe uscat, fie ce-o fi. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Manila, galionul urma să-și continue drumul către Europa, ocolind coastele africane pe la Capul Bunei Speranțe, desi cel mai probabil era că nici în Sevilia nu se știa sigur dacă plecaseră sau nu din portul Callao. Cum să nu fie speriați, cănd viețile lor depindeau de un pumn de sălbatici, care mențineau distanță și nici măcar nu le permiteau să pună piciorul pe vasul lor? Din câte înțeleseseră de la aceștia, sălbaticii intenționau să le repare barcă, pentru că spaniolii să-și poată continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceilalți îl auziră și ei: —Taifun. —Taifun? repeta, alarmata, Vahíne Auté, ridicându-se dintr-un salt. Unde? Când? Navigatorul-Căpitan clatină din cap și schița un zâmbet, cu intenția clară de a o liniști. —Nicăieri... Deocamdată! — Atunci ce vrei? Să ne sperii? interveni imediat Omul-Memorie, căruia începuse să-i tremure carnea fleșcăita. Nicidecum, răspunse. Dar daca marea se-ncălzește în continuare, este posibil să se formeze un taifun. Zâmbi încă o dată, în timp ce, cu un gest, arată spre orizont. Dar nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
n-o să ne fie ușor să le facem față, observă Miti Matái. Iar eu nu mă văd ucigând femei și copii. Și ce vrei să facem? întreba RoonuíRoonuí, acru. Să fugim? Ce-o să spunem în Bora Bora? Că ne-am speriat de o mână de bătrâni, femei și copii? — Mie n-o să-mi fie rușine niciodată săaccept că mi-a fost frică să provoc un masacru. —Poate ție nu, dar mie da. Când am plecat, am jurat că, dacă prințesa Anuanúa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Asta este un moment numai bun ca să pun punct final și vreau doar să mă asigur că vasul va ajunge cu bine acasă. Îi zâmbi dulce. Iar tu vei fi cel care-l va conduce. Cum? întreba băiatul, mirat și speriat în același timp. Încă nu știu aproape nimic. Asta e adevărat, recunoscu celălalt. Dar tocmai pentru că recunoști că nu știi, singurul lucru pe care va trebui să-l faci va fi să-mi urmezi întocmai instrucțiunile... Iar aceste instrucțiuni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cel de-al Cincilea Cerc și că, din acel punct, nu-i era permis să mai înainteze. Poate că era vorba, așa cum îl asigura Tapú Tetuanúi, de o superstiție nefondată, însă, în străfundul sufletului sau, pe Navigatorul Căpitan îl speria mai mult posibilitatea că tradiția milenara să se întrerupă tocmai cu el, decat certitudinea de a se reuni cu strămoșii fără să tulbure armonia unei lumi care fusese dintotdeauna astfel și care trebuia să rămână astfel cel puțin încă două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poveste. O poveste de groază, de orice fel ar fi fost. Ca să se distreze unii pe ceilalți. — Ca Masa Rotundă de la Algonquin? își întreabă Lady Zdreanță diamantul de pe dosul mâinii. Doar un grup de prieteni stând laolaltă, încercând să se sperie unii pe ceilalți. Și ce-au scris?, întreabă domnișoara Hapciu. Burghezii ăia plicitisiți, încercând să-și treacă vremea cu ceva. Închiși împreună în casa lor de vacanță igrasioasă. — Nu cine știe ce, spune domnul Whittier. Doar legenda lui Frankestein. Doamna Clark spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lui, în Biblia Lui, în Cartea Facerii, capitolul unsprezece. — Așa că Dumnezeul nostru, spune Reverendul Fără Dumnezeu, cu mușchii brațelor și coapselor dezgoliți, presărați cu punctele negre ale părului ras crescând în fiecare por, spune: Dumnezeul nostru atotputernic așa s-a speriat încât a împrăștiat omenirea pe toată fața pământului, și le-a fărâmat limba ca să-Și țină copiii despărțiți. Pe jumătate travestit imitând o cântăreață, pe jumătate soldat din marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor în paietele roșii, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe fata lui Flint la școală. Ca să pună mâna pe un avion cu reacție. Ca să obțină medicamentele pentru a-l droga pe pilotul companiei de închirieri. Toate astea costă bani serioși. Ca să spunem adevărul, țâțele lui Flint deveniseră cam de speriat. Lungiți în fotoliile de piele albă, la cincisprezece mii de metri altitudine, se îndreaptă spre sud de-a lungul Mării Roșii, până la Jedda, unde o s-o cotească la stânga. Te și-ntrebi cum au făcut rost de bani ceilalți tipi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sau Dan. Nu știam că recită așa de frumos. Cu toate ieșirile ei, Luana asta a ta, Sando, e dată dracului. Așteptarea se prelungea și Anda se grăbea să plece să întoarcă friptura. Ați uitat de noi? Când e gata? Speriați de nerăbdarea celor mari, copiii dădeau fuga, pe rând, la pătură și strigau din spatele ei, panicați: Nu-i gata! Să nu veniți aici! În sfârșit, se ridică cortina. Șocați, părinții încremenesc cu paharele la gură. Copiii, îmbrăcați în negru, stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcea asta de ani de zile. După aranjamentele de rigoare Sanda reuși s-o vadă pe Luana instalată într-una din camerele unui apartament, din nefericire aflat la o distanță cam mare de facultate. Se întoarse acasă sleită de puteri, speriată la gândul ce va face dacă Luana o va ține așa toți cei cinci ani de școală. Iașul era considerat un oraș frumos cu clădirile lui vechi, cu Parcul Copou, în care teiul lui Eminescu se ținea încă bine, Palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
burtă până când aceasta icni de durere. Îi spuse plictisită: Nu știu, dragă, ce ai tu acolo, eu ți-am zis să-l dai afară, dar să știi, copilul tău nu are cap. Radu o aștepta în fața ușii. Când Luana ieși, speriată de moarte și-i anunță verdictul, el se repezi spre cabinet, gata s-o ia de ciuf pe femeia căreia, cine știe ce nebun, îi agățase stetoscopul de gât. Au mers la ecograf. Au aflat, astfel, că vor fi părinții unei fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că va mai ieși vreodată, el i se așeză alături, hotărât să nu plece de acolo decât împreună cu ea. Ce ți-au făcut, iubito? Cu ce te-au supărat atât de tare? Sanda și Iuliana Darie veniră spre seară, îngrozite, speriate de moarte. Se apropiară cu lacrimi în ochi de patul în care trupul firav al Luanei se odihnea, vorbind în șoaptă, ca în fața unui catafalc. Îl trecură fiorii. Vorbiți tare. Trebuie să ne audă, să se trezească. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care era capabilă să le ofere. Greșise, la rândul lui, de-a lungul celor șapte ani de căsnicie dar n-o dezamăgise într-atât. Fără să-și ia ochii de la ea, Ștefan răspunse cu calm: Nu zbiera că o sperii. Du-te și-ți ia o cafea de la automatul de pe hol, ai să vezi că te liniștește. Stăpânirea celuilalt punea sare pe rana deschisă a lui Radu care, preț de trei zile, umblase ca un turbat, nu mâncase și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se întreba cum de fusese atât de încuiată, de absentă la agitația din jur. Descoperise o întreagă lume. Fascinantă, uluitoare, a cărei existență n-o bănuise. El o privea cufundat în fotoliu, speriat și fericit de asemănarea acestor momente cu clipele de altă dată. Ea povestea cu patos întâmplările de la muncă, rostea numele lui Bariu de o sută de ori iar el revedea zilele căsniciei lor, când venea acasă și-o înnebunea vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a Început să priceapă că amărăciunea aceea nu avea să treacă nicio dată. Era un alt fel de tristețe decât cea resimțită până atunci. Își dădea Întru câtva seama că În casa asta nouă, alături de omul speriat și care Îl speria, avea să treacă peste acel sentiment. Erau multe lucruri de care să se teamă În viața asta nouă, dar teama nu mai era ceva nemăsurat, tulbure și Înspăimântător. Era ceva care putea să fie stăpânit. Acum știa. În felul ăsta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de chestii. I-a dat bicicleta și s-a Îndepărtat de coastă, Îndreptându-se spre dealuri. Ploua cu găleata, un adevărat potop care n-avea cum să se potolească mai devreme de o oră, două. Rămas singur, Adam s-a speriat și s-a luat după ea. Neng s-a răsucit În loc. — Dacă te mai ții după mine, i-a spus, Îți ard și ție una tot acolo! A privit-o cum lipăia prin băltoace. Ploaia era ca o perdea groasă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a zis el foarte serios. Stai lângă mine, fă-te doar că mergem așa, prin mulțime! Așa-i bine, chiar așa. Mai Încet, las-o ceva mai moale. În câteva clipe o să te las și eu, dar să nu te sperii, mă ntorc de-ndată! Așa-i bine, exact acolo, Încetișor acum, nu prea repede! Așteaptă să vin după tine. Nu striga, nu atrage atenția cuiva, doar așteaptă-mă aici. Îți urez noroc! Adam a rămas prins În Înghesuiala fierbinte a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]