3,995 matches
-
și cu mine pe malul șanțului unde se adunau cumetrele la o vorbă, fiecare cu lucrul ei. O mișcare neprevăzută și am căzut din poalele mamei peste vecina de alături, dar cu ochiul în fusul acesteia. S-au ridicat femeile speriate, au încercat să mă oprească din plâns și apoi s-a dus fiecare la casa ei. Mama a observat apoi că tot duceam mânuța la ochiul drept scărpinându-mă dar nu și-a dat seama de ce. Mă' cutărițo, nu cumva
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
să se mai ocupe și-l lăsa singur... Și uite, până și acum, mă uit la el cum zace pierdut în imensitatea patului ce pare să-l înghită, că a rămas doar o așchie de om cu priviri de șoricel speriat și totuși chiar și din așchia asta, aceeași voce încăpățânată încearcă să-și mai impună vrerea, spre deruta celorlalți, chiar dacă vrerea lui este nerealistă. Și acum, vocea aceasta venind dinspre trupul împuținat și aflat în stare de dependență, îi face
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
furci și bate-n mâini, Din codrul lor l-au alungat . Cum el era de hăituit, Spăimântat și fără hrană , Fugind prin râpi a nimerit Cu o laba-ntro capcană . Zăcând în rapa-nfometat , Cu osul rupt de la picior , Aproape mort și speriat , Asa-l găsi un trecător . -Omule, te rog mă scăpa, Zise el cu glas mieros , Dă-mi te rog și-un pic de apă, Ca ti-oi fi câine credincios . Iar omul blând de felul lui Și el un suflet
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
mor! mormăi cu greu Pândele. Vulpea intra repede în vizuina ursului și îl văzu pe acestă zăcând cuprins de durere. - Pandelaș dragă! Ce ai pățit? Ce-i cu tine, ești bolnav? - Moor, mooor...! îngaimă Pândele și își pierdu cunoștință. Vulpea, speriată și îngrozită, ieși afară din vizuina lui Pândele și începu să strige cât o ținea gură după ajutor. Multe animale au auzit-o și au venit în grabă să vadă ce se întâmplă. Toată lumea îl iubea pe ursul Pândele, dar
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
Alex, cel mijlociu în vârstă de opt anișori care, strângând la piept un ghemotoc micuț și alb de cățeluș, mă striga cu așa foc, încât nu mai avea timp nici să-și tragă sufletul. Din puful acela imaculat, mă priveau speriați doi ochișori tremurători ca două mărgeluțe sclipitoare, transmițându-mi astfel, pe calea acestor unde misterioase, o mulțime de „rugăminți” pe secundă... Mărturisesc cu sinceritate că, atunci, nu am putut împărtăși entuziasmul lor copilăresc, nu neapărat datorită situației materiale nu prea
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
o cursă făcută la Liverpool, la ieșirea din strâmtoarea Sfântu Gheorghe, situată în sudul Mării Irlandei, o furtună groaznică îi ajunse din urmă, aruncând toate furiile vântului și a mării peste corabie. Totul se zgâlțâia și se zbuciuma. Ispas, zăpăcit și speriat, se ascunse sub pat înfingându-și adânc ghiarele în dușumeaua de lemn pentru a-și putea menține echilibrul. Panait, la timonă, încerca cu mare greutate să țină corabia cât mai dreaptă. Deodată, furia naturii dezlănțuite rupse o parte din catarg care
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Toate aceste 6 poeme pot fi și de sine stătătoare, dar pot și alcătui un poem mai vast. Iată, în alt poem „Greva foamei” niște imagini uluitoare: „obosită / mă întind / în pat din ierburi / lângă un cotor de viață...” și „speriată / m-am aruncat / pe fereastra infinitului” ș.a. - care vin în sprijinul afirmației de mai sus. „Pe cărări de timp” după frunzele anoptimpului pierdut, poeta își alcătuiește „cântecul mirific / al vântului plecat / la starea cuvilă” - foarte frumos spus în poemul „Însemnări
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
legea nu‑i de glumit. Ei au puterea, nu noi. - Aha, așa este, din păcate. Ai dreptate, femeie! Și ce nume punem copilului, te‑ai gândit? a schimbat el subiectul, surprinzând‑o total pe biata femeie care s‑a uitat speriată la el. - Da’ cum, Doamne iartă-mă, să mă gândesc, că abia am simțit că va fi, omule! Și nici nu știm de‑o fi fată ori băiat. - Să fie băiat, Ioano! a întrerupt‑o Vasile, nemulțumit. Băiat o să fie
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
pe toți? Asta vrei? Pune‑ți naiba lacăt la gură și lasă partidu’, lasă Ceaușescu, lasă tot, auzi tu la mine? s‑a rățoit femeia la bărbatul său care o privea contrariat pe sub sprâncene, mirat că‑i vorbește atât de speriată. „Ce‑o fi cu muierea asta, Doamne? De când are ea o așa frică și nu‑mi spune care‑i baiu? O fi având și dreptate, nu zic ba, dar ea a fost curajoasă mai tot timpul. De când s‑a născut
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
o mare poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat, am măsurat și am botezat cu vin mulțimea înfrățită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfînta cruce a Salvatorului/Mântuitorului pentru cei speriați (chinuiți de duhuri) care zăceau. Toți cabirii când au ieșit în poiană, au fost cercetați și botezați cu vin în credința sfintei cruci a Mântuitorului, ca un singur trup.” Strabon în lucrarea Geografia, scrie despre cabiri: Sunt unii, care susțin
CONSIDERAṬII ISTORICO-GEOGRAFICE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342596_a_343925]
-
amândurora ca fiind sincronizate perfect, pe brațul stâng, cel care frământa carnea tare de pe fesele rotunde și plinuțe, am simțit o atingere dură. Era o lovitură destul de brutală ori de neașteptată. Știam că am încuiat ușa acelei camere. Surprins și speriat, am întors capul, am deschis ochii gata să mă apăr și, în același timp, am strigat destul de tare pentru a intimida atacatorul: - Ce vrei, domne?! Lumina din fereastră parcă m-a orbit de moment și in fața ochilor am zărit
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
zărit o matahală. Am tras mai puternic de pleoape și m-am holbat la muntele acela de trup uman cu două vârfuri împinse în tăriile cerului care nu era decât tavanul sălii de tratament. Doi ochi mai mari și mai speriați decât ai mei mă fixau de foarte aproape. Am izbucnit, mânios: - Cine ești tu? Pân' ce să-mi răspundă „matahala", dimensiunile reperate de ochii mei s-au redus și am început să disting destul de bine figura doamnei din stânga mea. La
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
care creșteau colți mari și ascuțiți ce rânjeau amenințător. -Nu, nu, nuuu ! Unde am nimerit ? țipa disperat copilul. -În Țara Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul Tăcere, cu un hohot de liniște. -A spus cineva ceva? întrebă speriat. -Trăncănești numai tu! i-a sâsâit șarpele din creier. A fugit voinicește, lovind furios cu nuiaua de alun umbrele hidoase ce-i apăreau în cale. Acestea se scuturau de zăpadă, gemând : -Ce ți-am făcut de dai în noi ? -De
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
care creșteau colți mari și ascuțiți ce rânjeau amenințător. -Nu, nu, nuuu ! Unde am nimerit ? țipa disperat copilul. -În Țara Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul Tăcere, cu un hohot de liniște. -A spus cineva ceva? întrebă speriat. -Trăncănești numai tu! i-a sâsâit șarpele din creier. A fugit voinicește, lovind furios cu nuiaua de alun umbrele hidoase ce-i apăreau în cale. Acestea se scuturau de zăpadă, gemând : -Ce ți-am făcut de dai în noi ? -De
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
avea să se transforme în câteva minute, într-o tragedie greu, dar nu imposibil de imaginat. La ora nouă și jumătate, în clădirea școlii Elementare Sandy Hook din localitate au început brusc rafale de armă automată. Un stol de păsări speriate și-a luat zborul din pomul din apropiere! In școală, cădeau secerate de gloanțe unul după altul, multe suflete nevinovate de copii, băieți și fete, abia trecuți de vârsta de șase ani. Adam Lanza, în vârstă de 20 de ani
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
un Moș Crăciun, cu barbă și costum roșu. Când l-a văzut a început să tremure! - Anastasia spune o poezie, ai fost fetiță cuminte? - Dddda, nu meleu, nu pot volbi, îmi temulă gula ... Când am văzut că e așa de speriată, am luat-o în brațe și i-am spus: - Nu trebuie să te sperii de Moș, e bun și iubește copiii... Citește mai mult Eram hotărâtă să o apropiI pe nepoțica mea Anastasia, de trei ani, de Moș Crăciun. Îi
TITINA NICA ŢENE [Corola-blog/BlogPost/341531_a_342860]
-
un Moș Crăciun, cu barbă și costum roșu. Când l-a văzut a început să tremure!- Anastasia spune o poezie, ai fost fetiță cuminte?- Dddda, nu meleu, nu pot volbi, îmi temulă gula ... Când am văzut că e așa de speriată, am luat-o în brațe și i-am spus:- Nu trebuie să te sperii de Moș, e bun și iubește copiii...... III. PUNTEA, de Titina Nica Țene, publicat în Ediția nr. 98 din 08 aprilie 2011. Aparent, eu nu am
TITINA NICA ŢENE [Corola-blog/BlogPost/341531_a_342860]
-
vagă cronologie și cu un set de amintiri comune. De asemenea, anumite secvențe biografice urmau să fie revelate din ambele perspective. Însă datul temporal al autorilor n-a fost unul prielnic: fiica mea s-a retras din proiect, fiind din ce în ce mai speriată și mai absorbită de cele două mari praguri din viața ei: bacalaureatul și admiterea. Cum eu deja înaintasem cu transcrierea poveștii unuia dintre cei doi frați (și cum ideea proiectului încă mă fascina), a trebuit să preiau și destinul celuilalt
ÎNTOARCEREA FRATELUI RISIPITOR de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341558_a_342887]
-
nu mă agit, dar canibalii automatici smulgeau din mine ciosvârte cât niște continente mai minore. Îmi lipseau deja o treime din oase, un ochi și jumătate din urechea stânga. Loveam în ei cu piciorul rămas întreg, și cu pumnii. Țipau speriați, si se trăgeau puțin înapoi, dar se repezeau înapoi cu o ură tâmpa în ochii lor mici și diavolești, și cu dinții plini de sânge. Doi dintre ei se băteau pe coastele mele din dreapta, și vreo cinci-șase se îgrămădeau si
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
de sub unghie câțiva neuroni. Dar din gâtlej i-a vuit brusc un urlet canibălesc ce s-a ridicat peste vacarmul general, a dat ochii peste cap și a căzut mort. Dintr-odată toți ceilalți canibali au început să se uite speriați, urlând, unii la alții; Au luat-o la fugă, si au dispărut într-un val de praf, pe toate drumurile care duc spre Romă. Ai ridicat din umeri, privindu-mă cu un zâmbet superior care-mi sugera un: „Nu ți-
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
gently. Together we'll let ourselves be borne by each single day, gliding on the outstretched wings of every moment". PENTRU MOMENT Soarta-i atârnă deasupra capului - preucum sabie damoclesiana, juruita la un moment dat fiecăruia din noi. Încremenise - căprioara speriată, înțepenita în lumina farurilor vieții. „E o situație de moment”, căutăm s-o liniștesc eu. „Viața însăși este o situație de moment”, îmi răspunse ea. „Un șir de situatii și momente Culminând cu unul anume - ultimul - în care ființă și
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
un foc în direcția lui Pătru. Acesta a căzut ca secerat cu fața la stelele. Boierul, înspăimântat, s-a aplecat cu durere asupra trupului neînsuflețit al lui Pătru, curgându-i lacrimile pe obraz. Sergentul a mai tras un foc în aer. Roșianu, speriat, s-a ridicat, îndreptându-se spre ușă. A deschis-o și l-a eliberat pe rus. În momentul acela, sergentul, mirosind a băutură, l-a bruscat, împingându-l cu țeava armei spre grupul de țărani. Apoi militarii ruși i-au
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
pleca, cu ușurare în piept, convinsă că de acum încolo totul va fi bine. Aceeași convingere, ba mult mai întărită, avea s-o capete Albert de-a lungul timpului, văzând când și când oameni sus-puși cu fețe ca de copil speriat. Uneori, Albert primea câte o bomboană. Atunci dorea din tot sufletul sănătate, cât putea să cuprindă mintea lui de copil, celui descântat chiar dacă la început i se păruse a fi antipatic. * * * - Arina, de ce nu mă lași în pace?, întrebă fulgerător
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
în dumnealui pertenerul prea mult, va fi înclinată să ocolească relațiile cu femei frumoase. Nu va fi încântată să aibă că prietenă o femeie mai drăguță decât ea, chiar măritată și cu trei copii. Chiar dacă ea însăși este frumoasă : ). Suntem speriate de femeile frumoase, dar să le mai avem și prietene ?:) Ciudat nu ? Toate am avut în viață la un moment dat, pentru trei luni, trei ani sau treizeci de ani, un bărbat cu ochi jucăuși. Nimic altceva nu te face
ÎŢI ESTI DE-AJUNS de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340664_a_341993]
-
Stâlpul de foc răsucit de vânt se înfigea în inima cerului, trosnea și horcăia scuipând grăunțe de jăratic peste oamenii care se fereau în toate părțile de crengile în flăcări ce-și luau zborul ca niște berze roșii, uriașe și speriate . Este o descriere apoteotică. Aici doar, autorul își caracterizează personajul feminin cu măiestria unui romancier : Muma Dina stătea la poartă de vorbă cu câțiva oameni. Era o femeie frumoasă și necăjită. Înaltă, cu ochii verzi din care izvora un zâmbet
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]