KorAP: Find »[drukola/base=spionaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...110 >

2,733 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

informațiile furnizate de Freisberg au fost transmise rapid de reprezentanța diplomatică a României din capitala Ungariei la București. De la Ministerul Afacerilor Străine, telegrama a ajuns la Marele Stat Major, care a însărcinat Secția Informații cu cercetarea și elucidarea cazului de spionaj. Pentru a urgenta descoperirea persoanelor implicate, Freisberg, spre cinstea lui, a colaborat cu structurile contrainformative zonale, implicate în derularea afacerii. În prima fază, Freisberg l-a identificat pe Walkay, care a fost reținut pe când se întorcea de la Vinoș. Acesta se

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la Merțișoara. La rândul său, Walkay, în timpul cercetărilor, l-a denunțat pe Ion Taflan din Sibiu drept «ofițerul român» de la care procura documente. La locuința acestuia din urmă, agenții români au descoperit dovezi zD.R.O.bitoare ale activității de spionaj în favoarea Ungariei: cerneală simpatică, documente militare sustrase de la Corpul 7 Armată și copii după documentele deja vândute. În total, ancheta a demonstrat sustragerea și expedierea a 35 de documente, care cuprindeau informații „de cea mai mare importanță pentru apărarea țării

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pace și război, ș.a. «Ofițerul» Ion Taflan a putut să sustragă documentele fiind... plutonier de administrație la Biroul de Mobilizare al Corpului 7 Armată, cu sediul în Sibiu. Totodată, cercetările au constatat că acesta se afla în serviciul biroului de spionaj din Seghedin „încă din luna Noiembrie 1925”, fiind recrutat de către Ferentz Walkay (alias Tibor Ardelean) contra unei remunerații de 25.000 lei/lună plus prime speciale pentru documente deosebite. Relațiile dintre Walkay și Taflan s-au stabilit în timp ce primul efectua

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost expediați tot prin poștă, dar pe numele Mihai Tatler. Persoana care ridica banii era chiar socrul lui Taflan, Mihail Berin, de profesie factor poștal, „care cunoștea proveniența banilor”, după cum s-a afirmat într-un raport ulterior evenimentelor. Acțiunea de spionaj a fost pusă la cale de maiorul Lyssai, șeful Biroului de Spionaj din Seghedin, „persoană binecunoscută la Sibiu”, de unde era originar, descendent dintr-un tată român renegat și o mamă unguroaică. O întâlnire între Lyssai și Taflan trebuia să aibă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ridica banii era chiar socrul lui Taflan, Mihail Berin, de profesie factor poștal, „care cunoștea proveniența banilor”, după cum s-a afirmat într-un raport ulterior evenimentelor. Acțiunea de spionaj a fost pusă la cale de maiorul Lyssai, șeful Biroului de Spionaj din Seghedin, „persoană binecunoscută la Sibiu”, de unde era originar, descendent dintr-un tată român renegat și o mamă unguroaică. O întâlnire între Lyssai și Taflan trebuia să aibă loc, în iulie 1926, pe un vapor care naviga pe Dunăre, dar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și condamnată la ani grei de închisoare. Arestați au fost Ferentz Walkay, Ion Taflan, soția și socrul acestuia, în timp ce creierul operațiunii, aflat în străinătate, n-a căzut în capcana pregătită de serviciile contrainformative române. În pofida acestui fapt, un tentacul al spionajului maghiar în România a fost anihilat, contabilizând (încă) un succes al organelor de contrainformații românești. Un alt caz, de contraspionaj extern, având ca punct de reper Viena, a fost documentat, însă nu a putut fi finalizat în condiții optime. La

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
contraspionaj extern, având ca punct de reper Viena, a fost documentat, însă nu a putut fi finalizat în condiții optime. La data de 16 martie 1927, Biroul Siguranței române din Viena a comunicat la București despre descoperirea unui caz de spionaj. Mai exact, serviciul de contraspionaj sovietic din Viena a primit din România o serie de regulamente militare utilizate de armata română. Prin acțiuni specifice - infiltrare, filaj - agenții români au identificat curierul sovietic care a primit misiunea să efectueze transportul acestor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Afacerilor Străine, Ministerul Propagandei, alături de organe neguvernamentale (asociații și organizații de stat, sociale, particulare, formațiuni paramilitare/teroriste etc.). Prin obiectivele urmărite și, mai ales, prin vasta rețea de informatori și colaboratori existenți în România, spionajul ungar s-a relevat ca unul din cele mai periculoase servicii secrete pentru integritatea teritorială a statului român, fiind, în unele privințe, superior celui german. Până în anul 1921, serviciul de spionaj ungar a aparținut de Marele Stat Major, apoi a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
vasta rețea de informatori și colaboratori existenți în România, spionajul ungar s-a relevat ca unul din cele mai periculoase servicii secrete pentru integritatea teritorială a statului român, fiind, în unele privințe, superior celui german. Până în anul 1921, serviciul de spionaj ungar a aparținut de Marele Stat Major, apoi a fost atașat Ministerului Apărării Naționale - Secția a VI-a. Birouri de spionaj funcționau și la brigăzile teritoriale mixte ale armatei ungare, existente în Budapesta, Pecs, Seghedin, Debrețin și Miskolc. Brigada I

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
secrete pentru integritatea teritorială a statului român, fiind, în unele privințe, superior celui german. Până în anul 1921, serviciul de spionaj ungar a aparținut de Marele Stat Major, apoi a fost atașat Ministerului Apărării Naționale - Secția a VI-a. Birouri de spionaj funcționau și la brigăzile teritoriale mixte ale armatei ungare, existente în Budapesta, Pecs, Seghedin, Debrețin și Miskolc. Brigada I din Budapesta avea în compunere două secții informative: una ofensivă, respectiv defensivă. Secția ofensivă era divizată în trei birouri: a) Cehoslovacia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost întrebuințați și maghiarii, care treceau regulat granița pentru muncile agricole, în interes de afaceri sau turism. Tot în acest scop au fost interogați cetățenii români de naționalitate maghiară, care treceau în Ungaria pentru diverse probleme. Agenți ai serviciului de spionaj ungar au fost infiltrați în adâncimea teritoriului românesc, această acțiuni fiind ușurată de unele elemente șovine din rândul naționalității maghiare. Aceste elemente au provenit din armată, din fostele servicii de informații, contrainformații și polițienești austro-ungare, precum și din rândul organizațiilor paramilitare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
șantajați cu mediatizarea acestor lucruri sau... colaborarea. În cadrul activității cu rețeaua informativă a fost utilizată o paletă largă de forme de stimulare: retribuții financiare după valoarea informațiilor sau a documentelor procurate, amenințări cu denunțul la autoritățile române pentru dezertare sau spionaj, avantaje la înscrierea la facultăți sau întreținerea gratuită acordată studenților de la universitățile din Ungaria celor care aveau familiile în România, exploatarea sentimentelor naționale ungare etc. La jumătatea anului 1921, Ungaria își crease deja 30 de birouri de propagandă în străinătate

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
D.P.S.G. și Marele Stat Major au făcut un schimb de informații, util ambelor părți. Colaborarea a continuat încă de la mobilizare, la fiecare mare unitate, corp de armată, armată și comandament de armă fiind detașați agenți de siguranță cu misiuni de spionaj și contraspionaj. După 1918, structurile militare au conlucrat „în strânsă colaborare” cu D.P.S.G., în urmărirea tuturor chestiunilor care au adus atingere siguranței și/sau apărării României. Cele două instituții au procedat la schimbul și verificarea reciprocă a datelor cu caracter

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Consiliu de Colaborare, cu misiunea de a analiza etapele de execuție a măsurilor de ordine și siguranță. Motivele acestei reuniuni au fost intensificarea acțiunilor de „propagandă, agitație și subminare” la adresa statului român, mai ales descoperirea recentă a unor organizații de spionaj, atât în București cât și în provinciile alipite în 1918, în care „din nefericire” au fost implicați și funcționari ai statului. Ședința Consiliului de Colaborare s-a desfășurat la 21 ianuarie 1928, prezidată de Romulus P. Voinescu și au fost

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ajuns șef al Cercului de Recrutare din Odorhei). Cu acest prilej, Filipciuc i-a spus lui Novitzki că lucrează informativ pentru U.R.S.S. și că are „rol centralist”, iar despre colonel Otopenko a afirmat că „e în apele organizației de spionaj bolșevică”. Petrecerea prelungită a deschis limbile și astfel s-a mai putut afla că agentura sovietică de la Galați are sediul într-un magazin de manufactură, la Cernăuți aceasta se află la o firmă din industria electrică, iar la Chișinău funcționează

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de la Galați are sediul într-un magazin de manufactură, la Cernăuți aceasta se află la o firmă din industria electrică, iar la Chișinău funcționează în locuința unui oarecare Schwamberg, care are „o fată foarte frumoasă”. Un tentacul al organizației de spionaj sovietice se afla la Marele Stat Major, unde un locotenent-colonel - „implicat și el în spionajul sovietic” - s-a arătat îngrijorat, la o întâlnire cu Filipciuc și Nevitzki desfășurată la 22 mai 1928, de posibilitatea deconspirării sale. Un alt personaj suspect

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
o firmă din industria electrică, iar la Chișinău funcționează în locuința unui oarecare Schwamberg, care are „o fată foarte frumoasă”. Un tentacul al organizației de spionaj sovietice se afla la Marele Stat Major, unde un locotenent-colonel - „implicat și el în spionajul sovietic” - s-a arătat îngrijorat, la o întâlnire cu Filipciuc și Nevitzki desfășurată la 22 mai 1928, de posibilitatea deconspirării sale. Un alt personaj suspect s-a dovedit a fi Artur Gustav Niman, care lucra cu Bogomoletz, însă acesta se

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
desfășurată la 22 mai 1928, de posibilitatea deconspirării sale. Un alt personaj suspect s-a dovedit a fi Artur Gustav Niman, care lucra cu Bogomoletz, însă acesta se afla în evidențe din 1926 ca șef al unei „puternice” rețele de spionaj sovietice, specializată în obținerea datelor de ordin militar. Rezidentul britanic l-a semnalat la D.P.S.G. pentru a fi filat cu discreție, dar Niman a fost arestat de două ori și i s-au făcut percheziții domiciliare, fără însă a fi

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
s-au deteriorat la jumătatea anului 1928, în principal din cauza suspiciunilor părții române că un atentat organizat de monarhiștii ruși în U.R.S.S., prin general Leontovici, a fost „denunțat” Marelui Stat Major de către Bogomoletz. La rândul său, șeful serviciului de spionaj britanic pentru Rusia a început „să se debaraseze” de colaborarea informativă cu structurile autohtone și a început să-și creeze puncte de legătură pe malul Nistrului, fără a le aduce la cunoștința părții române. Totuși, oficiul britanic a continuat să

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cu structura specializată a armatei, mai bine documentată și cu mai multă experiență, a fost considerată obligatorie pentru a avea reușite în domeniu. Pentru a întări capacitățile de protecție a statului, a fost adoptată, la 10 iunie 1930, Legea contra spionajului și trădării în timp de pace. Intențiile bune ale legiuitorilor s-au lovit de imposibilitatea transpunerii acestora în practică, în principal din cauza crizei economice care a impus o drastică reducere de fonduri, mai ales asupra instituțiilor bugetare. Din acest motiv

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
acțiunile comuniste, sectante stiliste și legionare. Aceleași, împreună cu manifestările revizioniste ungare, bulgare și sovietice s-au dovedit a pune în pericol siguranța internă și externă a statului, în principal prin activități subversive, identificându-se cazuri concrete de propagandă, trădare și spionaj. În privința îndeplinirii sarcinilor profesionale de către funcționarii D.G.P., inspectorul Bârzescu a raportat că acțiunea de supraveghere și culegere de informații „cu personal redus, nepregătit și mijloace insuficiente” nu putea conduce la rezultate pozitive. O acțiune informativă reușită implică „sacrificii materiale”, în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
desfășurat atât operațiuni legale, prin mișcările politice permise a activa și presa scrisă, cât și unele subversive, a căror finalitate o reprezentau obținerea unor teritorii vizate. A.2. Repere ale activității desfășurate O acțiune de dezinformare a serviciilor sovietice de spionaj de către organele contrainformative române, s-a petrecut în anul 1931. Personajele principale ale acestei acțiuni au fost: Eugen Cristescu, șeful Direcției Poliției de Siguranță, Ovidiu Măcelaru, șeful Inspectoratului Regional de Poliție Chișinău, Constantin Maimuca și Niki Ștefănescu, din Serviciului de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost invitați să procedeze „cu toată energia” față de curentele politice care depășesc cadrul de activitate legal și li s-a cerut aplicarea Codului Penal. Guvernul de la București a inițiat, la rândul său, uneori în colaborare cu aliații săi, acțiuni de spionaj, în scopul identificării și preîntâmpinării unor acțiuni antiromânești. Fluxul informativ a stat la baza unor lucrări de documentare și a unor rapoarte care au fost avansate beneficiarilor legali. La mijlocul anilor ’30, organele informative ale D.G.P. au fost înștiințate despre reorganizarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
statele succesorale ale monarhiei austro-ungare, în timp ce Ministerul de Interne a rămas cu coordonarea acțiunilor de contraspionaj. Serviciul de contraspionaj, denumit Secția defensivă, avea sediul în cazarma Hadik din Budapesta, acolo unde se afla Parchetul militar special care investiga cazurile de spionaj. Parchetul era împărțit în trei subsecții: română (maior de jandarmi Herold Adam), cehoslovacă (maior Kernn) și iugoslavă (locotenent-colonel Gabor Fülop). D.G.P. a identificat și modalitatea de anchetă și judecată a celor suspecți/vinovați de spionaj împotriva Ungariei. După pronunțarea sentinței

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
special care investiga cazurile de spionaj. Parchetul era împărțit în trei subsecții: română (maior de jandarmi Herold Adam), cehoslovacă (maior Kernn) și iugoslavă (locotenent-colonel Gabor Fülop). D.G.P. a identificat și modalitatea de anchetă și judecată a celor suspecți/vinovați de spionaj împotriva Ungariei. După pronunțarea sentinței, condamnatului i se făceau promisiuni de reducere a pedepsei și chiar eliberarea sa, dacă va da informații utile pentru Secția defensivă. La 4 aprilie 1933, organele informative din Arad au comunicat despre organizarea Secției de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]