1,505 matches
-
creștetul căreia se află o importanță stațiune de zimbru sau pîn cembra. Continuînd urcușul de-a coasta, drumul traversează din nou firul văii, trecînd pe versantul Jepilor Mici, iar după ce se strecoară pe sub stînci și urcă direct printr-un horn stîncos, revine pe fata Caraimanului. Pe creasta acoperită cu pajiști, poteca descrie cîteva serpentine, apoi urcînd pieptiș pe sub pereții din dreapta, pe o porțiune surpata de eroziuni, conduce la baza unei scări de piatră cu cabluri de asigurare. Înainte, în firul văii
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
Pe creasta acoperită cu pajiști, poteca descrie cîteva serpentine, apoi urcînd pieptiș pe sub pereții din dreapta, pe o porțiune surpata de eroziuni, conduce la baza unei scări de piatră cu cabluri de asigurare. Înainte, în firul văii, se ridică o treaptă stîncoasa înaltă peste care apele Văii Jepilor formează Cascadă Caraimanului (sau Vînturișul Caraimanului), impresionantă mai ales primăvară și la începutul verii, cînd valea are debit mare de apă. În stînga, pește vale, versantul Jepilnr Mici este acoperit cu o vegetație bogată
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
formează Cascadă Caraimanului (sau Vînturișul Caraimanului), impresionantă mai ales primăvară și la începutul verii, cînd valea are debit mare de apă. În stînga, pește vale, versantul Jepilnr Mici este acoperit cu o vegetație bogată întreruptă de tancuri, pereți și vîlcele stîncoase. În contrast cu acest versant sălbatic și întunecat, în dreapta și deasupra noastră se deschid fetele luminoase ale Caraimanului, cu abrupturi înlănțuite de brîne bogat înierbate și presărate cu sumedenie de flori. Nu departe, poteca traversează firul bolovănos al Vîlcelului Brînei Portiței, după
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
deasupra noastră se deschid fetele luminoase ale Caraimanului, cu abrupturi înlănțuite de brîne bogat înierbate și presărate cu sumedenie de flori. Nu departe, poteca traversează firul bolovănos al Vîlcelului Brînei Portiței, după care continuă urcușul și iese la baza treptei stîncoase a Cascadei Caraimanului, în punctul în care, spre dreapta, pornește largul pridvor înierbat al Brînei Portiței. În continuare, poteca ne conduce curînd în firul Vîlcelul Zăpezilor (păstrează multă vreme zăpadă), de unde urmează o fată stîncoasa, urcă pieptiș printr-un mic
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
de talie mare și medie: cocoși de munte ("Tetrao urogallus"), ptarmigani ("Lagopus lagopus"), mamifere: iepuri de câmp, foci tinere, vulpi polare. Sunt și necrofage, hrănindu-se cu cadavre. Sunt păsări monogame. Majoritatea cuibăresc în copaci mari, dar și pe țărmurile stâncoase ale mărilor și pe faleze departe de mare lângă lacuri și râuri mari. Ponta are loc în aprilie-mai într-un cuib mare făcut din crengi. Depun de obicei două ouă; incubația durează șapte săptămâni, puii se acoperă cu pene în
Vulturul de mare () [Corola-website/Science/322089_a_323418]
-
sau midia comună, este specia de midie întâlnită în special în regiunile de nord din Europa dar și la Marea Mediterană. Specia "" face parte din încrengătura "Mollusca", clasa "Bivalvia" ("Lamellibranchia"), subclasa "Eulamellibranchiata". Specia trăiește în zonele stâncoase de coastă. Deoarece în aceste zone forța valurilor care lovesc stâncile este deosebit de mare, scoica prezintă o adaptare interesantă care îi permite fixarea de stânci. Este vorba de prezența unei glande localizate în masa piciorului. Această glandă secretă o substanță
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
Franței era mare și apărarea rămânea principala prioritate a lui Honoré. Cu acest gând în minte, acesta a adus două noi caracteristici: Turnul aToti Sfinții” (F) și Bastionul Serravalle (G). Turnul a Toți Sfinții” era semicircular și păzea capătul promontoriului stâncos. Completat cu platforme pentru puști și tunuri, comunica cu peșteri săpate de om în piatră. Pasaje subterane îl legau și de Bastionul Serravalle, care a fost în esență un turn de arme de 3 etaje, prevăzut cu tunuri . Dedesubtul curții
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Oregon Boundary" ("Tratat între Majestatea Sa și Statele Unite ale Americii, pentru stabilirea frontierei Oregon") și denumit în Statele Unite "Treaty with Great Britain, in Regard to Limits Westward of the Rocky Mountains" ("Tratatul cu Marea Britanie, în ce privește limitele de la vest de Munții Stâncoși"), denumit și tratatul Buchanan-Pakenham, sau tratatul Packenham, sau, ca și alte tratate fără legătură cu acesta, tratatul de la Washington — este un tratat între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și Statele Unite ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
și britanice în Țara Oregon, ocupată în comun de ambele state de la tratatul din 1818. Tratatul din 1818 a stabilit frontiera dintre Statele Unite și America de Nord Britanică de-a lungul paralelei de 49 de grade latitudine nordică din Minnesota până la Munții Stâncoși. Zona de la vest de acești munți era cunoscută americanilor sub numele de Țara Oregon iar britanicilor sub numele de Departamentul Columbia sau Districtul Columbia al Companiei Golfului lui Hudson. În regiune era inclusă și porțiunea sudică a unui alt district
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
cel mai puțin afectată de epidemie. Pentru restul omenirii a fost prea târziu pentru a lua măsuri de protecție. O mare parte din Statele Unite, cu excepția pe Coastei de Vest, a fost depășită de zombi. Supraviețuitorii s-au salvat în Munții Stâncoși, care era o barieră naturală pentru infecție. Între Pakistan și Iran, a izbucnit un războiul nuclear, care a avut urmări teribile pentru mediul și clima întregii planete. Emisiile mari de substanțe radioactive au contribuit la contaminarea întregii Asii de Sud
Războiul Z (roman) () [Corola-website/Science/329635_a_330964]
-
este o arie protejată, situată la vest de satul omonim din raionul Rezina, Republica Moldova. Rezervația cuprinde un defileu stîncos cu peșteri, râul Saharna și cascade. Unele peșteri au fost locuite încă de oamenii primitivi. Pe versanți creștre o pădure de stejar pufos. Aria naturală de Stat "Saharna" a fost încadrată în Etajul fitoclimatic: FD1 - Deluros de stejărete și FD2
Rezervația peisagistică Saharna () [Corola-website/Science/329708_a_331037]
-
de tip avifaunistic, floristic și faunistic), aflată în răsăritul satului Jurilovca, pe teritoriul administrativ al comunei Jurilovca. Aria naturală acoperă marginea estică a promontoriului "Doloșman", și reprezintă o formațiune geologică (faleză calcaroasă) ce cuprinde ruinele cetății Argamum - Orgame și abruptul stâncos al falezei. Aceasta este situată în județul Tulcea, în sud-vestul Deltei Dunării, la sud de brațul Sfântu Gheorghe. În antichitate Herodot îl menționează sub denumirea de "Orgamon", fiind în acel timp un cap al Sciției minore pe țărmul apusean al
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
mai mult cu cât drumul este public). Pe un "traseu comun mai multor semne diferite", se aplică toate semnele în grup - unul sub altul - vertical și, în nici un caz alternativ și la distanțe mari unul de altul. Dacă zona este stâncoasă, semnele de marcaj se grupează orizontal. Pentru indicația unghiului direcției (15, 30, 45, 60, 75, 90, 105, 120 grade), "în punctele de inflexiune ale unei poteci" sunt aplicate săgeți bicolore (culoarea marcajului + culoarea albă) de 40-50 x 8-10 cm. Pe
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
fața spre sensul de mers. La partea inferioară stâlpii trebuiesc prevăzuți cu gheare pentru fixarea în fundații de ciment și apoi în sol. La partea superioară ei trebuie prevăzuți cu o paleta pentru semnele de marcaj. Marcajele aflate în "zonele stâncoase greu accesibile", se aplică pe lespezi plate din piatră ori pe palete metalice scurte, eventual se implantează în grămezi de pietre cimentate ce au înălțimea de 0,4 - 0,6 m. Amplasarea indicatoarelor montane se face la începutul traseului, la
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
în zonele unde există pericole. Tipuri de indicatoare: Există și "Marcaje de avertizare" care sunt dispuse: Marcajele forestiere, pot servi la orientare acolo unde marcajele omologate lipsesc sau sunt deteriorate. Astfel, din punct de vedere practic: Marcaje aflate în "zone stâncoase greu accesibile": Momâi (un grup de pietre în forma de piramidă, a căror înălțime variază până la 1 m)
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
naturală a fost declarată Arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și este o zonă montană (cursuri de apă, cheiuri, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase, peșteri (Peștera Ursului și Peștera Mică), grohotișuri, pajiști montane și păduri) ce adăpostește o mare varietate de floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în stratele de calcare (din versanții abrupți
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
și o închisoare construită sub forma unei bolte. Castelul are două intrări. Prima este printr-o poartă bine apărată situată într-o piatră crăpată, unde atacatorii puteau fi atacați cu ușurință de către apărători. A doua intrare este printr-un golf stâncos, având deschidere spre o peșteră marină la nord de castel. De aici o cale abruptă duce în vârful stâncii, unde se află cel mai bine apărat loc din fortăreață. Probabil cea mai veche referință despre Dunnottar este faptul că în
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
Adultul are un colorit brun pe spate și aripi, albicios pe cap, abdomen și sub aripi, cu striuri maronii longitudinale. Juvenilul este mai închis pe spate, cu pete longitudinale maronii pe abdomen mai pregnante. Cuibărește în arbori sau pe versanții stâncoși. În luna aprilie are loc depunerea pontei, formată din 3-4 ouă cafeniu deschis cu pete întunecate. La clocit participă ambele sexe, cu schimbul, timp de 28-30 de zile. Specia de șoim "Falco cherrug" se regăsește, într-o mare diversitate, în
Șoim dunărean () [Corola-website/Science/327627_a_328956]
-
la două mile de casă, se află celebra cădere de apă, o cascadă ale cărei ape cad necontenit într-o groapă săpată în piatră, iar groapa este înconjurată de capetele ieșite din apă ale trunchiurilor de copaci căzuți de pe povârnișul stâncos al cascadei”. Cascada a devenit mai cunoscută în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu mișcarea romantică, ai cărei simpatizanți și promotori erau în căutarea unor locuri sublime. Călătoriile în regiune ale aristocrației din Marea Britanie și din Irlanda
Cascada Powerscourt () [Corola-website/Science/327729_a_329058]
-
Rapana ("Rapana thomasiana", "Rapana pontica", "Rapana bezoar", "Rapana Venosa"), este un melc marin aparținând familiei Muricidae, clasa Gastropoda, încrengătura Mollusca. Trăiește pe substraturile nisipoase și stâncoase de la linia țărmului până la 30 metri adâncime. Semnalat pentru prima dată în Marea Neagră în anul 1948 în zona portului Novorossiisk, Rusia, în 1963 începe să apară și în dreptul litoralului românesc. Rapana își are originea în Marea Japoniei, Marea Chinei și
Rapană () [Corola-website/Science/327091_a_328420]
-
cu înălțimi la vârfuri de 1.100 metri, coboară direct către fundul mării. Țărmul are aspectul unui zid de apărare al unei cetăți, cu peșteri adânci și fără plaje. Lanțul muntos este tăiat arareori de trecători și văi joase. Țărmul stâncos este erodat de curenții ecuatoriali de sud ai Pacificului. Trăsăturile reliefului se văd oglindite în numele pe care le-au dat băștinașii insulelor: "Hiva Oa", „creasta lungă”; "Nuku Hiva", „creasta stâncii”; "Fatu Iva", „nouă stânci”; "Fatu Huku", „bucată de piatră„; "Ua
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
Șcheiul de stațiunea turistică Poiana Brașov. În abruptul drept din apropierea primei stânci ce străjuiește drumul (între Poiană și Brașov) forestier, se află un izvor. Astăzi întreaga zonă este amenajată pentru plimbări în aer liber, relaxare, picnic sau cățărare pe abrupturile stâncoase din cheile Pietrelor. Fauna este reprezentată de mai multe specii de mamifere și păsări printre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
așezărilor umane, atât la munte cât și la șes. Este mai puțin întâlnit în interiorul pădurilor și în Bărăgan. Dihorul poate trăi în orice zonă unde își poate face o vizuină și de unde să-și procure hrana: păduri, zăvoaie, lunci, zone stâncoase, pajiști. Teritoriul de vânătoare al unui dihor poate ajunge la 2 km². Dihorul a fost alungat din multe zone în care trăia, datorită urbanizării, deșertificării și incendiilor forestiere, fiind ocrotit în majoritatea Europei. Principalii săi dușmani naturali sunt lupii, vulpile
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
Sân Giovanni. Are o populație de 500 de locuitori. se confruntă vest la sud Marea Tireniană și este înconjurat de orașul district de Amantea la sud, unde granița începe cu Campora Sân Giovanni . Teritoriul constă în principal dintr-un promontoriu stâncos, în câmpia se află în centrul orașului. Aceasta include, de asemenea, o zonă de deal și plaje largi. Climă este blândă. Sursa principala de Coreca economic, precum și în apropiere Campora Sân Giovanni este sectorul turismului și hotel, dezvoltat datorită frumusețea
Coreca () [Corola-website/Science/330579_a_331908]
-
și Burundi și se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă, traversând statele africane: Sudan, Sudanul de Sud, Burundi, Rwanda, Tanzania, Uganda, Etiopia și Egipt. Valea Nilului era numită ca fiind "Ținutul Negru", deoarece mâlul rămas după revărsare era negru. Deșertul stâncos era numit "Ținutul Roșu". Egiptul nu are parte de precipitații dese, în schimb, Nilul a fost cheia pentru dezvoltarea civilizației egiptene. Fluviul era asemeni unei oaze fertile în mijlocul deșerturilor mari care le-a permis egiptenilor să se dezvolte într-un
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]