4,267 matches
-
acea monotonie a frazelor definitive. Dumnezeu voia să-Și arate puterea fără seamăn și să pedepsească aroganța cârmuitorilor, corupția, nedreptatea și depravarea lor. El ținea să ne prevină asupra a ceea ce avea să se abată peste noi dacă am fi stăruit pe calea nelegiuirii, numai că ochii și inimile au rămas ferecate. A doua zi după această dramă, toți locuitorii orașului se convinseseră că cel dintâi răspunzător de nenorocirea cu pricina, omul care atrăsese asupra lor mânia divină, nu era altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai groase, apoi s-a dus, străjuit de doi soldați, să-și dezlege calul din grajd, îndărătul casei. Ieșită în deschizătura ușii, ținându-mă pe mine pe jumătate adormit în brațe și cu capul Wardei ițindu-se peste umărul ei, mama stăruia să afle de la ofițeri unde aveau să-i ducă bărbatul. Aceștia răspunseră că vizirul al-Mulih le dăduse o listă de persoane pe care dorea să le vadă urgent; mai adăugară că nu avea de ce să se teamă. La plecare, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Colón“. Voia, zicea el, să înarmeze niște caravele ca să ajungă în Indii mergând spre Apus, pământul fiind rotund, și nu-și ascundea speranța de a căpăta pentru această expediție o parte din tezaurul Alhambrei. Se afla acolo de săptămâni întregi, stăruind să vadă pe rege sau pe regină, care îl evitau, deși el le fusese recomandat de personaje de vază. Așteptând să fie primit, le adresa necontenit mesaje și jalbe, lucru care, în acele vremuri de război, nu putea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu tatăl meu, care nu-și pierduse nădejdea de a da de urma Wardei și a fetiței ei, care își jurase să nu plece fără să le ia cu el, sub nasul și în ciuda tuturor soldaților Castiliei și Aragonului. Tot stăruind, vizită după vizită, obținuse din partea lui Hamed dezrobitorul făgăduiala de a face să ajungă un mesaj la concubina sa. Mai izbutise de asemenea, cu ajutorul unei mari sume de bani, să dea o însărcinare asemănătoare unui neguțător genovez pe nume Bartolomeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am priceput că nu era străin de exaltarea lui Mohamed. L-am întrebat dacă pleca și el în pribegie. „Nu, mi-a răspuns el zâmbind, eu nu voi pleca decât după ce va fi eliberat și ultimul captiv musulman.“ Salma a stăruit: — Riști să rămâi mult și bine într-o țară necredincioasă! Dezrobitorul avu un zâmbet enigmatic, dar nu lipsit de melancolie: — Trebuie uneori să nu te supui Celui-de-Sus pentru a-L asculta mai bine, mormăi el, ca și cum vorbea cu sine însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de numeroase. Se arăta convins de interesul lor imens pentru soarta Granadei, de voința lor de a o dezrobi de necredincioși. Dintre toți cei de față, nu eram printre cei mai puțin entuziaști. Când am rămas singuri, seara, am stăruit pe lângă unchiul meu: — Când crezi că ne vom întoarce? Nu a părut că pricepe ce voiam să spun: — Să ne întoarcem unde? Mi-am explicat reacția lui prin oboseala călătoriei. — La Granada, nu de asta vorbeai? S-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Putred de bogat... — Se spune că a jecmănit ținutul Rif. — Principii au jecmănit mereu provinciile și nimeni nu le-a refuzat vreodată din pricina asta mâna fiicei sau surorii. — Și cu femeile, cum stă? M-a privit din cap până-n picioare, stăruind asupra pufului firav de pe chipul meu. Ce știi tu despre femei? — Știu ce trebuie să știu. A schițat un zâmbet; privirea mea hotărâtă l-a înghețat. S-a întors spre maică-mea, părând să întrebe dacă trebuia să continue o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au meritat-o, iar în familia noastră fetele au fost întotdeauna ireproșabile. — Ești sigur că Mariam va fi fericită cu...? — Vezi-ți de treburile tale. S-a șters la gură cu dosul mânecii și s-a ridicat ca să plece. Am stăruit, lamentabil. Nu pleca așa! Lasă-mă să-ți vorbesc! — Am făgăduit-o pe sora ta acestui om și eu n-am decât un singur cuvânt. Pe deasupra, am semnat, iar căsătoria se face peste câteva săptămâni. În loc să stai să asculți gogoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a explicat pentru ce veniserăm. N-a zăbovit asupra soartei nevestelor lui Zeruali, pentru că știa că argumentul ăsta nu prea ținea cu Astaghfirullah. În schimb, a amintit de viața destrăbălată a logodnicului, de relațiile lui cu fostele soții, apoi a stăruit îndelung asupra trecutului acestuia, asupra masacrării călătorilor, „mai ales a primilor pribegi andaluzi“, asupra jafului din Rif. — Ce spui tu e de ajuns pentru a trimite un om în focul Iadului până la sfârșitul veacurilor. Dar ce dovezi ai? Ce martori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acasă, ca să ne arate biblioteca; unul avea cinci sute de lucrări, altul o mie, un altul mai mult de trei mii, și ne încurajau să ne îngrijim de caligrafie spre a putea copia cărțile cele mai de preț, căci astfel, stăruiau ei, se răspândește știința. Când aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem un pahar de lapte prins sau mergeam să hoinărim prin Piața Miracolelor, unde curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de fier al palatului. — Știi că tocmai ai făptuit o crimă împotriva Legii lui Dumnezeu? De la prima aruncătură de ochi, pricepuse că fusesem batjocorit și încerca să mă mângâie în felul lui. Am grăbit pasul fără să zic nimic. A stăruit: — L-am auzit de curând pe un șeic de vază susținând că majoritatea suveranilor din vremea noastră, dacă nu cumva chiar toți, își sporesc veniturile prin dări care-s interzise de Legea lui Dumnezeu, că toți sunt niște hoți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost cel care și-a pierdut, de la o zi la alta, orice urmă de jovialitate, de veselie, de haz poznaș. Fruntea îi era mereu îngrijorată. În seara aceea am înțeles în sfârșit ce anume îi umbla prin minte prietenului meu. Stăruia să-mi afle părerea. — Nu putem totuși s-o lăsăm la nesfârșit pe Mariam printre leproși! Din moment ce intervențiile noastre n-au dus la nimic, ce sugerezi să facem acum? Habar n-aveam, astfel că răspunsul meu a venit și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit, pământul a început să vibreze sub pașii dansatorilor. M-au chemat și pe mine foarte curând ca să mă alătur sărbătorii. Au stăruit: aveam tot timpul să-mi văd soția deoarece, potrivit datinii, nu trebuia să ies din casă mai devreme de șapte zile. Când m-am trezit, mireasa era în picioare în patio, rezemată de fântână, uitându-se apatică la mama, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în jos. Dacă vedea trupul gol al acelei femei, știa ce soartă îl așteaptă. Înalță capul și deschide ochii! Ordinul lui Harun fu însoțit de o mișcare bruscă a jungherului. Zeruali înălță capul, dar își ținu ochii strâns închiși. — Privește, stărui Harun, în timp ce Mariam își deznoda straiele cu o mână, ștergându-și lacrimile cu cealaltă. Rochia căzu. — Uită-te la corpul ăsta! Vezi vreo urmă de lepră? Du-te s-o cercetezi mai de aproape! Harun începu să-l zgâlțâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să vrei să-l contempli niciodată? E adevărat că nu puteam fi singuri într-o casă, nici a ei, nici a mea, și că trebuia să ne mulțumim să străbatem orașul unul lângă altul. În ziua primei întâlniri, Nur a stăruit să mergem să vizităm grădina interzisă. — I se spune astfel, mi-a explicat ea, pentru că este înconjurată de ziduri înalte, iar sultanul a interzis vizitarea ei spre a ocroti o minune a naturii: unicul arbore din lume care produce balsam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar aici o să fiți la adăpost și n-o să vă trezească nimeni. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă pe fereastră. Nu era decât o încăpere dreptunghiulară, luminată de o făclie gata să se stingă. O ușoară aromă de tămâie stăruia în jurul nostru. Prin fereastra fără oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și mai multă energie pentru ca sultanul s-o împărtășească. Păru că stă să cugete. Buzele lui schițară o strâmbătură. Apoi spuse, ca și cum ar fi continuat o conversație lăuntrică: — Dar cu un sultan nimic nu e niciodată simplu. Dacă am să stărui prea mult pe lângă el, are să-și spună că încerc să-l îndepărtez din Cairo și n-are să mai vrea să plece. Încrederea lui mi-a dat curaj: De ce n-ai pleca tu însuți cu armata? Nu ai cu treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar fi trebuit să fie evident, și pentru ea, și pentru mine. N-aveam o casă la Tunis, unde mă așteptau mama și fiica mea mai mare? Cu toate astea, am rămas tăcut, arborând un zâmbet enigmatic. Circaziana mea a stăruit: — Ce i-ai spus prietenului tău? — Corabia lui va străbate toată Mediterana înainte de a coborî, după Tanger, de-a lungul coastei atlantice. O să debarcăm unde o să avem chef. În loc să-și dezvăluie îngrijorarea, Nur își luă un ton cântător: — Nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și fiicele tale sunt sănătoase. Harun le trimite lună de lună bani și hrană. După ce am mai oftat de vreo două ori, i-am întins scrisoarea. A făcut un gest ca s-o dea la o parte, dar eu am stăruit. Fără să știu prea bine de ce, țineam ca el s-o citească. Poate că voiam să se abțină s-o condamne pe Nur. Poate că voiam, din amor propriu, să evit să se uite la mine cu milă, de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tras cu coada ochiului spre Guicciardini și mi s-a părut că stătea pe ghimpi. Am tras concluzia că papa încerca să-mi verifice cunoștințele religioase înainte de a-mi încredința o misiune pe lângă musulmani. Văzând că zăboveam cu răspunsul, a stăruit: — Religia n-ar fi fost oare cea mai bună dintre căile posibile pentru un cărturar și erudit ca dumneata? Am fost evaziv. — A vorbi despre religie în prezența Sanctității Sale este ca și cum s-ar vorbi despre o logodnică în prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de tare pe fiul meu, Giuseppe, că, de-a lungul întregului drum, m-a implorat să repet la nesfârșit aceleași gesturi, râzând în hohote de fiecare dată. * * * Chiar în ziua sosirii noastre la Roma, Giovanni al Cetelor Negre a stăruit să ne ducem împreună la papă. L-am găsit în consfătuire cu Guicciardini, care n-a părut deloc încântat de venirea noastră. Fără îndoială că tocmai îl convinsese pe Sfântul Părinte să ia o hotărâre dificilă și se temea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de gladiatori ce urmau să aibă loc în arenă din porunca împăratului. Povesteau că în urmă cu câteva zile Vitellius cumpărase un gladiator pe care îl adusese tocmai de la Treveri. Numele lui de luptător era Skorpius. O clipă, numele acela stărui în mintea lui Valerius, care îl văzu pe Titus în taverna de la Colonia Agrippinensium. Titus îi vorbise cu teamă despre acel gladiator invincibil. Valerius se ridică. Avea să plece departe de toate acelea. Dacă Velunda îi vorbise despre destinul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și a-l face să se prăbușească epuizat. Trebuie să-i înveți mișcările, ca să le poți anticipa. Și cum poți să le înveți mai bine decât cunoscându-le în mod direct? Preț de o clipă, imaginea înspăimântătoare a lui Skorpius stărui în mintea lui Valerius. Acesta închise ochii, îngrozit. — Să-i cunosc mișcările? Deci nu-i de-ajuns să fug... — Obiectivul tău e nu să eviți adversarul, ci să-l lovești. Fuga te ajută să-i eviți în ultima clipă loviturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu toate informațiile elementare pe care trebuia să le știe despre suspectul său; când dormea, cu cine vorbea, ce mânca și ce bea. Apoi spionul își aminti de mirosul misterios din acea zi din livadă. O urmă a acestuia mai stăruia în pielea și hainele sale. Se putea oare ca Sampath să fie drogat? Ce se gătea în ceaun? Fără îndoială, fuma ganja - creștea sălbatică pe toată coasta dealului. Dar oare lua și opium? Și cine mai știe ce? Spionul rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe acolo. Până s-a instalat, am și tras-o pe Veturia în bucătărie s-o descos despre musafira asta neașteptată. Veturia îmi spusese că va veni și o nouă colegă de-a ei, a insistat să o aducă, a stăruit să vină, să o mai scoată din necazul ei. Îmi tot repetase să am grijă de ea, mai ales după ce am întrebat-o de câteva ori cine-i și ce-i cu ea. N-am vrut să-i spun Veturiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]