2,655 matches
-
nefericită, căci cei care o turnaseră în bronz avuseseră destui bani să-i facă brațe și picioare, ba, în plus, îi îndesaseră și un joben pe cap. Și nici la vălătucii bărbii nu se scumpiseră. Omul, care nu avea o statură mai înaltă ca un copilandru, își ținea capul vag dat pe spate, mâna dreaptă ridicată și piciorul stâng împins înainte. Părea că are ceva important de spus. O femeie disproporționat de mare în raport cu trupul firav al tribunului îl privea în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putea atinge sublimul, scriindu-și de la cap la coadă, din scrâșnete și pocnete, numele întreg din care, la repezeală, prietenii foloseau doar o prescurtare ce te îndepărta, în mod nedrept, de original. Căci Maca nu era doar, așa cum îi arătau statura înaltă și părul sârmos unindu-se cu barba într-un fel de glugă, un om ontogenetic. El era, dacă se poate spune așa, un om filogenetic. Un om care se repeta pe sine. Purta, în înfățișarea și gesturile lui, urmele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și înjurăturile mele, râse Maca. Nu fac parte din peisaj, dar cum ai putea explica lumea fără ele ? — Lumea n-are ramă, adăugă Tili. Linia orizontului pare o ramă, dar nu este. Uriașul râse din colțul lui. Într-adevăr, pentru statura lui, orizonturile erau mai largi, dar asta nu-l ajuta cu nimic. — E târziu, spuse bătrânul. Fetița trebuie să se culce. Pe mâine, spuse Maca, ridicându-se. Bătrânul îi învălui într-o privire tristă. — Eu sunt aici. De oriunde ați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndreptă spre cineva din fundul sălii, ca și când nu-l interesa deloc Ioana și ar fi așteptat de mult prilejul de a fugi. Scăpat de rival, Pomponescu merse la Ioana și cu încovoierea lui de umeri care nu-i diminua deloc statura și nici nu i-o înclina din mijloc, ridică mâna Ioanei și o sărută, adăugând un compliment oral. Numai cine nu cunoștea bine pe Ioanide putea interpreta fuga lui ca indiferență. Cât stătuse pe scaun, arhitectul bătuse cu degetele darabana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
născut în februarie 1885, ziua am uitat-o, e ușor totuși de găsit. Merge deci spre cincizeci și cinci de ani, arătând cu toate astea ceva mai bătrân, din cauza mustății aproape albe. Mersul îi e dimpotrivă dârz, puțin cam clătinat, statura zveltă și părul gros și mai puțin vrâstat cu alb. Joacă popice și ping-pong. N-am auzit vreodată să fie bolnav, în ciuda feței palide și scobite în obraji. E așa de prudent în toate, încît nu l-am surprins niciodată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ținută invariabilă, preferând de obicei haina neagră. Acum Pomponescu adoptase mici retușări. Părea evident că-și vopsea mustața, purta apoi haine mai variate în ton, admițând griul și tabacul. Se ferea totuși de stridențe, de tăietura prea acuzată la talie. Statura sa impozantă tolera o anume studiată neglijență. De pildă, Pomponescu nu punea la gât o cravată prea bătătoare la ochi, cel mult arbora din când în când un papion cu buline albe, mărunte. Își schimba hainele des, fără să pară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
evoca tot mai des oamenii pe care îi cunoscuse în copilărie și tinereță, părând a nu-l interesa prezentul. . - Când a murit, maman, unchiul Paul? . - Acum treizeci de ani! . - Mânca îngrozitor! Într-adevăr, acest unchi al lui Pomponescu, semănând la statură cu el, cu deosebirea că era mult mai corpolent și avea o bărbuță de mușchetar, mânca și bea abundent, fără să se bage de seamă, păstrîndu-și sprinteneala și o permanentă binevoitoare prezență de spirit față de doamne. Era un Pomponescu vesel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Era un Pomponescu vesel, deschis, redondant și neinfatuat. O mică deosebire de dozaj, și un om se distinge profund de un cvasi sinonim al său. Pomponescu semăna la umor cu o altă rudă, o mătușă dinspre mamă, care avea aceeași statură și purta decolteuri, preferând a sta în picioare, spre a-și expune întreaga siluetă. Pe cât era de solemnă corporal, pe atât era de sfioasă și de blândă. Mustața și-o mușca tatăl lui Pomponescu, care era însă foarte nervos și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
succes scrieri ale sale pentru publicul larg, putem să ne limităm la această aserțiune. Am putea chiar accepta evaluarea dură a lui Schumpeter privindu-l pe Bastiat, că "nu a fost un teoretician", fără a-i diminua în mod serious statura. Este adevărat că atunci când, la sfârșitul carierei sale publicistice extrem de scurte, acesta a încercat să ofere o justificare teoretică pentru concepțiile sale generale, el nu a reușit să satisfacă profesioniștii. Ar fi fost într-adevăr un miracol dacă un om
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a gândi legat, temeinic și "profesionist" este impresionant, dar pe de altă parte filozoful se pierde până la urmă în acest hățiș organizat și ceilalți sfârșesc prin a obosi să-l urmeze în labirintul lui. El rămâne singur, având ceva din statura unui ciclop, care, ridicat cu un cap deasupra omenirii, macină la nesfârșit realitatea cu uriașele pietre de moară pe care și le-a fabricat singur. Codul trebuie să aibă în el ceva de litanie și autorul lui este primul care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
personaj nebulos, distrat și sfrijit, eliberat de verigile care îndeobște îi țin pe oameni legați de lumea aceasta. El este dincolo de foame, de sete, de eros și, în genere, de orice latură pragmatică a vieții. Doamne ferește să ai, ca filozof, statura unui profesor de sport (de vreme ce Kant avea 1,50 m și semăna cu o maimuțică), să-ți placă mâncarea bună (și totuși lui Toma d'Aquino i se tăiase un semicerc în tăblia mesei ca să-i poată încăpea burta în timp ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Leonat, a cărui vorbiri cu haz au făcut pe părinții noștri să râdă și să petreacă cu cea vreme. Cine din cei mai bătrâni nu cunoaște pe vestitul Leonat din Longobarda. Care se hrănea cu barda, Om nu mare la statură, Dar făcut spre băutură. Testamentul lui frumos, prin care lasă în limbă de moarte ca să fie îngropat cu gura la cep, e mai cunoscut decât crezul mult evlaviosului Leonat, pe care iată-l: Crez într-un cazan, tatăl al mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul său, are o ocupație ce a devenit o adevărată patimă, vânătoarea. Se înfățișează, ca și stareța, îmbrăcat după moda zilei și cu o eleganță căutată, modificându-și portul monahal: „Văzui la el pe mâneci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-acei ce păcătoși i-arată/ Pe vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
timp în compania sa. Cu toate că l- am cunoscut foarte puțin, prin anii 45-50 (secolul XX), imaginea lui aureolată ne revine în memorie ca unul dintre cei mai de seamă preoți din zona Oncești. Era un bărbat de o statură impunătoare, cu părul și barba lungi, albite de suferințe, din cale- afară de politicos și ospitalier. Prezența lui fugară radia a pace și inducea un puternic echilibru sufletesc. Credința sa nestrămutată, exprimată în fiecare gest, te cucerea repede, căci era un
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul său, are o ocupație ce a devenit o adevărată patimă, vânătoarea. Se înfățișează, ca și stareța, îmbrăcat după moda zilei și cu o eleganță căutată, modificându-și portul monahal: „Văzui la el pe mâneci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-acei ce păcătoși i-arată/ Pe vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la mai puțin de 250 de km depărtare de casa lor. Cercetările ne spun acest lucru. Ascultarea ne spune și mai multe. Gândiți-vă la tânărul domn Stenavich din Marshfield, Wisconsin. Până la finalul studiilor sale de liceu, în iunie 2000, statura sa de 2 m înălțime și 117 kilograme a atras atenția selecționerilor pentru facultățile sportive. Deoarece vroia să rămână lângă casă și să joace la o echipă puternică, imediat Adam și-a limitat alegerile la două opțiuni: Universitatea din Wisconsin
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
care variază din punct de vedere cantitativ, și anume nu variațiile «tot sau nimic», ci acelea care produc «mai multe» sau «mai puține» efecte. Aceste poligene , așa cum sunt numite ele, produc individual efecte minore, dar cumulate conduc la diferențe de statură, emotivitate, inteligență și În multe alte trăsături importante. Datorită poligenelor, organismul va poseda o mare cantitate de variabilitate genetică și cea mai mare parte din variația fenotipică pe care o observăm va constitui o funcție a acestor sisteme” . „Există suficiente
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
statisticii În biologie. Propunerile lui Galton erau bazate pe o caracteristică numită valoare civică (Înclinație naturală). Deși această caracteristică nu a fost niciodată măsurată, ea era considerată, din punct de vedere a posibilităților de notare, ca având o situație similară staturii sau greutății corporale. În sistemul lui Galton, cel mai amplu grup era cel al respectabilei clase muncitoare, a cărei valoare civică era situată În apropierea mediei caracteristice Întregii populații. Deasupra acestei categorii se situau muncitorii calificați, mai puțini la număr
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
omul s-a remarcat prin mai multe isprăvi și a produs cu siguranță multă confuzie - misiune teleghidată! - într-o perioadă când basarabenii care fuseseră obișnuiți să-l vadă într-o altă lumină, așteptau din partea sa repere demne de urmat, pe potriva staturii intelectuale și mai ales a pretențiilor de „călăuză”, de „guru” național pe care și le afișa maestrul. Prezint, în cele ce urmează, un mini-serial al prestației acestui scriitor puternic controversat, un „triptic imagologic”, care ne va ajuta să vedem abisul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
răspunsurile elevilor au devenit mai reținute, dar mai legate de prezentul lor, nu de al domnitorului "el a locuit la palatul culturii, strada Ștefan cel Mare"192. Au rămas în continuare sensibili la încercările din viața eroului: "era mic de statură și sabia lui era grea"193. Neașteptata lor compasiune pentru marele războinic salvează tacit Eroul de la completa lui mumifiere prin encomiastica de ocazie. Nici elevii din anii terminali ai liceului nu au uitat repertoriul anecdotic asociat domnitorului 194, amintind de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
conferințe ținute în Europa). Ceea ce nu s-a întâmplat încă este convertirea feministelor. Adeptele feminine ale lui Yourcenar sunt puține și la distanță una față de alta, și atunci când există nu-și motivează opiniile cu luciditate. Dacă criteriul este femeie de statură literară națională și internațională, atunci numărul de admiratori este încă și mai mic. Modificați situația încă o dată la feministele lesbiene, și începe strigătul de război pentru toate motivele pe care le-am enumerat în acest capitol. În ultimă analiză se
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe ceilalți în drumul lor, a poruncit îndată să i se taie și lui capul. Seleucus se trăgea din Capadocia și dobândise printre ceilalți tineri militari un rang mai de vază printre celelalte dregătorii romane. Fiind în floarea vârstei, prin statură și putere, era apreciat de toți soldații, întrecându-i prin înălțimea trupului, dar mai ales prin curaj, așa încât toți îl admirau pentru voinicia și frumusețea lui. Ca unul care încă de la începutul persecuției suferise pentru credință cu multă răbdare multe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
crezut irecuperabil. Iulian a avut șansa de a studia în diferite locuri, permanent sub supravegherea trimișilor lui Constantius II, vărul său. Cine era Iulian? Ammianus Marcellinus, ni-l descrie spunând că pe la 20 de ani, Iulian (n. 331) era de statură mijlocie, cu părul lins, cu o barbă aspră ascuțită, cu ochi frumoși scânteietori, semnul unei inteligențe vii, sprâncenele bine evidențiate, nasul drept și gura destul de mare, buza inferioară atârnată, gâtul gros și curbat, umerii largi, bine făcut din cap până în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]