KorAP: Find »[drukola/base=steluță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...85 >

2,108 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

pe aici. — E fată bună Steluța, spuse Mioara cu gura și cu mâinile În același timp. O mai apucă crizele câteodată, da’ Încolo noi ne avem ca frații. Io și Tomică Îi ajutăm, eh, ei sunt mai sărmani... Tomică și Steluța veneau de dincolo, din camera cu dormeză. Nu lipsiseră decât câteva minute, așa că Mioara nici nu catadicsi să bage de seamă. Căscă, iar bărbatu-său umplu pentru ultima oară paharele cu ce mai rămăsese pe fundul sticlei. Steluța Îi aduse

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Tomică și Steluța veneau de dincolo, din camera cu dormeză. Nu lipsiseră decât câteva minute, așa că Mioara nici nu catadicsi să bage de seamă. Căscă, iar bărbatu-său umplu pentru ultima oară paharele cu ce mai rămăsese pe fundul sticlei. Steluța Îi aduse aminte lui Pepino că se făcuse ora să plece la lucru și puii de Nemeși și Florinel adormiseră pe lângă noi și mâine-i luni, da... — Mâine o să plecăm, am spus. Destul am stat pe capul oamenilor ăștia. Vorbele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
stat pe capul oamenilor ăștia. Vorbele mele făcură să-i lucească ochii vameșului, care se Întorsese cam abătut de dincolo. De atâta grabă, o fi uitat să i se mai scoale, dar de mâine i-o eliberăm În sfârșit pe Steluța și poate s-o deguste În tihnă și pe Îndelete. De când sunteți aici? Nu așa demult, se Înfoaie părințelul. Nu-i dă mâna să intre În detalii, după ce ăsta și-a dat În petic joia trecută cu hotelul și bordelul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu vama, la care Pepino sări cum că ar fi fost o mare tâmpenie din partea mea. — Pe cât Îl vezi de cumsecade, una-două te-ar da În gât ca să-i iasă o primă sau o avansare În funcție pe chestia asta. Steluța ce-l mai ține-n loc, ăsta-i norocul nostru, dar În nici un caz nu trebuie să-i dăm ocazia. Mâine o să fie destul timp ca să vedem cum e cu granița și cu vama, a mai spus Pepino Înainte să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
e cu granița și cu vama, a mai spus Pepino Înainte să plece la lucru. * În noaptea aia eu unul am dormit tun. Totuși spre dimineață aveam să-mi aduc aminte că părințelul s-a sculat și-a troncănit cu Steluța prin bucătărie, după care i-a dat ca de obicei liber să se Întoarcă pe dormeză la văru' Laur și s-a Întors și el pe saltea. Nu era probabil trecut de miezul nopții, fiindcă a mai dormit după aceea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
apăsător, ca zorii acelei dimineți de decembrie pâlpâind la fereastră. Banii. — Lasă-i, am spus, nu mai răscoli ca idiotu’ că știi bine că nu i-ai pierdut prin casă. Banii noștri dispăruseră și odată cu ei și văru' Laur cu Steluța, dar cine știe cât ar mai fi cotrobăit ăsta de nebun prin țarcul speranțelor noastre irosite, dacă nu i-aș fi spus să-și tragă repede hainele pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime de trenuri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lucru. Pepino nu numai că nu plecase și ne aștepta, dar se ținuse de cuvânt și-l adusese pe văr-su. Probabil frământându-se pe unde om fi, și tocmai auzi când ne spusese să stăm acasă, nu observase lipsa Steluței, că Florinel e desigur pe sus și văd că și tatăl prietenilor lui s-a Înființat aici. Numai japița asta de vameș ne mai lipsea, sfinte Dumnezeule, m-a cam luat gura pe dinainte aseară lăsându-l să Înțeleagă că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
sus și văd că și tatăl prietenilor lui s-a Înființat aici. Numai japița asta de vameș ne mai lipsea, sfinte Dumnezeule, m-a cam luat gura pe dinainte aseară lăsându-l să Înțeleagă că azi i-o eliberăm pe Steluța. A luat-o de bună, și n-aveam la ce să le-o ascundem celor prezenți că Steluța s-a eliberat deja și a fugit În lumea largă cu tovarășul nostru ăla negricios. Tomică este de altfel singurul pe care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mai lipsea, sfinte Dumnezeule, m-a cam luat gura pe dinainte aseară lăsându-l să Înțeleagă că azi i-o eliberăm pe Steluța. A luat-o de bună, și n-aveam la ce să le-o ascundem celor prezenți că Steluța s-a eliberat deja și a fugit În lumea largă cu tovarășul nostru ăla negricios. Tomică este de altfel singurul pe care pare să-l afecteze cât de cât această veste. - Oare când s-o Întoarce? ne Întreabă scrutându-ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cât această veste. - Oare când s-o Întoarce? ne Întreabă scrutându-ne pe toți cu priviri aburite de un reproș Îndurerat. De bună seamă că noi eram vinovați, eu și Andrei și Pepino și văr-su i-o gonisem pe Steluța, iar pe de altă parte nu știam cum să-i facem lui vânt mai repede. - În nici un caz mai devreme de un an, i-o trânti părințelul. Și nu exagera deloc, În eventualitatea că văru’ Laur și muta s-or

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de ani cu plete blonde Înspicate și o față ca cioplită În marmură, goală de orice expresie, neparticipând cu nici o tresărire la toată tevatura noastră amplificată de mugetele și gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu se impacienteze Tomică și să nu ne facem griji nici noi din pricina Steluței

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu se impacienteze Tomică și să nu ne facem griji nici noi din pricina Steluței, mai cu seamă că noi avem acum o grijă mult mai mare, mmmââî, Înțelesesem, de mine și de Andrei era vorba. Cum stătea tăcut și neclintit pe saltea, cu genunchii prinși În cleștele brațelor, părea uns cu destule alifii. Dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
o să ne Îndatorăm la tine până peste cap, da-ți vom plăti până la ultimu’ leuț... Hansi Îl măsura cu aceeași căutătură Împietrită și impenetrabilă cu care ne Întâmpinase În prezența vameșului. Propunerea părințelului nu-l interesa mai mult decât fuga Steluței. Erau lucruri care nu făceau parte din programul lui și din viața lui, deși amarnic mai gesticula Pepino cum că ce naiba făcusem cu banii? Doar alaltăieri Îi arătase Andrei, când Îi dăduse de târguială, și-avea un ditamai teancu’ de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu noaptea-n cap după ei la gară și pe urmă i-am căutat prin tot orașul până am văzut negru În fața ochilor. Pepino Însă n-ar crede În ruptul capului așa ceva, mmmââânuuu, ba da, bammâî nummmââî, nu se pretează Steluța la asemenea chestii. Pe aicea prin țarcul lui se perindă multă lume, cu zeci și sute de mii, dar nu s-a Întâmplat niciodată să se plângă cineva că i-a dispărut un leu barem. Ba uite că acuma s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nu s-a Întâmplat niciodată să se plângă cineva că i-a dispărut un leu barem. Ba uite că acuma s-a Întâmplat, dacă a avut-o pe scârba aia smolită lângă ea ca s-o ispitească. Aia e, că Steluța a căzut În abatere... mmmâânuu. În privința banilor, Pepino poate să pună mâna-n foc pentru Steluța. Și dacă s-o fi dus cu tovarășul ăla al nostru negricios pentru câteva săptămâni, asta-i cu totul altă problemă, care n-are

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Ba uite că acuma s-a Întâmplat, dacă a avut-o pe scârba aia smolită lângă ea ca s-o ispitească. Aia e, că Steluța a căzut În abatere... mmmâânuu. În privința banilor, Pepino poate să pună mâna-n foc pentru Steluța. Și dacă s-o fi dus cu tovarășul ăla al nostru negricios pentru câteva săptămâni, asta-i cu totul altă problemă, care n-are nici o legătură cu banii. Și-a luat și ea lumea-n cap, da’ asta nu Înseamnă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să fie ai voștri Își fac ei de cap. La care Pepino că mmmâânuum și mmmâânun. Păi unde-s banii atuncea? Iar el, că dacă nu i-am pierdut, bineînțeles că vărul nostru, noi În familie, fără nici un amestec din partea Steluței, ea niciodată n-a pus mâna pe ce nu-i al ei, ea dintotdeauna a fost mulțumită cu fiertura ei și cu ce-i dă omul, așa că să ne vedem de treabă și să nu mai umblăm cu vorbe de-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
azi-noapte Pepino muncise din răsputeri trăgând de Carol ca să-l Împiedice să se ducă la ea; abia mai pridideam fiecare cu câte o sticlă din băutura femeii, care la o adică Înfiase brotacul ăla jegos până i s-o face Steluței să se Întoarcă acasă, iar Carol zor-nevoie că urcă la ea s-o fută. După ce am prăduit până la ultimul strop coniacul, ne-a luat somnul câteva ceasuri, și pe urmă n-a mai fost timp nici pentru futut și nici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe trepte, Împiedicându-se la ușa țarcului și Înjurând teroriștii. La dracu’, ușa asta de la bucătărie am mai vrut s-o blochez și altădată. N-ar fi fost mare lucru dacă ar fi dat Pepino peste mine călărind-o pe Steluța... Am sărit În Întuneric și-am aterizat pe arătura de pământ Înghețat. Iarăși fugeam. * Omoară, omoară. Fericită determinare a istoriei, Înscriind ziua de naștere a Președintelui României În prima lună a anului, oferă scriitorilor din țara noastră prilejul de a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe furtună și pe vreme bună. Numai după ce-i prăduiește se retrage pe unde apucă să rumege și să hiberneze, până când foamea Îl pune din nou În mișcare. N-a fost Însă În zadar. Cum am dat cu ochii de Steluța, am crezut c-am Înțeles: după ce și-a făcut treaba cu ea, Laur a garat-o la mă-sa și și-a văzut de drum. Asta s-a Întâmplat poate chiar În ziua când eu și Andrei Îl căutam de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
a dus și mi-a lăsat-o pe muta asta pe cap. Unde să-i mai dau drumu’ afară-n Împușcături, dacă ea n-aude? N-am decât s-o țin aicea până s-o potoli zăpăceala asta de Revoluție. Steluța mă lingea pe față ca un cățel. Se agățase de mine, mă ținea strâns de Încheieturile mâinilor, Împiedicându-mă să spun ceva, și oricum nu mă mai simțeam În stare să articulez vreun reproș. Bucuria ei de a mă revedea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
reproș. Bucuria ei de a mă revedea mă Înmuiase, și totodată vedeam că Motănica doar că făcea pe supărata și deranjata. Dacă nu putuse să-l țină pe fii-su În loc, tot era bine că ăsta i-o lăsase pe Steluța. Compania mutei părea să-i priască, și nu numai pentru că-i ținea de urât În vacarmul de trageri de noapte. Nu le prisosea sticla de vermut adusă de mine, dar pe masă mai aveau două sticle de lichior, și cozonac

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Întâmplarea a făcut ca Andrei să i se ușureze la cap. Astfel mișunăm Încolo și-ncoace spre treburile noastre de zi cu zi pe un strat gros de morți, a căror moarte ne-o fi folosit cândva fără să știm. Steluța Îmi dăduse drumul la mâini, dar socoteam că n-are rost să-i spun de Pepino. Am Întrebat-o cât mai are de gând să stea pe aici și mi-a spus că nu-i plecată de așa de mult

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și ieșeau aburi din respirația ei. Mi-am luat din nou pe mine canadiana lui Hansi. Aș fi vrut să fug, să fug iarăși. Atunci am văzut la fereasctră ninsoarea din ce În ce mai deasă, cernându-se În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
canadiana lui Hansi. Aș fi vrut să fug, să fug iarăși. Atunci am văzut la fereasctră ninsoarea din ce În ce mai deasă, cernându-se În Întuneric, estompând zgomotul Împușcăturilor ce se auzeau tot mai slab, și m-am Întins Îmbrăcat În pat lângă Steluța. Astfel am dus-o câteva zile, și Încă nu aflasem și nu ne frământa chiar deloc, până ce Într-o dimineață am auzit poporul strigând pe afară, pe sub ferestre, olé-olé Ceaușescu nu mai e. Să-i fie și lu’ ăsta țărâna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]