6,328 matches
-
în cort. Să doneze sânge era un lucru care îi plăcuse întotdeauna lui Fran. Dacă și alte căi de-a ajuta comunitatea ar fi solicitat tot atât de puțin efort. Atâta timp cât evitai să te uiți la sângele care se aduna în punga sterilă, totul era minunat. Dar Fran avea mai multe lucruri în comun cu soția lui Lot decât credea și, în ciuda tuturor avertismentelor de bun-simț, nu se putu abține să nu tragă cu ochiul la prețioasa ei ofrandă. Imaginea propriului sânge, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai Eminescu după 1870), începe să fie însă treptat concurată de o atitudine optimist-entuziastă; un nou stil de viață își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pentru doi panigeriști ai simbolismului român“, și nr. 18 din 23 martie 1914: Aderca, „În marginea poeziei simboliste“), respingînd primatul specificului etno-național în artă și militînd pentru „noutate” și „internaționalizare” estetică, în răspăr cu acuzele de „iresponsabilitate morală” și „dezrădăcinare sterilă”. Paginile literare ale publicațiilor estetizante găzduiesc debuturile viitorilor avangardiști Jacques G. Costin (Seara, 1914) și F. Brunea (Versuri și proză, 1915). B. Fundoianu și I. Călugăru, ambii proveniți din medii hasidice bucovinene, frecventează în timpul războiului cercul lui Bogdan-Pitești. Revistele Fronda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradiției dinamice, „explorate” (inovate) fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abia prin ruptura intervenită în interiorul revistei conduse de Sașa Pană, mai precis, prin „excomunicarea” lui Ilarie Voronca și prin victoria opțiunii lui Roll pentru o hardline ideologică bolșevizantă, antimodernistă, bref, pentru o „avangardă politică” în locul celei „estetice”, denunțată ca „emasculată”, „sterilă”, „mistică”, făcînd „jocurile burgheziei decadente și profasciste”. Același tip de argumente la adresa suprarealismului vor fi vehiculate, de altfel, și în perioada dictaturii preletariatului... În numărul 47 (septembrie 1924) al Contimporanului este publicată următoarea notiță: „Marinetti și Prampolini ne scriu: Scumpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu un portret al autorului și cinci desene de Marcel Iancu, plus un desen de Milița Petrașcu) a fost primit cu amabilitate de critica modernistă (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Lucian Boz, F. Aderca): facilitate umoristică, inteligență risipită în artificii sterile, calambururi ș.a, lipsa sensibilității compensată prin fantezism ironic și virtuozitate imagistică sînt cîteva dintre „etichetele” aferente. Plusul de „disciplină formală”, caracterul relativ „unitar” al scrisului, atitudinea (aparent) deferentă față de clasici și spiritul cultivat - trăsături prezente cu deosebire în „nuvela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altora. De unde infirmitatea asta, care-l condamnă mai departe la obscuritate?...” Răspunsul la această întrebare (evident retroică) îl dă același Fundoianu: constrîns la o existență meschină, fără ecou public real, scriitorul bucureștean își petrece vremea în cercul strîmt al disputelor sterile de cafenea, văzînd în confrați nu un stimulent, ci o concurență care stimulează vanitatea. Nevoia de autoprotecție, așadar, este cea încurajează menajarea colegilor, cărora - în polemici - nu li se menționează numele, spre a nu da apă la moară concurenței: „Redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui Noe despre „Arghezi & Urmuz” duc mai departe observațiile lui Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altora mai curînd pentru a găsi un îndemn sau un catalizator pentru propria lor vocație”. Al. George concede că Urmuz a fost un scriitor „important”, dar... în sensul dat de Paul Valéry (adică nu neapărat „valoros”, ci „semnificativ”): un tip „steril și inovator”. Nu lipsește din galantar nici acuza de „patologie” (e drept, „artistică”). Iar concluzia e ferm depreciativă: „Tot ce e valoros în Urmuz este astfel pentru că a fost valorificat de alții”. Grila eseistului este una clasicizantă, avînd în centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
copiilor, practic nule, În statul ăsta Învechit și Încuibat În imaginea mamei. Când, de fapt, femeile nu mai sunt cele de altădată. Societatea asta a noastră se autoexterminează, nu are un viitor, căci fiecare caută o fericire egoistă, imediată și sterilă, și ar trebui să pună cineva o stavilă, chiar legală, acestei disoluții. Dar onorabilul nu era capabil să-i asculte pe ceilalți, căci era preocupat doar de el Însuși și Își privea ceasul cu nerușinare, era deja vremea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trebuia să întrebe pe cineva ca să știe ai cui sunt fiecare. Îi căutase pe copiii Tenicăi, sperând că ar putea să fie vreunul al lui, căci în vremea aceea nu știa că bărbații în sângele cărora cobora el deveneau imediat sterili și își reveneau în câteva luni, după ce el îi părăsea. Petru lui Ioniță, Bubosu, era acum vătaf la curtea Ghighiței și, ca și tatăl său, se uita de sus, convins că numai el contează în lume, ceea ce lui Zogru i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
va ști să gătească (pentru degustare e nevoie de programul utilitar Taster, nedisponibil), va avea o stare de sănătate în general bună (dar atenție la abuzul de alcool, fiindcă pereții stomacului au rezoluție slabă și pot cauza ulcere), va fi sterilă (în lipsa utilitarului FirePlace cu codecul CHD) și în nici un caz nu va fi frigidă, lucru asigurat prin prezența substanțială a unui Sex in Space original, cu arhivă de patchuri și drivere. Pe o scală Leyden, computerul îi acorda un punctaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
încăpere într-adevăr mai întinsă decât prima, dar numărul enorm de instrumente și aparate te copleșea și te făcea să te simți mărunt. Am văzut dulapuri pline cu pungi de sânge, recipiente cu lichid cefalorahidian, congelatoare, brațe robotice și microspații sterile. X, Y, și Z se strecurau printre obiectele acelea și-mi zâmbeau. Z continua să explice funcția fiecărui instrument, dar n-o mai puteam urmări. Însăși asocierea acestei femei cu o literă mi se părea imposibilă; creierul îmi digera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nomenclaturii de partid și de stat). Adevărul e că acest cezar (În accepția de regim stalinist) n-a meritat nicicând, nici În vremea așazisei liberarizări (denominație perfidă, vicleană și falsă) asentimentul nostru, darmite acum după o atât de mare și sterilă longevitate politică. Ziceam nu să-l Înlocuim dintr-o dată, ci să-l mai umanizăm, liberalizându-l de pe o zi pe alta sau, cum Îndeobște se procedează În imediata proximitate a fruntariilor noastre, să-l reformăm. Stând strîmb, dar judecînd drept
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Se pare că e bine să nu judeci pe alții, până nu ești în păpucii lor. Vasia, o față crescută și ținută ca-ntr-o seră, preferase riscul și chinul vieții de mamă singură cu doi copii, vieții dinainte -aseptica, sterilă și goală de meniri și sentimente. - Poate e mai bine așa.... - Cum poți spune una că asta? Ce-i mai lipsea? - Poate exact ce a căutat pe mirc. - Romantism? Sarcasmul picura din cuvânt că veninul. Așa e, cine mai are
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lui Thomas că stau lucrurile. Oricum, pînă la libertatea sexuală absolută nu mai era mult. Ce atîtea complicații, recipiente, aparatură, congelare? Cryos și alte nenumărate stabilimente asemănătoare aveau să devină stațiuni ale unor plăceri aproape nevinovate. Ieftin, sigur, agreabil. Soțul steril avea să se arăte Înțelegător, doar nu era vorba de o infidelitate la mijloc! Dimpotrivă, iubire; femeia aducea În casă un copil ce trebuia să Îi lege și mai mult! Doar acesta le lipsea pentru a fi fericiți! Fără prejudecăți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
am deschis ochii... Niște cîrpe... Sau un prosop... Nu mi-a păsat prea mult atunci, eram tînără... Puteam să am și un fiu al meu, mai tîrziu. Dumnezeu m-a pedepsit, nu mi-a mai fost dat. Soțul meu e steril. Nici nu a vrut să audă de Cryos, i-am povestit. Nu cresc plodul nu știu cui! a zis. N-a vrut să port sămînța altuia! A unui alt vînzător! Și nici eu n-am mai dorit, pe urmă. Îți dai seama
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
orice secție. Internii îl priviră cu mirare, cu falsă ridicare din umeri, apoi se supărară. Alături de ei era și mediculsecund, om mediocru, care îngreuia oricărui cercetător observațiile, sub motiv că pacienții sunt tocmai în studiul lui, în realitate din invidie sterilă față de aceia care, publicând, se făceau cunoscuți și amenințau să pătrundă la Universitate. - Ascultă, domnule, zise un intern într-o zi lui Felix, ce cotrobăiești dumneata pe aici? Eu nu pricep cine ți-a dat dumitale voie să vii în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
generalul, care pufniră de râs, ceilalți priviră uimiți la Weissmann. Olimpia îndeosebi îl contemplă ca pe un monstru. - Cum, țipă aproape Stănică, să ții fata nemăritată? E o crimă dublă împotriva vigoarei nației și a economiei. Cum, să stea fata sterilă, să piară nația românească, să scadă populația? Și cu averea ce faci? În definitiv, ea e numai un împrumut al societății, care trebuie restituit... - Bravo! aprobă Weissmann. Trebuie restituit comunității. Weissmann fu iarăși contemplat cu mirare. - Dă-mi voie, corectă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am zis că poate ești în neputința fiziologică de a-mi da un fiu, și cum ai făcut tot ce-ai fost în stare, născând un copil neviabil, am fost învins de caritate, de amorul spiritual pentru tine, de amorul steril. Dar văd că nu e așa. Dumneata ești încă capabilă de a da fii și te sustragi îndatoririlor morale față de societate. Sunt sigur că ai recurs și la droguri, ca să distrugi sforțările mele pentru crearea unei familii. Din momentul acesta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu te angajează afectiv, nu te absoarbe într-o altă realitate, care să anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuză, te farmecă, te subjugă estetic, îți dă o plăcere pur intelectuală, gratuită, ludică, joc din ce în ce mai plictisitor, mai steril, când e reluat. Comicului tehnic al romanului adăugîndu-i-se comicul propriu al eroilor: toți sunt personaje de comedie caragialescă, având ticurile, resorturile mecanice ale eroilor caragialești, numai că - deosebindu-se de autorul Scrisorii pierdute - humorul călinescian s-a eliberat de veninul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fabulă cunoscută, preluată din cartea lui Hollis și a lui Martin, The Cunning of Reason, care ne ajută să înțelegem că, de multe ori, istoria fericirii și a bucuriei izvorăște tocmai din necazurile vieții, uneori chiar și dintr-o viață sterilă și tristă, ce pare că se învârte numai în jurul individului însuși. Însă, cum se întâmplă adesea într-un context întunecat, tocmai prezența spiralelor face posibilă apariția unei lumini noi. Greierul tocmai consumase tot ce adunase furnica o vară întreagă. „Te
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
acestuia. Posibilitatea ei de a se dispensa de Dumnezeu - deși îndeplinește condițiile inițiale ale apropierii de el - o transformă într-o voluptate, care se satisface creșterii ei proprii și slăbiciunilor ei repetate. Căci melancolia este un delir estetic, suficient sieși, steril în mitologie. Nu vei găsi în ea nimic străin unui vis legănat, căci nu generează nici o imagine peste cursul etericei sale destrămări. Melancolia-i o virtute la femei și un păcat la bărbați. Așa se explică de ce aceștia au folosit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inspirație are valoare, ceea ce izvorăște din fondul irațional al ființei noastre, din zona intimă și centrală a subiectivității. Tot ceea ce e produsul exclusiv al muncii, al silinței și al efortului n-are nici o valoare, iar produsele exclusive ale inteligenței sânt sterile și neinteresante. Mă încîntă îngrozitor elanul barbar și spontan al inspirației, curgerea bogată a stărilor sufletești, sclipirea și palpitația intimă, lirismul esențial și paroxismul vieții spirituale, care fac din inspirație singura realitate valabilă în ordinea condițiilor de creație. Asupra tristeții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muncește fără nici un sens sau se iluzionează cu aportul personal la binele umanității, care lucrează pentru generații viitoare sub impulsul celei mai sinistre amăgeli, ar trăi în astfel de momente capitale o răzbunare pentru toată mediocritatea unei vieți nule și sterile, pentru toată irosirea care n-a avut nimic din excelența marilor transfigurări. Mi-ar plăcea acele clipe când nimănui nu i-ar mai trebui amăgirea idealului, când orice satisfacție în datele imediate ale vieții ar fi imposibilă și orice resemnare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]