1,700 matches
-
comicul, care este tratat însă dincolo de convențiile genu- lui. Cu alte cuvinte, caricatura și comicul devin expresiile privilegiate ale deformării. Este aceasta doar o alegere, ori natura acestui raport invocă cu precădere aceste două expresii care beneficiază de propria lor stilistică ? Nu avem nici întrebarea, nici răspunsul pentru că el ar implica un demers comparatistic care să pună în relație lumea româ- nească cu o alta care împărtășește aceeași condiție peri- ferică în raport cu un Centru omologat. Mircea Eliade era preocupat de un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu ne aflăm cu acest comic și cu caricatura în proximitatea lui „simț enorm și văz monstruos” ? Caricatura îl presupune prin definiție, enormitatea și monstruosul fac parte din stilistica caricaturalului. La aceste deformări apela și Caragiale când îl invoca pe Jiquidi unul dintre cei mai reputați caricaturiști în epocă. Comicul însă este un gen mult mai complicat, comicul pe care-l invocă Alexandru Dragomir solicită nuanțări și scoaterea sa
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aceasta în termenii psihanalizei, caragialescul fiecăruia dintre noi ar constitui un eveniment refulat pe care anam- neza îl poate readuce în planul conștiinței. Deformarea stă în centrul operei după constatarea lui Alexandru Dragomir și ea se leagă inevitabil de o stilistică identitară și în măsura în care ea nu survine accidental, nu caracterizează atât limbajul, cât pe utilizatorul lui, personajul, și societatea din care face parte, iar această caracterizare vizează întregul. Această deformare nu repre- zintă efectul îndelung utilizat în comedia clasică a unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe care le-a ținut la ambele secții: metodica predării specialității, tehnica cercetării științifice, cursuri practice de analize literare și traduceri, curs de teoria traducerii (ultimul doar la secția de limbă rusăă. În domeniul cercetării și-a îndreptat preferințele spre stilistică și spre critica de traducere, discipline ce i-au permis să-și pună în valoare capacitatea de investigare minuțioasă a textului literar. Pot fi citate lucrări de fină analiză consacrate stilului particular al unor scriitori francezi ca Aragon sau Pierre
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
contemporanăă, A. Zacordoneț a devenit, în același an, șeful Catedrei de limba și literatura rusă de la Universitatea ieșeană, funcție ce a onorat-o până în 1975. În anul 1973 a obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza: Probleme de stilistică comparată privind limba română și limba rusă, după care devine profesor titular. Pe plan didactic a ținut cursuri și seminarii la diverse discipline ca limba slavă veche, gramatica comparată a limbii ruse, gramatica istorică a limbii ruse, istoria limbii ruse
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
și al lingvisticii ruse au dus la elaborarea unor studii care ocupă un loc de frunte în activitatea sa științifică. În această direcție, în afară de Gramatica limbii ruse și Cursul de limba slavă veche, se detașează teza de doctorat - Probleme de stilistică comparată privind limba română și limba rusă, care reprezintă încununarea unei munci și a unei cariere de o viață întreagă. Teza este un îndreptar - atât teoretic cât și practic - în arta traducerii, îndeosebi din rusă în română. Alte studii lingvistice
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
cât se poate de simplu și clar - iată ce pot face dictatura, totalitarismul, până unde pot merge -, ea este extrem de pretențioasă din punct de vedere artistic; transparentă, perfect accesibilă la prima vedere - derutează totodată și pare, pe alocuri, chiar ermetică. Stilistica, estetica filmului, care suprapune și interferează diverse modalități, tonalități, personalități, care amestecă epoci și costume, care se petrece - ca să-l cităm pe Abuladze - „Nicăieri și pretutindeni. Niciodată și întotdeauna” sunt de o amețitoare complexitate. Invitat să definească genul, specia filmului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
etică. De altminteri, dacă orice metafizică, fie și una „profană”, duce obligatoriu la o etică, „alchimică” sau nu, asta e altă chestiune. Eliade arată că metafizica și alchimia asiatică nu sunt atât de „exotice” cum par : dincolo de forme și determinații stilistice, principiul din care derivă e universal. Citându-l pe Ananda Coomaraswamy, Eliade relevă că marile sisteme de gândire asiatice ̀ și găsesc afinități în Platon, Aristot, Sf. Toma de Aquino, Meister Eckhart, Dante. Există, cu imens succes în lumea întreagă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și statui, fie despre mozaicurile bizantine din biserici), romanii și creștinii de mai târziu au urmărit deopotrivă să recupereze, prin ritual și prin comportament colectiv adecvat, vârstele de aur (oricare ar fi fost forma lor imaginară) și pacea absolută. În ce privește stilistica iconografică, principatul s-a vrut reprezentat realist, accentuând calitățile individuale, forța, frumusețea chipului, sugerând valoarea civică și politică a persoanei (statuile lui Augustus însuși, spre exemplu); basilëìa a ales în schimb, în detrimentul individualității și al diferenței, hieratismul, privirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Cei mai dedați cu emoțiile reci ale criticii ne vor lăuda mai puțin pentru munca "umilă", "onestă" și vor ghici intenția noastră de a nu face uz de talent, de a nu înăbuși opera eminesciană în propria noastră sentimentalitate și stilistică. Am dorit a face ceea ce Sainte-Beuve numea fiziologia operei, istoria ei naturală (Pensées), adică acea direcție înceată și fără zgomot care, prin exactitatea și curățenia ei, înrîurește mai adânc asupra spiritului." 1936 - 1937 Își trece, la Iași, în ziua de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se-ntorc copii tăcuți și triști. Se mai cântă de asemeni iarmaroacele, birturile, cafenelele (sub-stituindu-se, în evocarea tragicului cotidian, cheiurilor, suburbiilor belgice), albumele, băncile de școală, ceasornicele, pianinele, natura moartă în genere. ADRIAN MANIU Poezia lui Adrian Maniu e triumful stilisticii și al manierei. Ca un nou Crivelli, poetul se întemeiază mai cu seamă pe contururi și invenții de atitudini ceremoniale și, deși nu în teme, el este primul poet bizantinist, precedând cu un deceniu pe Lucian Blaga. Preferința este de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
baza sunetelor se poate ridica cel de-al doilea strat, unitățile semantice. Fiecare cuvânt separat are sensul lui, se combină în context în unități, în sintagme și propoziții. Din acest sistem sintactic..." (p. 202). Pe de altă parte, în capitolul Stilistica, se afirmă: Putem scrie gramatica unei opere literare sau a oricărui grup de opere, începând cu fonologia și morfologia, continuând cu vocabularul (barbarisme, provincialisme, arhaisme, neologisme) și terminând cu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza și paralelismele)" (p. 233). Citatele dovedesc
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
poeziei, numai la cel gramatical (morfosintactic) și lexical, intenție vizibilă de altfel în conducerea discuției concrete, configurând stratul al treilea numai pe bază semantică. Rămâne însă de precizat și faptul că cei doi teoreticieni par a grupa în stil și stilistică numai aspecte ale operei relative la acest al doilea strat, deși 24 la p. 235, de exemplu, se generalizează oarecum, incluzându-se metaforele. De fapt, încă de la Marouzeau, s-a considerat că stilul si, respectiv, stilistica, se referă la toate
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
grupa în stil și stilistică numai aspecte ale operei relative la acest al doilea strat, deși 24 la p. 235, de exemplu, se generalizează oarecum, incluzându-se metaforele. De fapt, încă de la Marouzeau, s-a considerat că stilul si, respectiv, stilistica, se referă la toate aspectele expresiei. Preferința unui poet pentru anumite scheme ritmice sau un anumit tip de metaforă, este la fel de definitorie pentru stilul său ca și caracterul frazei ori lexicul lui. Chiar dacă Wellek și Warren consideră stilistica o parte
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
si, respectiv, stilistica, se referă la toate aspectele expresiei. Preferința unui poet pentru anumite scheme ritmice sau un anumit tip de metaforă, este la fel de definitorie pentru stilul său ca și caracterul frazei ori lexicul lui. Chiar dacă Wellek și Warren consideră stilistica o parte a criticii, care, probabil, ar avea toate straturile operei în atenție (formularea este și în acest caz cam ezitantă), cercetătorii de azi sunt unanim de acord că orice element al operei, la oricare nivel, poate defini stilul scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
amănunte, dincolo de unele observații deja formulate, am încercat să prezentăm altele, într-un corp de note suplimentare la sfârșitul volumului. În al doilea rând, Wellek și Warren comentează uneori câteva contribuții românești, fără a putea cunoaște, evident, întregul câmp al stilisticii noastre, datorită obstacolului insurmontabil al limbii. atât pentru publicul din țară, doritor să cunoască în ce mod s-ar putea încadra în contextul european contribuții pe care el le cunoaște încă de mult, cât și pentru un eventual public străin
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
grefare a indicilor lingvistici ai comunicării "globalizante", practicate de canalele mediatice, pe mecanismele moștenite ale limbajului familiar ce pătrunde în zone rezervate registrului oficial al exprimării lingvistice (în special în stilul presei autohtone scrise sau vorbite), cu funcții pragmatice și stilistice specifice. Cf. Zafiu (2001 și 2002) și Manu Magda (2005). --------------- 1
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
cercetarea literară (cum este Aims and Methods de Morize). Ea ar putea pretinde să aibă o oarecare înrudire cu cărțile de poetică și retorica (de la Aristotel până la Blair, la Campbell și la Kames), studii sistematice ale genurilor beletristicii și ale stilisticii, sau cu cărțile intitulate " Principii ale criticii literare". Ne-am străduit totuși să îmbinăm "poetica" (sau teoria literară) și "critica" (sau evaluarea literaturii) cu "știința" (sau cercetarea literară) și cu "istoria literară" (sau "dinamica" literaturii, în opoziție cu "statica" teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/85044_a_85831]
-
pedagogice din Timișoara (până în 1964) și Pitești, unde în 1969 pune bazele unei secții de limbi străine, fiind și decan al Facultății de Filologie în perioada 1971-1974. Până la pensionare, în 1981, publică manuale și cursuri privind istoria limbii române literare, stilistica limbii franceze, literatura franceză. Imediat după evenimentele din decembrie 1989 intră în prim-planul vieții politice: se va afla, alături de Corneliu Coposu, la reînființarea Partidului Național Țărănesc, în calitate de vicepreședinte; va coordona Departamentul de studii, programe și doctrină al partidului, fiind
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
procedăm la datarea sugerată de ziua difuzării și de conținut. 3. Am editat scrisorile după transcrierile făcute de postul de radio. Am procedat la reproducerea cât mai fidelă a materialului trimis, de aceea au fost menținute greșelile care țineau de stilistica autorului. S au făcut corecturi acolo unde acestea erau evident rezultatul unei greșeli de transcriere. 4. Au fost scoase din texte date prea personale, cum ar fi adresa privată. 5. Am reprodus, indicând în note, pasajele necitite în emisiuni din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
creației... O mână sigură și multă fantezie oferă contemplatorului un peisaj colinar, o zonă de silvostepă, în care temele și motivele reluate capătă de fiecare dată o notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în macrocosm. Această tendință spre universalizare este relevată de simplitatea semnificantului, de un imaginar comun înzestrat cu o emoție copleșitoare. Un drum înzăpezit șerpuiește în fața unei case de țară, construită în linia arhitecturii
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț, insul, vulgar, incult, dar ținând să treacă drept sensibil și citit, practică poltroneria sentimentală și o demagogie ridicolă. Este un cabotin de ilară ingeniozitate, anticipând uneori stilistica unor personaje din teatrul lui I. L. Caragiale. Bunăoară, declarația de amor a slujnicarului rezonează deplin în grotesca mărturisire cu temei similar rostită de Rică Venturiano. Dar F. nu-și poate lăsa eroii să se contureze singuri și îi „susține” cu
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
exterioare. Înrâurirea lui Balzac, invocată de exegeți, rămâne incertă. În Ciocoii vechi și noi se încheagă, astfel, o ambianță caracterizată fie de opulența obosită, agonică, fie de fastul grosolan, fie de mizeria tristă. Dacă finalitatea etică îngroșată, structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și „noua îndrumare realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător al autorului, dar și de incipiența unui gen, Ciocoii vechi și noi își îndreptățește cariera, prestigiul prin expresivitatea frescei sociale, prin surprinderea
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
creației... O mână sigură și multă fantezie oferă contemplatorului un peisaj colinar, o zonă de silvostepă, în care temele și motivele reluate capătă de fiecare dată o notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în macrocosm. Această tendință spre universalizare este relevată de simplitatea semnificantului, de un imaginar comun înzestrat cu o emoție copleșitoare. Un drum înzăpezit șerpuiește în fața unei case de țară, construită în linia arhitecturii
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Supunerea pe arbori (1995), trăirea ca inocență a vieții rurale, a naturii (Rădăcini, Umbra și Semnul din sâmburi). Erotica recurge adesea la tonalități duios ironice, cu trimiteri nostalgic-parodice la vechi modele. Volumul din 1999, Posibilă glorie, nu se abate de la stilistica personală pe care și-a alcătuit-o autorul. Același filon nostalgic-tradiționalist se îmbină cu unul amar-ironic și chiar parodic, fapt vizibil în Turbanul, ecou al poeziei nouăzeciste. Câteodată, unele accente pamfletare diminuează efectul poetic, așa cum se întâmplă în Rime sau
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]