7,229 matches
-
doua oară prezenta într-o antologie greacă în același an), Constantă Buzea, Magda Cârneci, Nina Cassian, Denișa Comănescu, Daniela Crăsnaru, Carmen Firan, Ioana Ieronim, Monica Săvulescu-Voudouris, Saviana Stănescu, Grețe Tartler, Liliana Ursu. Transpunerea în greacă a unei pălețe tematice și stilistice atât de variate, chiar și în cazul poetelor care aparțin aceleiași generații, n-a fost deloc o sarcină ușoară, de aceea inițiatorii și realizatorii antologiei au tratat problemă cu atenție și profesionalism. Traducerea propriu-zisă aparține Sandrei Mihalaki iar "transpunerea poetica
în Grecia Lirica feminină românească by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8874_a_10199]
-
Rodica Zafiu Recent, un cuvînt popular-argotic a fost pus în circulație, prin intermediul publicității, în spațiul limbii standard. Nu e nimic nou în faptul că publicitatea se folosește de nada limbajului pentru a capta atenția publicului. E însă surprinzătoare inadecvarea stilistică (intenționată) față de publicul-țintă: registrul argotic ar părea destinat mai curînd reclamelor pentru posturile de radio și televiziune cu muzică pentru tineri, publicității pentru băuturi sau îmbrăcăminte, pentru telefoane mobile sau mașini; cuvîntul-cheie ciocoflender este însă folosit într-o campanie publicitară
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
contextuală: "apelativ folosit pentru exprimarea simpatiei vorbitorului fața de interlocutor (pus în circulație de popularul actor Florin Piersic)". Pe fundalul așteptărilor firești - la un mesaj în termeni culți, făcînd apel la valori din sfera responsabilității sociale - apare surpriza lexicală și stilistică a mesajului: sintetizat de un termen argotic, presupunînd superioritatea prin deșteptăciune. E, desigur, o adaptare îndrăzneață, bazată pe anumite ipoteze asupra preferințelor publicului și asupra șanselor de persuadare: se presupune că românul, indiferent de avere și rol social, e sensibil
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
distruge un autor ca Mateiu Caragiale prin banalizare și prin acel efect de semioficializare care risipește aura esoteric-perversă din jurul unei cărți de intens rafinament precum Craii de Curtea-Veche, școala are darul de a transforma dificultatea, raritatea, aluziile subtile și prețiozitățile stilistice în ceva arid și plicticos."(pag. 11) Subscriu fără nici un dubiu la o asemenea fermă încadrare. Cu mențiunea, optimistă, că prezența în programă nu coincide numaidecât cu atenția acordată la oră. Și că, măcar în mediul pre-universitar, degradarea didactică a
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
pare o succesiune de fragmente înrudite, de încercări preliminare, în vederea conceperii unei viitoare mari opere, rămasă însă nescrisă. Prin hazard biografic, aceste însemnări au astăzi pentru noi valoare în sine. Paginile lui Russo relevă o dominantă tematică asociată unei dominante stilistice, amîndouă la fel de vizibile. Pe de o parte, obsesia timpului, detectabilă pretutindeni și avînd un sens clar - regretul pentru dispariția Moldovei patriarhale și arhaice. Luptător pentru progres, participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
spui drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de jale". în aceste două fraze din prima pagină a Studiei moldovene se află concentrat tot programul operei ulterioare a prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită direct pe cititor, asociat parcă la producerea ei și angajat să suplinească imaginativ spațiile albe, colaborînd direct cu autorul. La toți pașoptiștii, problema limbii, precum și implicațiile estetice legate de viziunea lor
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
în realitate o compoziție greoaie și incoloră. Inspirată de artificioasa Paroles d^un croyant a lui Lamennais, compunere ce s-a bucurat de o incredibilă și nemeritată glorie europeană, poema lui Russo rămîne astăzi notabilă doar printr-o anumită performanță stilistică. Deși preia schema simetrică și obositoare din Paroles d^un croyant, Russo o umple cu substanță locală, apelînd la turnuri de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept un manuscris "găsit într-o mînăstire": încă o dovadă de arhaitate
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept un manuscris "găsit într-o mînăstire": încă o dovadă de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de departe... și
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Bucureștiul sub troiene, autoritățile se fac că ninge!" este urmat de textul "Locuitorii Capitalei au fost nevoiți să își facă singuri pârtie pe străzi și să își deblocheze mașinile îngropate în nămeți" (Pro TV, 3.01.2008). Nămeți e marcat stilistic ca popular și pare să sugereze o amplificare a pericolului, dar în uzul actual diferențele se atenuează: "Bucureștiul a devenit un oraș al copilăriei odată cu instalarea nămeților" (EZ 5.01.2008); "locuitorii orașului (...) au făcut cărări printre nămeți" (ibid.); "nămeții
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
ne scapă", "tema rămâne deschisă", se înmulțesc pe măsură ce comentatorul se apropie de nucleul generator al operei lui Eugen Ionescu. Esența literaturii acestuia nu poate fi captată dintr-o imposibilitate obiectivă sau dintr-o ineficiență critică? Eugen Simion "rezolvă", cu eleganță stilistică, acest punct nodal rămas controversat convertind, pur și simplu, problematica ionesciană în retorica de care autorul nu poate scăpa. Într-adevăr: fugind de literatură, Ionescu alunecă inevitabil în literatură. El contestă retorica, nolens-volens, cu armele retoricii. Dar nu li se
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
totuși, iată că-l declanșează ca o detunătură în câmp deschis,/ unde fânul n-a fost încă întâia oară cosit." (pp. 151-152) Poezia lui Ioan Flora este una eliptică, esențializată, în care accentul nu cade pe mari virtuozități tehnice sau stilistice, ci pe forța evocatoare a unor înșiruiri de obiecte și fapte, altminteri cât se poate de prozaice. Poetul sugerează mai mult decât spune direct, cititorul este invitat să completeze cu propria sensibilitate și inteligență spațiile rămase albe la nivelul poemului
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
survolând muzicile încrustate pe mai sus pomenitul album, aprecia în booklet-ul CD-ului că "piesele de free-jazz sunt o imagine vie a exploziei spectaculare de idei, sonorități, ritmuri care au luminat, armonizân--du-le, tradiții, experimente românești și din lumea întreagă, granițe stilistice și de gen, tipuri de sursă sonoră (de la instrumente acustice, voci, ambient sonor natural, la efecte obținute în studio) - totul servind inventivității, rafinamentului muzical-estetic". În același booklet, referindu-se la Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și big-band
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
un spectacol a cărui desfășurare scriitorul nu o mai poate opri, comportîndu-se ca un narcisiac îmbătat de sunetul propriilor cuvinte. Iată de ce, cu toate că Mureșan scrie bine, el nu scrie încă adevărat. Are o ureche sintactică perfectă, dar alunecă în fandoseli stilistice la a căror vedere cititorul se scutură înfiorat. Întîi de toate, se simte pornirea aproape irepresibilă de a-și încărca textele cu oțioase figuri de stil, manie ce le împrumută acestora aerul unor alcătuiri specioase, sufocate de zorzoane calofile. Prea
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
scutură înfiorat. Întîi de toate, se simte pornirea aproape irepresibilă de a-și încărca textele cu oțioase figuri de stil, manie ce le împrumută acestora aerul unor alcătuiri specioase, sufocate de zorzoane calofile. Prea multe volute și prea dese piruete stilistice, într-o risipire de energie ce nu e răsplătită de mesajul pe care îl transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic acolo unde poate fi parcimonios, și grafoman acolo unde poate fi lapidar ca un grefier
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
unul din puținii scriitori de formație filozofică care ar putea să-i îngenuncheze pe literați pe propriul lor teren, reușind într-o zi să scrie mai bine decît ei. Textele lui, dacă vor fi trecute prin sita unei necruțătoare selecții stilistice, cu lăsarea pe dinafară a adjectivelor mustind de sirop calofil și cu renunțarea la chichițele retorice de umplutură, vor putea atinge pragul performanței estetice. Altminteri, senzația pe care o ai e că autorul se cufundă în voluptatea propriilor cuvinte, amețindu
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
emblematici pentru proza românească din a doua jumătate a secolului XX. Formula care l-a făcut celebru, "ingeniosul bine temperat" îi vine ca o mănușă acestui prozator greu de clasat pentru care fiecare nouă apariție editorială înseamnă o altă formulă stilistică, spre admirația cititorilor și uimirea criticilor. Cu o inteligență narativă puțin comună, Mircea Horia Simionescu își surprinde mereu cititorii prin abordări deloc uzuale în tradiția prozei românești, cum ar fi ordonarea materiei epice după regulile stilului administrativ sau după principiul
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
hard-ul romanelor și prozelor scurte, dacă se poate vorbi de așa ceva) pare de un schematism dezarmant, se complică fundamental la nivelul stilului, al frazei propru-zise (soft-ul romanelor). Totul se transformă într-un foc de artificii, cuvintele și expresiile stilistice explodează, verva lingvistică devine de nestăvilit, autorul execută cu măiestrie fandări și piruete verbale, calambururile, jocurile de cuvinte, coq-a-l'âne-urile sunt la ele acasă. Și dacă în literatura română nu prea are corespondent, scrisul lui Mircea Horia Simionescu poate fi
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
propune ca la următoarele sale volume de povestiri să anexeze și câte un ghid de întrebuințare în care să explice toate subtilitățile narative, astfel încât lectura să fie una fără echivoc, indiferent de pregătirea și atenția cititorului/comentatorului. Lipsa de emfază stilistică, pariul pus pe tonurile minore, miza pe universul mic și pe insignifiant conferă specificitatea scrisului lui Mircea Horia Simionescu. Autorul este primul care atrage atenția asupra acestui aspect printr-un autodenunț ironic din care cititorul inteligent poate trage singur concluziile
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
să dau înăuntru, în mica, misterioasa vizuină. Romane polițiste faimoase mă învățaseră că-n astfel de ateliere modeste se ascund cele mai periculoase centre de spionaj. Exageram, firește. E bine însă să fii prudent. Apoi, mă cuprinsese respectul pentru concizia stilistică a firmei: La Arthur. îmi aduc aminte, cu acest prilej, ce ne spunea un mare maestru al scrisului, când trăia: "Copii, fiți scurți!" Și astăzi, când scriu, nu uit acest sfat. Până și-n comerț, în reclama lui, contează măsura
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
am dat seama că aceasta s'a autoedificat în timp tocmai printr'o acută voință de singularizare. Nu la modul clamoros-ostentativ, ci prin acțiune tenace, meticuloasă, discretă dar inflexibilă. De-a lungul secolelor, această sedimentare identitară a generat o amprentă stilistică de o frapantă originalitate, recognoscibilă (dintre toate artele) cu precădere în arhitectură: ancadramentele ferestrelor și volutele bisericilor; pinaclurile montate pe colțurile acoperișurilor; fațadele și curțile interioare placate cu azulejos (plăci de faianță, preponderent alb-albastre); dantelăria în piatră a catedralelor și
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
nu cu modificări față de textul apărut inițial în presă. Este al șaptelea volum de publicistică argheziană în colecția de "Opere fundamentale". Critica și istoria literară vor fi obligate să redeschidă dosarul politic al publicisticii argheziene, discutată mai mult pe latura stilistică a pamfletului. G. Călinescu, Opere. Publicistică, I (1920-1932), CXXXVI+1606 p.; Publicistică, II (1933-1935), 1344 p., ediție coordonată de Nicolae Mecu, text îngrijit, note și comentarii de Nicolae Mecu, Oana Soare, Pavel }ugui și Magdalena Dragu, prefață de Eugen Simion
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
Breban, eseurile par scrise dintr-o suflare, fără ca autorul să fi făcut textului o minimă corectură. Astfel apar formulări confuze ("Romanul modern, cel care după părerea mea începe pe la începutul secolului, cu un Stendhal și Balzac" - care secol? - și stângăcii stilistice greu de digerat (cacofonii, repetiții deranjante, ca să nu mai vorbesc de generalizata utilizare a infinitivului în locul conjunctivului: "le dă curaj de a continua", "are dreptul de a urma" grafia mai mult decât ciudată a adverbului "abia", care la Nicolae Breban
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
al vorbelor cum este Emil Brumaru, combinație delirantă de inocență și perversitate. La rândul său, poetul are nevoie ca de aer de aceste iubiri virtuale. Pentru a crea, sufletul său trebuie să fie veșnic îndrăgostit, deoarece Emil Brumaru este, dincolo de stilistica sa macho, un mare sentimental. Publicistica lui Emil Brumaru este o prelungire cu alte mijloace a liricii sale. Poate fi interpretată ca un companion de drum pentru cititor, capabil să deschidă ușile secrete ale creației și să producă revelații legate
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
narativă, ceea ce denotă, aș spune, acutizarea funcției poetice a descrierii. Peste tot aceasta înrudește textul cu poeticitatea spațiului, a lucrurilor, a ființelor înseși, apoi a alcătuirilor antropologice ale existenței umane; se adaugă de multe ori potențarea acestor universuri cu aura stilistică și retorică. Cartea Mihaelei Mancaș este un reper de seamă, de la care se poate concepe o tratare universalistă a descrierii. Ca unul care a bătătorit potecile scriiturii franceze, cred că într-un tablou general aceasta poate aduce completări importante, sugerate
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]