2,070 matches
-
amândurora, n-a fost vorba doar despre piedici puse de opoziție, ci despre o perfectă colaborare între toate partidele pentru a lăsa aceste instituții fără dinți. În cazul D-NA, s-a mai schimbat ceva de-abia după ce Europa a strâmbat puternic din nas, iar președintele a retrimis legea în Parlament, după ce s-a întâlnit cu partidele și le-a explicat ABC-ul, de parcă ar fi fost compuse din tâmpiți, nu din politicieni responsabili, cum se pretind! Acum, probabil, va urma
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
aur, din primejduita noastră avere, viața comunității noastre. Oameni ai locului s-au împrăștiat în toată lumea. Exodul mai grav ca războiul. Populația satului e puțină și îmbătrânește, îmbătrânește, și în parohie, adică în satele Răcușana, Hanța (Hanța Deal a dispărut), Strâmba, Bouroș, Plăcințeni e aceeași situație. Împinși și de viață, un mănunchi de tineri au străbătut căile afirmării, ale învățăturilor înalte, ale realizării personale și profesionale. Când grupul de studenți (Barbărasă, Basoc, Petroni, Dorin, Marin, Popa) s-au manifestat în comunitate
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
la Imperiul rus, iar granița se stabilește pe Prut. Bătăliile pentru drepturile răzeșești le dau și reprezentanții obștei, Ștefan Machidon și Ioan Marin care se adresează Domnitorului, în 30 octombrie 1823 „cu mare plângere” împotriva unor boieri hrăpăreți care stăpâneau Strâmba și se extinseseră pe pământul giurgionenilor. LXXXV 30 octombrie 1823 Pre Înălțate Doamne, Cu mare plângere jăluim Mării Tale ca pi valea Strâmbei la capul despre răsărit, di mai înainti vremi s-au împresurat partea noastră de moșie ci o
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
în 1887 pe Răcușana și Plăcințeni, recâștigându-le în 1892. Alternanța ca centru de comună cu Lehancea care a devenit la reorganizarea administrativă centru de comună era valabilă și, în 1954 când erau în aceeași comună Giurgioana, Hanța, Lehancea, Răcușana, Strâmba, Bălănești, Bouroș. Deși multă vreme centru administrativ, nu se menționează clădiri administrative care să-i fi sporit atractivitatea. Odată cu apariția județului Bacău, prin înglobarea și a unei părți din județul Tecuci, Podu Turcului a devenit centru de comună pentru cele
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Revoluție, în 1989, aici, nu, nici vorbă. În prezent satul Giurgioana mai are exact 36 de case locuite (la care se adaugă 9 vizitate din când în când și 8 părăsite) și aproximativ 150 enoriași la biserică (și din Plăcințeni, Strâmba, Răcușana, Hanța). Școala locului este din 1904, cu prima învățătoare Lucia Popescu, dar învăț ătorul din comună completa Chestionarul lui Hașdeu! (în 1878, răspunzând la majoritatea întrebărilor). Dintr-o panoplie a valorilor satului nu pot lipsi cei din familiile, în
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
oct. 1898). Tot el cere în 4 dec. 1898, binecuvântarea pentru reînceperea slujbelor în biserica reparată. ANUARUL din 1902 precizează (p. 409) că Parohia avea biserică parohială din zid pentru cele 247 de familii, respectiv 946 de suflete. Cea din Strâmba fiind construită din lemn în 1839 sau 1840. A trecut neobservat, pe aici, războiul balcanic, dar din „marele război” satul a purtat doliu după câțiva săteni căzuți, monumentul închinat eroilor îl pomenește și pe N. Pricope (1877) dar și pe
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
devenind renumiți pentru comerțul cu vin, vite și cereale. Se înființează școli dintre care una evreiască pe lângă sinagogă (zidul există și azi). Documente inedite din anul 1922, menționează că „membrii epitropii parohii Giurgioana se întrunesc pe 12 februarie la biserica Strâmba” și hotărăsc reparațiile necesare, iar pe 13 iulie 1922 obștea enoriașilor din Giurgioana prin cei 40 prezenți sub conducerea preotului paroh hotărăște repararea bisericii Sf. Voevozi (nr. 1004/ 13 iulie 1922, Protoeria Tecuci) și supun aprobării Episcopului Comitetul parohial (aprobat
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
foarte cu P.S. Corneliu, Episcop de Huși 41 simpatizat (prăbușit cu avionul în 1940). Bătrânii spuneau că făcea virajuri deasupra satului iar lumea care-i făcea semn cu pălăriile, știa că este el. Dintotdeauna cimitirul celor 5 sate (Giurgioana, Răcușana, Strâmba, Bouroș, Plăcințeni) a fost îngrădit, ocrotit și respectat. La Strâmba există și o biserică mai mică și un cimitir mai mic. Pagina web: www.biserici.org Biserica parohială din Giurgioana are hramul Sfinții Voievozi și este construită în anul 1861
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
cu avionul în 1940). Bătrânii spuneau că făcea virajuri deasupra satului iar lumea care-i făcea semn cu pălăriile, știa că este el. Dintotdeauna cimitirul celor 5 sate (Giurgioana, Răcușana, Strâmba, Bouroș, Plăcințeni) a fost îngrădit, ocrotit și respectat. La Strâmba există și o biserică mai mică și un cimitir mai mic. Pagina web: www.biserici.org Biserica parohială din Giurgioana are hramul Sfinții Voievozi și este construită în anul 1861 pe locul altei biserici, ctitorie necunoscută. Este formată din pridvor
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Miron din Dănceni, dar având în colectivul didactic pe tânăra Neaga Sîmpetru, o profesoară de limba română deopotrivă inimoasă, frumoasă și inteligentă, căsătorită apoi cu inspectorul școlar I. Agachi. Printre elevi: Viorel Popa, Dumitru Balan, Corina Tătărăscu, Didi Marin (din Strâmba, fiul lui Ilie Marin), Gigi Ghiugan ș.a. În anul școlar următor, școala gimnazială a fost mutată la Lehancea. Dintre educatorii acestui lăcaș amintim pe Zamfir Motaș, Măndița (Tița Petroni) Tătărăscu, Ecaterina Durbaca, Constantin Lupașcu (din Boghești), Costică Petroni, Victor Marin
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Steluța, în București, ca și Alecu(†), cu 2 copii, Florinel, mort de mulți ani și care a avut 2 copii campioni mondiali la canotaj, azi prin Pitești. La rândul lui, Ilie Marin, fratele cel mai mare, (în mijlocul fotografiei), mutat în Strâmba, a avut 8 copii și a contribuit substanțial la reconstruirea bisericii Strâmba, conform inscripției de mai jos. Genealogia familiilor Bălăneștilor e foarte ramificată (și destul de necunoscută). Mitrița Bălan a avut 7 copii dintre care Neculai (Tomiță) a fost căsătorit cu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
mulți ani și care a avut 2 copii campioni mondiali la canotaj, azi prin Pitești. La rândul lui, Ilie Marin, fratele cel mai mare, (în mijlocul fotografiei), mutat în Strâmba, a avut 8 copii și a contribuit substanțial la reconstruirea bisericii Strâmba, conform inscripției de mai jos. Genealogia familiilor Bălăneștilor e foarte ramificată (și destul de necunoscută). Mitrița Bălan a avut 7 copii dintre care Neculai (Tomiță) a fost căsătorit cu Constanța lui C. Buhnilă și a avut 4 copii, Lili (Ionel) Balan
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
trăiește (vezi, mai sus), Ionel, Stelian și Steluța dispăruți și cu urmașii pierduți în lume. În ramura Dorin Zaharică și Marița (Maricica, la Iași, acum), astăzi sunt reprezentați de Dorina, intrată în familia generalului Viorel Cheptine (cu 1 copil) din Strâmba, fratele Marcel e când în Bacău, când în Giurgioana. Cel mai bătrân sătean este Vasile Chirilă, 91 ani, orb dar vioi, sfătos și muncitor (noi l-am surprins la desfăcutul porumbului, oct. 2011). Printre cei patru fii ai săi se
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
lesoaiaca, mocardiu, pahonțu, populeasa, șuiu, șurub, tănasă, târcălău, trohănel, țupu, zărzărea, zugravul, c) Satul avea următoarele PUNCTE DE ORIENTARE: Basoci, Daja, Dealu Lihăncii, Dorinești, Giurgioana deal, Hanța, Izvoare, la Râpa lui Basoc, Necorița, pe râpă, Poarta Țărnii, Podu Ghiocăi, Răcușana, Strâmba. Capitolul V PERSONALITĂȚI Nu avem datele pentru un tablou complet, nicicum toate: cerem iertare. Introducem în acest capitol pe cei care au terminat cel puțin studii superioare, au avut funcții publice sau au săvârșit fapte eroice. Subliniem că informațiile următoare
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
salată de roșii, cu castraveți verzi și murați, cu usturoi, pătrunjel și marar, o bunătate. Ne-a mai pus în străchini și câte doi, trei cârnăciori, scoși din grăsime și prăjiți. Când, mai târziu, povesteam ce am mâncat acolo, unii strâmbau din nas: „Hm, mămăligă cu salată de roșii, hm, cine-a mai văzut?!” Încercați și-o să vedeți ce bunătate este, dar salata să aibă neapărat usturoi și castraveți murați. Ca băutură a fost must, sorbit din ulcele de lut. Ei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
unul din ei, scârbit de tot și mai lansă un scuipat la locul știut pe care-l chisă repede cu toiagul. - Halal așa oameni! conchise și al treilea, ridicându-se de pe scaun și întinzându-se, ducând mâinile în sus și strâmbându-se de dureri de șale. Eu mă duc acasă. - Da' mai șezi oleacă, să-ți mai spun una. - Nu mai stau că-i târziu. - Stai, că avem același drum. Cela se așeză din nou. - Ce-i? - Apropo de oamenii noștri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe mâine. Unii jucători de poker, numiți și cartofori, nu vorbesc, când sunt prinși cu asul în mânecă, doar țipă când își primesc porția de ghionturi și palme pentru că au fost prinși cu mâța în sac. Unii români care se strâmbă în limbi străine, mai ales în engleză - fără să le cunoască binevorbesc numai prin somn, și atunci în limba natală; și dacă le spui a doua zi că au vorbit românește, te întreabă mirat în engleză: "Eu??!" Bărbații în toată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe fugă, să nu lipsești de aci de la ușa noastră! Căpitanul salută și ieși. Pylarino luă tava cu leacuri și se apropie de patul domnului. Marica lua pe rând câte o ulcică și i-o da ca să bea, Brâncoveanu se strâmba, se văita, căuta cu priviri disperate spre Pylarino și spre doamnă. După ce termină închise gura și doctorul constată că fața domnului devenise asimetrică, obrazul roșu se umflase mult. — Doare cumplit, ca și cum aș fi opărit. Doamna căută privirile medicului, dar acesta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din palme și două umbre albe se desprinseră din zidul viu care sprijinea pereții sălii și se repeziră la Constantin bei să-l ajute să înainteze spre stăpânul lor. Ajuns în fața lui Rami Pașa, schiță doar un gest vag, se strâmbă a mare durere. Auzea în spate foșnetul straielor și respirația celor din suita lui, făcând temenele și începu să adreseze celor de față salutul său într-o limbă turcă elegantă. — Mă plec cu tot respectul cuvenit celor mai mari dregători
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ins cu fălci puternice, care făceau din chipul lui ceva pătrat. Privirea îi era dominatoare, dar turbure, frizura neagră, înaltă, umerii lați, gâtul vânjos. Purta un costum bej care stătea pe el ca pe-un cal, nu se mula, se strâmba din coate și la revere. Îi cunoșteam pe zbanghiii ăștia, erau din altă lume decât a noastră, cum mă vedeau, nu știu de ce, mă amenințau: "Bă, al lui Pațac!" Nu spuneau mai mult, dar destul să simt o ură ucigașă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îl dezbrăca și îl spăla. Ce vină avea el săracul, că era slăbănog, spunea ea, și îl lăsa să doarmă în bătătură pe troscot. Mai târziu am auzit și citit că poporul e vânjos, sănătos. E cine e, dar câți strâmbi nu vedeam eu trecând pe drum, șoldii, fete cu picioarele cât niște putinee, muți frumoși, de care abuzau văduvele, inși cu tot felul de gâlme la gât... Mama zicea că sunt "păcate de la nouă neamuri" care loveau muierea care îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prăbușit, lunecând în somn, iar împins spre suprafață. O sală lungă, chipurile cunoscute. Citeau ziarul, toți același ziar. Comentau, în batjocură, ceea ce citeau... dar nu se auzea nici un sunet. Doar prin semne, clipind șiret din ochi, jucându-se cu degetele, strâmbând buzele, ca surdomuții. Și, dintr- odată, cineva, cine, chiar el, somnambulul, începu să vorbească. Tot mai tare, dezlănțuit. Nu, nu-l auzeau, îl ignorau, continuau semnele, ca arierații. Ca atunci, pe șantier, la baraca șantierului, la masă. Începuse să-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ani, și în sângele lor buhăit de trândăvie vor înmuia steagurile păcii și ale lumii noi! Bologa atunci nu se putu stăpâni și întrebă foarte blînd: ― Lumea urii, camarade? ― Ura, numai ura va stârpi nedreptatea! răspunse Gross cu fața strâmbată de patimă. ― Ura naște veșnic ură, zise Apostol, cutremurîndu-se. Pe ură nu poți clădi, precum nu poți pe mlaștină... Înainte de a mai răspunde Gross, Varga se sculă în picioare și vorbi zîmbitor: ― Stați!... Dați-mi voie!... Anarhistul nostru vrea o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
maimuță, vorbind cu cineva din tindă, vesel și mulțumit și arătîndu-și mereu dinții albi, lucitori. Privirea lui Apostol vru să-l ignoreze, dar inima lui întrebă: "Cu cine vorbește infanteristul?" Era sigur că tăifăsuiește cu Ilona, și fața i se strâmbă de mânie, aproape fără să-și dea seama. Soldatul îl zări în fereastră și deodată i se stinse râsul, și dinții cei albi se ascunseră într-o seriozitate puțin speriată; luă poziție, își îndreptă casca, salută grav și pe urmă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
încrezut, parcă el ar fi dezlegat de mult toate tainele lumii. Îl supără atâta suficiență și întoarse ochii în cealaltă parte, unde era Klapka, apărătorul, care, vrând să-l îmbărbăteze, îi făcu un semn atât de ciudat, că i se strâmbă fața, iar Apostol se cutremură și se simți îndată părăsit și singur ca într-o câmpie nemărginită, plină de mărăcini și buruieni otrăvitoare. Și totuși atunci i se stinseră toate îngrijorările și sufletul i se pătrunse de încredere mare. ― Dezertare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]