2,683 matches
-
de abur, iată-mă pregatit să intru nefecior În moarte, pregătit să zămislesc cifrul Încuietorilor ultime, care-mi arată că În acest loc voi Învinge și mă voi cutremura. Pentru că astăzi nu, dar mîine va trebuie să stăpînesc izgonirea din strîmta groapă, precum o alungare dintre sfintele coperte. Beau din această frăție de cruce și particip la lucrările de mecanizare ale haosului, atent să chem la petrecere toate guvernantele gropii, să invit la carnavalul negru la fel cum ciobanul Își strigă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
șaizeci de coți, lată de douăzeci, și înaltă de treizeci. 3. Pridvorul dinaintea Templului casei avea o lungime de douăzeci de coți, în lățimea casei, și zece coți lărgime în fața casei. 4. Împăratul a făcut casei ferestre largi înlăuntru și strîmte afară. 5. A zidit lipite de zidul casei mai multe rînduri de odăi, unul peste altul, de jur împrejur, care înconjurau zidurile casei, Templul și sfîntul locaș și a făcut astfel odăi, lăturalnice de jur împrejur. 6. Catul de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
și a făcut astfel odăi, lăturalnice de jur împrejur. 6. Catul de jos era lat de cinci coți, cel de la mijloc de șase coți, iar al treilea de șapte coți, căci pe partea de afară a casei a făcut arcade strîmte împrejur, ca grinzile să nu fie prinse în zidurile casei. 7. Cînd s-a zidit casa, s-au întrebuințat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, așa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fier nu s-au auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
de afară, se aflau pridvoare lîngă pridvoare în catul al treilea. 4. Pe dinaintea odăilor, era un loc de trecere lat de zece coți, și un drum de un cot; ușile lor erau spre miază-noapte. 5. Odăile de sus erau mai strîmte decît cele de jos și decît cele de la mijlocul clădirii, pentru că le mai luau din loc și pridvoarele. 6. Erau trei caturi, dar n-aveau stîlpi ca stîlpii curților; de aceea, începînd de jos, odăile de sus erau mai strîmte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
strîmte decît cele de jos și decît cele de la mijlocul clădirii, pentru că le mai luau din loc și pridvoarele. 6. Erau trei caturi, dar n-aveau stîlpi ca stîlpii curților; de aceea, începînd de jos, odăile de sus erau mai strîmte decît cele de jos și cele de la mijloc. 7. Zidul de afară, care mergea alături cu odăile, dinspre curtea de afară, în fața odăilor, avea o lungime de cincizeci de coți, 8. căci lungimea odăilor dinspre curtea de afară era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de iasomie și tuberoze. Flori care evocă mormântul și moartea. Am mai văzut și câțiva arbuști, prinși cu dificultate de solul pietros. Apoi, m-am pomenit pe un povârniș absolut scheletic, cu ruine inestetice, scoase din pământ. Ziduri grosolane, coridoare strâmte, pe care nu pot merge alături două persoane, încăperi boltite sau cu tavanul surpat, contraforturi în care bolovanii au muchiile ascuțite, ca un tăiș de secure. Nu întîlneam nici o statuie. Nu vedeam nici un ornament. Singurul semn de preocupare artistică era
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
intrase sub mine. Despre așa-numitele lipse l-am informat asemenea pe D. Petrino. Întreb. În timpul serviciului d-voastră ați luat mobile din cancelaria bibliotecei? Răspuns: În timpul serviciului meu am întrebuințat două scaune, o masă, un dulap nou, însă prea strâmt pentru cărți și unul vechi, care nu se-ntrebuința. Toate acestea le-am înapoiat fără somațiune, afară de dulapul vechi, pe care l-am trimis după somațiune și despre care bibliotecariul păstrează și azi qiutanța mea. Întreb. Cărțile ce luați din
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lipi de tine și de sămînța ta pentru totdeauna." Și Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada. $6 1. Fiii proorocilor au zis lui Elisei: "Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strîmt pentru noi. 2. Haidem pînă la Iordan ca să luăm de acolo fiecare cîte o bîrnă și să ne facem acolo un loc de locuit." Elisei a răspuns: "Duceți-vă." 3. Și unul din ei a zis: "Fii bun și vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
înalt, de unde se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam hainele de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului din satele făgărășene, pantaloni albi, strâmți, de bumbac, cămașa, tot de bumbac și fără guler, lăsată peste pantaloni și încinsă cu o curea lată, plus o vestă de postav vânăt. Doar bocancii mei erau "citadini". Nu vroiam să intru în vorbă cu nimeni, deoarece remarcasem că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
enorm, cândva, îmi provoacă acum un zâmbet neputincios. 58. Julius intenționa de mult timp să meargă la o prezicătoare de care-i vorbise doctorul Luca. Pentru a ajunge acolo, trebui să treacă printr-un cartier pestriț și zgomotos, cu străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde tânărul custode avu surpriza unui alt Asybaris, cu totul diferit, parcă fără griji sau, dimpotrivă, hotărât să le uite. La fiecare pas, se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își lăudau, țipător, marfa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ele. Păreau a fi toate la locul lor, acoperite, însă, de un strat gros de praf, semn că, de mai multe zile, Marta renunțase să le mai șteargă. Julius își făcu loc cu greu printre măsuțe, foarte înghesuite din pricina spațiului strâmt. Era impresionat de dezordinea sunetelor pe care le auzea, căci bătăile nici unei pendule nu se potriveau cu celelalte. Ajuns aproape de fereastră, se lovi, însă, din greșeală de una din măsuțe și, îngrozit, se pomeni că pendulele de pe ea căzură pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Încă un pahar de whisky și continua să-i istorisească suedezei povești despre pădurea virgină din Peru. „Așa ceva nu trebuie să pierzi“, Îi spunea, În timp ce ea, Dumnezeu știe cum, Își băgă o mînă În buzunarul de la spate al pantalonilor extrem de strîmți și cu cealaltă luă cel de al cincilea pahar de whisky din seara aceea, izbucnind deodată Într-un hohot nemaipomenit și vărsînd jumătate de pahar, fiindcă Juan Lucas tocmai Îi micșorase capul printr-un procedeu pe care numai el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
predam câtorva studenți noțiuni elementare de limbă română. Când ieșeam, serile, mă plimbam ore-n șir prin oraș, cu o umbrelă picurătoare dea supra capului. Mergeam de-a lungul canalelor semi circulare, treceam peste poduri arcuite, mă-nfundam prin ulițe strâmte cu mici magazine suspecte... Cum eram pletos ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu elastic. De urât, intram în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai oferi, când le e lumea mai dragă, o replică tăioasă, pe care n-au să ți-o poată ierta niciodată” “Principala vină pe care nu mi-o pot ierta dumnealor este aceea că hainele de profesor îmi sunt cam strâmte. Că vulpea, dacă n-ajunge la struguri, spune că sunt acri. Ce altceva mi se poate reproșa? Să zicem, pe plan profesional: nimic. Ba, dacă mă gândesc eu bine, pot afirma, sus și tare, că am fost sabotat. Da, da
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ne-a binecuvîntat pînă acum?" 15. Iosua le-a zis: Dacă sunteți un popor mare la număr, suiți-vă în pădure, și tăiați-o, ca să vă faceți loc în țara Fereziților și a Refaimiților, fiindcă muntele lui Efraim este prea strîmt pentru voi." 16. Fiii lui Iosif au zis: "Muntele nu ne va ajunge, și toți Cananiții care locuiesc în vale, cei ce sunt la Bet-Șean și în satele lui, și cei ce sunt în valea lui Izreel au cară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
că sunt om? Nu știu ce să spun, îl imită Mark. Tu ce părere ai? Ochii lui de erbivor alunecară spre o mișcare din spatele lui Weber. Hei! Păpușica Barbie! Weber se întoarse, surprins. Barbara Gillespie stătea chiar lângă el, într-un costum strâmt, ocru, potrivit pentru un interviu de angajare. Îl salută discret într-o fracțiune de secundă, înainte să i se adreseze lui Mark. —Domnule S.! Te așteaptă o schimbare totală de ulei. Mark îi aruncă o privire lui Weber, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în loc când în pragul ușii apăru, triumfătoare, Karin Schluter. Ceva se schimbase, își făcuse ceva la păr - îl tunsese și-l ondulase. Fard de pleoape albastru și buze de culoarea caisei. O pereche de blugi decolorați și un tricou prea strâmt, cu o lăbuță de pisică pe sâni, pe care scria Liceul Kearney, unde echipa Bearcats e acasă. Majoreta Karin, cea de dinainte de Karin Gotica. Weber îi dăduse un fir de speranță oribil, iar ea se agățase de el. Se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajută să urce pe scaunul din dreapta. Tot drumul spre Farview rămase adâncit în aceleași meditații continue. La aproape doi kilometri de oraș, îi ceru bilețelul. Aproape că trebui să se ridice în picioare ca să-l extragă din șortul ei prea strâmt. Îl citi din nou, dând din cap. Sunt un ucigaș, spuse el, în timp ce ea oprea pe aleea pustie de lângă Homestar. Pe drum era un fel de spirit călăuzitor, iar eu am încercat să-l omor. Deci autorul bilețelului nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a mănăstirilor. Ispitele, strâmtorările și încercările, ne urmăresc pe fiecare până la ușa mormântului. Acestea însă devin mult mai ușoare de purtat când sunt predate în grija lui Dumnezeu, atunci când rugăm pe Hristos Domnul să meargă împreună cu noi pe Calea cea strâmtă care duce la mântuire. Sfinții, fiind prieteni și casnici ai lui Dumnezeu, se hrănesc neîncetat din bunătățile Raiului. Prin rugăciunile ce le înălțăm către aceștia, mai ales în ziua prăznuirii lor, ne devin fierbinți ajutători și rugători la Tronul Milostivirii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
copac. Uneori cînd lovea un om, Îi smulgea acoperișul creierului, Îi zdrobea zidurile capului de i se risipeau creierii pe un petic de pămînt, sîngele se Închega și se Înnegrea, iar omul rămînea Întins la pămînt În uniforma groasă și strîmtă, Îmbibată de miros de urină, Într-un gest stîngaci, indiferent și neterminat, ce trăda moartea neașteptată. Iar cînd Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au văzut aceste lucruri, și-au dai seama că totul este altfel decît Își Închipuiseră În copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de orice fel. În fond și la urma urmei, în orice moment putea vizualiza una dintre numeroasele zone ale memoriei sale: suprafața unei planete, sau podeaua unei camere, sau interiorul unei nave spațiale. Și putea să plece din patul ăsta strâmt și spațiul acesta înghesuit și închis. Problema era, că nu știa ce căuta aici și unde se afla acum?! Iată deci din nou scopul, dar în altă formă: examinarea mediului acesta înconjurător absolut ridicol. Gândind astfel, Gosseyn ridică iar mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de criză. Să-l scoatem dintr-un mediu în care ar putea primi orice fel de asistență. Pentru Gilbert Gosseyn aceasta era evaluarea stării de lucruri. Sigur, lucrul de care avea nevoie era, mai ales, să iasă din închisoarea aceasta strâmtă și înghesuită. Ar fi putut apoi să vadă, probabil, cum arată cei ce-l țineau prizonier; și poate că ar fi putut afla chiar cine erau ei. Mai erau și alte gânduri vagi care se derulau în profunzimea minții sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
întreaga sa existență, putea într-adevăr să funcționeze din punct de vedere al mobilității mușchilor? Totuși, când se gândi mai bine, își aminti că-și mișcase brațele. Împinsese cu ele în tavan. Pipăise tot ce putuse ajunge cu mâna în strâmta sa locuință. Dar, desigur, dacă și-ar desprinde legăturile, ar putea să se miște mai bine. N-avea nici un rost să stea și să zacă întins acolo. Era timpul să încerce câte ceva și să afle cum ar reacționa temnicerii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
automat pe talpă și pe călcâi când ridica piciorul, lărgindu-se când călca. În timp ce făcea aceste constatări, Gosseyn fu condus în viteză - fără să se poată împotrivi - către o ușă dintr-un colț și, prin ușa aceea, într-un coridor strâmt. Evident, următoarea etapă a ceea ce urma, avea să aibă loc în direcția unde mergeau. 3 Coridoarele - gândi Gosseyn - au și ele un capăt. Și, din moment ce încă era convins că se afla pe o navă spațială, se simți îndreptățit să anticipeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Bisericii. Astfel, Anul sacerdotal al Papei Benedict repre-zintă ocazia potrivită pentru a reconsidera figura preotului ca slujitor al lui Cristos în interiorul Bisericii. Acesta este firul călăuzitor al celor șapte capitole din această carte, care dorește să ne ajute - dincolo de limitele strâmte ale Anului jubiliar - să privim preotul cu alți ochi. 3. Preotul în ecleziologia conciliară. Ecleziologia de comuniune - dincolo de faptul că este, sau nu, ideea centrală a Conciliului Vatican II - cu siguranță marchează într-un mod important discursul despre Biserică. Deci
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]