11,293 matches
-
mozaicuri, puteai schimba forma ferestrelor, le puteai astupa ori lărgi, dar toate astea ținînd cont să nu atingi în nici un fel structura ascunsă. Te puteai folosi de ea, dar n-o puteai modifica, nici măcar cu gîndul. Tocmai de aceea se străduise, încă de la începutul drumului său, încă înainte de a obține înființarea Serviciului, să descopere care erau elementele fundamentale, de rezistență ale puterii pentru a nu greși. Marea sa intuiție l-a ajutat să nu calce greșit de la început, cei mai mulți își frîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîrtiță. Logica îți spune că acolo unde mișună cîrtițe nu poate fi vorba de o mină gata să explodeze la prima atingere și această logică comună te va face să calci sigur de tine pe oricare din mușuroaie, să te străduiești chiar să treci cîmpul morții pășind din mușuroi în mușuroi. Cei care fac așa aproape sigur își pun singuri capăt vieții, încredințați că judecă bine întru salvarea ei. Pe cînd un om dotat cu fler și intuiție, cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atent la conversație, la raportul ce i se prezenta. Nu mai reușea să analizeze rapid toate datele, să ia decizia cea mai bună. Și, de aceea, dacă atacul frigului îl surprindea în biroul său, discutînd chestiuni importante pentru Serviciu, se străduia să întrerupă cît mai repede întrevederea, amînînd luarea hotărîrilor. Un lucru care nu putea decît să dăuneze intereselor Serviciului, în munca lor viteza de reacție era hotărîtoare. De aceea introdusese sistemul rapoartelor obiective, amănunțite, pe care să le citească singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
faptul că nu putea spune nimănui nici un cuvînt despre ceea ce-l preocupa în ultima vreme, despre ceea ce-l stăpînea cu adevărat în ultimul timp. Nu avusese astfel de gînduri niciodată. Și acum toate îi bîzîiau în cap fără odihnă. Se străduia să-și ocupe fiecare oră din zi, să cadă frînt de oboseală pentru a nu avea timp de gîndire, muncea ca un apucat, citea toate rapoartele, lucru absolut de neconceput pînă atunci și de cele mai multe ori fără de folos, făcea observații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cafele în colț la Hagiprodan, "să fie fierbinte și dulce, și te mai rog, domnule, ca după ce intră inspectorul Bîlbîie să nu ne deranjeze nimeni. Nu sînt pentru nimeni aici, nici pentru ministru". Nu ridicase vocea, ba, mai mult, se străduise să fie cît se poate de cald și în același timp ceremonios. Era calea sa de a se face ascultat cu sfințenie și întocmai, pentru că nici unul dintre subordonații săi nu-și putea închipui că Mihai Mihail nu se preface, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
același timp ceremonios. Era calea sa de a se face ascultat cu sfințenie și întocmai, pentru că nici unul dintre subordonații săi nu-și putea închipui că Mihai Mihail nu se preface, că de fapt este foarte furios și de aceea se străduie să se stăpînească, să nu-și dea în petic. În cîteva minute Leonard Bîlbîie a bătut ușurel cu degetul în ușă, a intrat, roșu la față, ori alergase, ori era emoționat. I-a făcut semn să ia loc pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ai făcut! Dumneata ești un inspector înnăscut, ai toate calitățile, cunoști e bine legile și regulile care funcționează în Serviciu și totuși ți-ai permis o încălcare evidentă a lor. De ce?" În timp ce vorbea Mihail, Bîlbîie a observat că șeful se străduiește să nu deschidă prea tare gura și din această cauză cuvintele păreau cumva amenințătoare, șuierate. Își dădu seama repede că nu era chiar așa, Mihail se chinuia să ascundă pierderea unui dinte de jos, nu era mare lucru, destul de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-l dea afară numai pentru că și-a făcut datoria? Doar el îl trimisese la Basarab Cantacuzino, atrăgîndu-i, e drept, foarte discret, atenția că acolo se întâmplă ceva. Și dorise, trebuia să știe ce se întîmplă acolo. Iar el se străduise și aflase. I-o spusese destul de clar, poate prea clar, ce se cocea în casa lui Basarab Cantacuzino, iar acum, după ce obținuse ce dorea, îi scotea totul pe nas, îi reproșa că a sărit peste cal, ba chiar că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
om norocos Leonard Bîlbîie, dacă tocmai pe el căzuse asemenea povară, să readucă la lumină, în plină realitate ceea ce pentru Mihail era o amintire încețoșată, iar pentru toți ceilalți membri ai Serviciului o poveste, o legendă chiar. Înțelegea, ori se străduia să înțeleagă, că Mihail se afla într-un moment crucial nu doar al activității, al carierei sale, ci chiar un moment de răspântie a propriei vieți. Nu era chiar ușor să te hotărăști să te întorci la principiile, la părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a mulțumit, dar nici n-a fost degeaba. Guvernanta prințului era neschimbată, de parcă ultima dată s-ar fi văzut ieri. Nu se mai văzuseră de cînd cu plecarea lui Pangratty, dar fiecare știa totul, sau aproape totul despre celălalt. Se străduiseră să facă în așa fel, încît interesele și acțiunile lor în așezare să nu intre în conflict. Se întîmpla, uneori, să-și vină în întîmpinare unul altuia, dar nu era nimic premeditat în asta. Într-un fel, înțelegerea dintre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mi-am permis, nu?" K.F. aruncă o privire pe fereastră, totul era în regulă, totul era la locul său, dealurile se spuziseră cu verde și albastru, în curînd vor deveni sinilii de la scaieții încîlciți care le cotropiseră. În zadar se străduise Radul Popianu atît de mult să împiedice venirea prințului la Vladia, distrugînd orice teren pe care ar putea ateriza Șerban Pangratty, primejdia apăruse sub alt chip și pe altă cale. "Domnul colonel avea o scrisoare de la prinț în care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
coșmar în care îi vedea pe cei doi ofițeri în rezervă, poate erau chiar în retragere, oricum, arătau cam bătrâiori, îi vedea vorbind la nici doi pași în fața lui și nu-i auzea ce-și spun. Oricît s-ar fi străduit nu auzea și atunci se trezea cu urechile țiuind. Cum să auzi ceva dacă îți țiuie urechile? A fost recunoscător domnișoarei și pentru cît îi spusese. În fapt nu avea nici o obligație față de el și totuși a fost amabilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar dacă nu-i place, o să-i placă!" N-a zis nici da, nici nu. S-a întors alene către fereastră să citească mai departe. Mai departe nimic nou, "dreptul sfînt al proprietății", "românii înaintea celorlalți", "afară cu străinii ce se străduie să prejudicieze refacerea noastră întîrziată destul de mult" și alte asemenea jumătăți de adevăruri ca să acopere alte jumătăți de minciună, de interese mărunte făcute peste noapte idealuri, gîdilituri în gușa neisprăviților ca să se simtă îndreptățiri la pîine și la cuțit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atins, asemenea oameni sînt periculoși de două ori. Întîi, pentru că doresc așa ceva și în al doilea rînd pentru că știu ce înseamnă teama, știu să o însămînțeze, cum să o crească, cum să o facă folositoare celor ce o stăpînesc. Se străduise să scape de Șerban Pangratty, cîte nu făcuse pentru ca să-l îndepărteze, și uite că a dat peste el o altă nenorocire, mult mai mare, incomparabil mai mare. Pangratty ar fi fost în stare să tulbure liniștea Vladiei prin însuși faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar alții pentru că nu aveau ochii verzi, pentru că purtau ochelari sau pentru că nu voiau să închidă ochii. Pentru fiecare se găsea o parte de vină, dar asta nu însemna că toată lumea era vinovată. Aici autorii programului, îi privi pe sub sprîncene, străduindu-se să pară absorbit de text, îl urmăreau la fel de încordați și de interesați în reacții, autorii programului se despărțeau de Mackensen, generalul avea puterea armatei nemțești în mînă și toți supușii erau dușmani, se despărțeau și aruncau cea mai otrăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o caracteristică a Vladiei." Adjutantul a zîmbit mincinos, a plăcere, a măgulire, dar de fapt căuta să afle cu o clipă mai devreme care era adevăratul motiv al sosirii celor doi ofițeri în Vladia. Oricît își frămînta mintea, oricît se străduia să-și închipuie cele mai năstrușnice planuri de viitor ale bătrîneilor, Vladia nu se potrivea nicicum. "Să știi că l-ai preocupat destul de serios pe prinț, domnule. Știe și în ce zodie te-ai născut, Leu, mi se pare, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnule adjutant, absolut necesară, oferită nouă prin natura lucrurilor. Nu-i așa că nu ne-am înșelat, că am făcut o alegere bună?" Pentru ceea ce-și doreau făcuseră într-adevăr o alegere grozavă. Unde mai pui că singur s-a străduit să izoleze cît mai mult așezarea mult, distrugînd terenul de aterizare de pe dealuri. Simți că i se umezesc palmele, o sudoare rece, grețoasă. Dacă socotea cu mai multă atenție și obiectivitate, și el, și domnișoara K.F. gîndiseră, cel puțin într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plimbările cu trăsura ori despre posibilitățile de a reînvia comerțul de băcănie în așezare, a pălăvrăgit de fapt, în vreme ce mintea îi zbîrnîia analizînd toate posibilitățile de a pleca pe furiș din Vladia. Ajunsese rău de tot adjutantul Popianu, dar se străduia măcar să iasă la liman. Și chiar în acea noapte a plecat de-a dreptul prin vii, cățărîndu-se pe buza rîpei cu icnituri și înjurături printre dinți, dar reușind ca, spre dimineață, se afle la o distanță bunicică de vechiul aerodrom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a se vedea cocoțat în vîrful vîrfurilor ar accepta (oare nu chiar i-ar place?) și programul lui Scaraoțchi, nu doar pe cel al colonelului Stoicescu. Delirul urma să vină din cer! Ah, și cît păzise el Vladia, cît se străduise sa împiedice orice scoborîre dintre nouri peste rîpile, viile, căsuțele, ulițele pline de praf! Nu reușise. Înjură printre dinți, își înfundă mîinile în buzunarele vestonului, era dimineața devreme și cu toate că vara mai că începea, aerul nu se încălzise, o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-o situație diferită, el nu era crezut uneori și acest uneori apărea atunci cînd cei cărora li se adresa nu aveau interes să-l creadă. I se întîmplase asta de cîteva ori și constatase de fiecare dată că se străduise să afle, să descopere ceea ce ei știau de mult. Atunci își dădea seama din nou că într-adevăr nu era decît un dansator pe sîrmă și că era foarte probabil că, mai mult decît măiestria sa, căderea, prăbușirea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dată în onoarea lui Italo Balbo însoțit de un ins boțit, șters, oricum, nu un obișnuit al saloanelor, un clopoțel de argint a clinchenit în complicatul său aparat de evaluare a situației. Din lene ori din șiretenie, nu se prea străduia să le despartă, cu vremea observase că lenea ajută tot atît de mult cît și cea mai neobosită activitate de combinare și speculație, amînarea în situația sa fiind considerată de ceilalți o măsură a înțelepciunii și autorității, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îl privi pe Mihail șezînd în fotoliul de culoarea alunei, piele marocană adusă cu scutire de taxe vamale, doar o simplă dovadă de respect a unui funcționar care știe cine este prințul Basarab Cantacuzino. Directorul Serviciului era calm sau se străduia să arate astfel. L-a privit printre gene, nu era înfloritor, pielea căpătase o culoare pămîntie, chelise ori numai i se rărise părul, trăsăturile se accentuaseră și, în fapt, părea mult mai în vîrstă decît era cu adevărat. Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi privit cu alți ochi și dacă n-ar fi fost el directorul Serviciului, totul i s-ar fi părut un joc de politică, un joc în care nu faptele contează, ci impresia pe care o lasă. "Excelență (se strădui să nu se strîmbe de durere, parcă îl prinsese cu un clește de beregată, făcu un efort extraordinar ca să nu renunțe, să se ridice și să-i ceară un pahar cu apă și cu asta totul s-ar fi dezumflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
moartea unui inspector strica viața celorlalți pentru destul de multă vreme, dar nu era doar atît. Pangratty, fără să știe, fără să vrea, îi dădea prima confirmare asupra unui fenomen pe care îl observase de cîtva timp, dar pe care se străduise să nu-l bage în seamă. Credea că dacă îl va ignora va și dispărea, ca o amintire neplăcută. Semnele erau neclare, îți trebuia multă intuiție, mult fler, talent chiar, pentru a lega un fir de altul, n-o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
descoperire colosală a lui Mihai Mihail, și el era omul care putea să o exploateze fără să dîrdîie de frică la rîndul său. Șerban Pangrătty își mută privirea, Mihail era în continuare întunecat, din ce în ce mai pămîntiu, cu sprîncenele încruntate, cu toate că se străduia să schițeze cu buzele vineții, crăpate de o febră apărută din senin, un zîmbet-rînjet. Sigur că nu-i venea ușor, trebuia să-și apere și morții, nu doar pe cei vii, contrazicîndu-se, încălcînd principiul vechi ,,dă vina pe mort" care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]