1,751 matches
-
las dos juramos: Patria o muerte. Venceremos! "Cuba este marea noastră patrie, România patria de adopcion și pentru amândouă jurăm: Patria sau moartea. Vom învinge! Liniștiți în toate privințele și aflați și în paza "poetului nepereche" Mihai Eminescu, care ne străjuia de pe soclul din fața Ambasadei, ne-am văzut de ale noastre sub cerul de obicei blând și senin al frumoasei Havana. După plina de adevăr zicala franceză "savoir c'est prevoir", am început totuși să mă documentez asupra uraganelor și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Se cresta pe răboj cea mai mică lipsă ! La ceasul hotărât simțeam de departe din inima târgului înțesat de lume, din modul încâlcit al treburilor și al nevoilor, simțeam că mă trage chemarea și așteptarea maestrului, care din balconul caselor străjuia cu ochii bulevardul Epureanului în tot lungul lui doar ne-o zări venind. Așa, mai bine de un an întreg, am avut nespusul noroc să trăiesc nu numai alături dar chiar în intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N-a fost gând
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Press, Chicago, 1968, p. 244. 62 Vezi Manetti, Historia pistoriensis, cols. 998-1002. Cf. Sallust, Cât., 57.1ff. 63 Fubini, "La rivendicazione", cît., p. 43. 64 Potrivit tradiției locale, Catilina a fost îngropat la Pistoia. Așa-numitul "Turn al lui Catilina" străjuiește și astăzi în piața centrală. 65 AȘ Pistoia, Com., Provv. e rif., 40, fol. 58r, 31 July 1447: "cum labore dedit operăm în reperiendo origines et principia antiquorum civitatis Pistorii...". Trebuie notat că Lazareus al lui Benedetto Colucci, lucrare dedicată
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Carpați în micul și veselul orășel Fălticeni, situat pe un platou între două râuri, Moldova și Șomuzul, și care încă de pe atunci era înzestrat cu strade largi bine prunduite, cu case albe, curate, umbrite de plopi nalți ce păreau că străjuiesc asupra locuitorilor. O mână profană a tăiet mai târziu acei plopi frumoși de care se aninau zmeii copiilor și în care ciripeau mii de vrăbii la fiecare amurg de zi, iar alții în loc nu s-au mai plantat, încât parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
purta în spate două puști și o torbă plină de praf și plumb, de cel puțin zece kilograme greutate. Șuțu era un altruist cum nu s-a mai pomenit. Când petreceam noaptea în pădure, ceea ce ni se întâmpla des, el străjuia focul pănă aproape de ziuă. La conacuri, el își lua patul cel mai prost. La frig, el împrumuta șuba59, cerga 60, mănușile, căciula, tovarășilor lui, rezervându-și pentru dânsul mai puțin chiar decât strictul necesar; căci el avea mai puține trebuinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai era mult pănă la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să ne ducem ca să ne înfiripăm cu nițică mâncărică și băuturică, deoarece nu luasem merinde cu noi, în speranța că ne vom întoarce mai curând acasă, speranță de multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochiul, șesul îmbracat cu ogoare, strălucitor de lumină și de verdeață, împodobit cu nenumărate sate și livezi; de ceilaltă parte, munții care se rădică împrejurul cetăței, negri, fioroși, acoperiți cu păduri seculare și care parcă anume au fost clădiți ca să străjuiască în jurul ei. Iar din vechea și falnica cetate n-au mai rămas în picioare decât zidurile exterioare, câteva rămășiți de bastioane și de turnuri, câțiva păreți cu guri de metereze și arcuri de porți, toate aceste acoperite cu mușchi, mâncate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
față de microfon... Astă primăvară, plecând, Îmi strâmbam gâtul ca să mai surprind o ultimă (oare?) imagine a satului meu pierdut În lunca Prutului. Când satul a dispărut după un deal, când șoferul meu, tata, făcea la stânga, am văzut altceva: nucii ce străjuiesc șoselele Basarabiei. Durerea sau lacrima noastră, chiar la a doua generație... Și, sărutându-i pe cei rămași dincolo de Prut, Încerc să redevin același banal pragmatic, deși să știți, am și eu suflet. Basarabean. Nucul. Copacul ale cărui fructe constituiau, În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și nucul, e o specie sudică dar care, prin același mecanism, și-a cucerit un areal larg. Apropierea efectului reductiv al nucului și viței de vie Îi face să fie prieteni. Și așa se desacralizează frumoasa imagine a viei românești străjuită de nuci. Și nimic nu-i mai bun decât o ulcică de vin și câțiva mieji de nucă. “Radiosfera”, 26 decembrie 1994, ora 9,26 CARTEA A DOUA 15. Atunci când ninge Discutând, În capitolul anterior, despre influența exercitată asupra mediului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biserica din Vlaherne - model de credință râvnit de domnitor pentru neamul său, cât și în dimensiunea soteriologică proprie. Este vorba de două fragmente de frescă , exponate ale Muzeului Național de Artă al României, bucăți decapate din turnul clopotniță care a străjuit celebra mănăstire Curtea de Argeș și acareturile până la 1885, când Andre Lecomte du Nouy, restauratorul angajat de regele Carol I, a decis dărâmarea aceluia. Una înfățișează doborârea unui leu roșu de către un dragon verde, iar cealaltă - dragonul încălecat împuns de un mamifer
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
din Cartea junglei ... acasă! Indiferent dacă vei parcurge drumul cu mașina sau pe jos îți vei dori cu siguranță, să faci cât mai multe fotografii. Piatra Altarului îți va atrage privirea ca un magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși, la Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vizită la mătușa sa. Tinerii s-au plăcut instantaneu, aveau sentimentul că se cunosc de mult și că își pot încredința unul altuia cele mai tainice gânduri. S-au plimbat pe aleile cu pietriș ale parcului, apoi pe bulevardul central, străjuit de castani și tei maiestuoși. Au povestit cu poftă câte-n lună și-n stele. Târziu, când cei mai mulți dintre pașnicii locuitori ai orășelului își încheiaseră orele de promenadă și se retrăseseră pe la casele lor, ei, la propunerea lui Stelian, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de atâtea ori, privind petrecerea copilăriei pe plaiurile natale. Cum pot numi altfel oare emoția care m-a cuprins când, intrând pentru prima dată pe culoarul Operei vieneze care ducea spre biroul directorial, am văzut un portret? În imaginea ce străjuia la terminarea culoarului era chipul lui Enescu. Tablou era imens, pictat de nimeni altul decât de profesorul de la Iași, Corneliu Baba. Să fie oare o întâmplare dăruirea sa pentru Enescu și pentru tot ce este românesc? Dar oare eforturile susținute
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mașină. Devorînd tot ce vedeam, am continuat să coborîm valea, spre Tarata. În limba aymara, acest nume Înseamnă culme sau punct de Întîlnire - un nume bine ales, fiindcă orașul se găsește Într-un mare V format de lanțurile muntoase care străjuiesc ținutul. E un oraș străvechi, nobil, unde viața continuă cursul pe care Îl are de secole Întregi. Biserica colonială trebuie să fie o bijuterie arheologică fiindcă, dincolo vîrsta sa, ea marchează uniunea dintre arta europeană de import și spiritul indienilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Câmpulung pleca dimineața și trebuia să ne sculăm foarte devreme. Era încă întuneric când am pornit din nou la drum. Mergeam în tăcere prin pădurea misterioasă, neîndrăznind parcă a-i tulbura liniștea... și numai când am ieșit la troița ce străjuia din vechime locul din care începe a se vedea orașul de la poale, și am zărit cerul siniliu ce se deschisese larg deasupra noastră, iar înspre apus, strălucind într-o nespusă splendoare, Luceafărul de dimineață, numai atunci ni s-au deschis
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
însă în tine câteva trăsături care mă exasperează, mă fac să sufăr, mă umilesc și pentru care mă voi răzbuna. Păzește-te!“ „E seară. În cercuri largi, asemenea unei bucăți de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua ei întunecată... Toți ai casei sunt de față
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în prezența unei mari mulțimi de rude și de prieteni, preotul Bisericii Albe a oficiat slujba înmormântării. După douăzeci și șase de ani, în același loc, alături de tatăl și de fiul ei cel iubit, a fost înmormântată Alice. Mormântul era străjuit de o cruce mare, din marmură neagră, a colonelului Deleanu. Lui Mihai i s-a pus doar, în colț, la picioare, o placă de marmură albă, cu iscălitura lui și datele de început și de sfârșit ale vieții. Iar Alicei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care au început apoi să cânte cântece auzite de mine, în șoaptă și pe ascuns de la tata și de la bătrânii din sat, cântece ținute, până la acea vreme, pe la temeliile și pe sub streșinile caselor. Și nechezau caii sutelor de călăreți care străjuiau la poalele pădurii și chemau tulnicele și se aprindeau și ardeau înalte torțe. Dar eu simțeam că un mare foc se aprindea atunci în sufletele noastre, ale tuturor celor ce-l ascultam pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, sorbindu-i fiecare cuvânt
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Și e păcat! O școală a muncii Școala Normală „Al. Vlahuță” de la Șendriceni este situată la aproximativ 4 kilometri de orașul Dorohoi, în partea de nord-vest a acestuia, pe un platou, un fel de terasă tăiată, parcă, în dealul care străjuiește valea aluvionară a pârâului Buhai. Împreună cu celălalt deal, dinspre soare-răsare, de peste râul Buhai, adăpostesc așezământul împotriva vânturilor și furtunilor, și alcătuiesc un cadru natural de o rară frumusețe. Impunătoarea clădire a școlii, construită pe fosta moșie a Obștii agricole „Cănănău
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și păduricea au fost leagănul visurilor noastre adolescentine, ne-au ascultat spovedaniile și ne-au alinat sufletele, ne-au redat liniștea în momentele grele și ne-au vegheat lectura și timidele încercări literare. Intrarea pe domeniul așezământului de la Șendriceni era străjuită de o monumentală poartă, durată și sculptată în stil maramureșean, care provoca admirație și impunea respect pentru instituția în care te introducea. Imediat ce treceai de poarta-emblemă, în stânga se afla cișmeaua cu apă limpede și rece, care ne potolea setea, ne
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
apostolească chemare nu au ce căuta în activitatea didactico-educativă. Dumitru Dascălu nu își mai amintește când și cum i s-a înfiripat, conturat și cristalizat dorința de a deveni elev la școala normală. Probabil că îndemnul dascălilor care i-au străjuit și îndrumat parcursul școlar în anii de început ai devenirii sale intelectuale a contribuit în cea mai mare măsură la orientarea sa spre profesia didactică, profesie care l-a atras și absorbit întreaga viață activă. Pe parcursul celor opt ani de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lor, și cu un pahar cu apă rece scoasă atunci din fântâna din curte, adâncă de aproape cincisprezece metri. Priveliștea ce se oferă ochilor din cerdac este fermecătoare. Livezi și vii înșirate ca niște imense scoarțe ornamentează povârnișul dealului ce străjuiește acea parte a orașului alcătuind un peisaj ce îți încântă sufletul și îți desfată privirile. Pentru cateva ore de tihnă, de vorbă bună și de împăcare sufletească Dumitru Dascălu străbate de-a curmezișul marele oraș. Bucuria revederii celor doi prieteni
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Că Mihai Munteanu era mare iubitor al naturii este un adevăr care nu are nevoie de argumente. În opera sa lirică și epică, în multele sale cărți sunt cântate împrejurimile satului natal, Slobozia, cu elementele sale emblematice: Holmul (dealul care străjuiește localitatea) și Ibăneasa (pârâul care o străbate), este omagiat bătrânul tei impunător și falnic, viguros încă, ce îi domină ograda. Umbra cuprinzătoare și răcoroasă a teiului era locul predilect al poetului, unde își consuma inspirația în poezii și proze de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru funcționare, mai ales când se pregăteau să urce serpentinele spre platoul cu stația de încărcare a lemnului Livada Mică. La o distanță de 3-4 km de Livada Mică calea ferată forestieră se încrucișează de astă dată cu drumul Oraviței, străjuit de cantonul feroviar Răuț, de unde trenurile forestiere își urmează cursul prin Livada Mare, Brădet și mai departe spre stația terminus Anina. De acolo, din Anina, trenurile plecau în sens invers cu vagoanele goale spre stația Ponor și Crivina printr-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
colibei sale un sfinx surîzÎnd. Nu există o statuie mai nimerită pentru țărmul unui paradis himeric ; și nici Îndemn mai potrivit decît povața uneia dintre cele două icoane despre care ni se spune că pictorul le-a pus să-i străjuiască refugiul : „Fiți misterioase și veți cunoaște fericirea”... Să protestez ? Știu prea bine că fața care surîde nisipurilor la Ghizeh a cîștigat În vrajă după ce-a fost mutilată cu tunul. Și dacă revin la Oedip, Înseamnă că, de fapt, am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]