8,833 matches
-
pajiști mari și verzi, flori nespus de albe, păscute de vaci teribil de grase, iar deasupra vacilor teribil de grase zumzăiau muște foarte negre și cameleoni grozav de verzi ce înghițeau muștele foarte negre, iar deasupra cameleonilor grozav de verzi strălucea un soare enorm, ca o minge galbenă. Și era un soare minunat. Locuitorii satului Nimica-Toată tare mai erau încântați de soare. De câte ori se ivea sus, pe cerul fără nori, ei se trânteau pe iarbă și o țineau într-o sărbătoare
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
amintiri de acolo, mi-l închipui suflând în lampă și închizând ușa după el. Face câțiva pași pe sub coloane; lampadarele pe care studenții, conform unui obicei venerabil, le-au spart cu pietre nu dau nici o lumină, dar luna de primăvară strălucește pe cerul negru și la picioarele micilor coloane dorice de o albeață argintie se lungește încă o coloană care pare desenată cu o linie groasă de cerneală. Ce de miresme în umbra călduță... Nu departe, ciorchinii de glicină îmbălsămează aerul
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
de-al treilea capitol, „Lecturi”, ni-l înfățișează pe Dinu Pillat în ipostaza de critic de întâmpinare sau, mai bine zis, de critic al literaturii curente. Căci nici în această postură, el nu se alătură modalității critice a generației ’60, strălucit ilustrate de călinescianul (pe atunci) Nicolae Manolescu. Condiția în care se simte confortabil este aceea de scotocitor al textului literar, preocupat, chiar când scrie despre contemporani, nu să acrediteze o ierarhie literară a sa , ci un mod de a interpreta
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
care-l preocupă pe Phillip K. Dick în cea mai mare măsură, dovadă și romanul Visează androizii oi electrice?, ecranizat de Ridley Scott în 1982 cu titlul Blade Runner, film din care Len Wiseman împrumută copios pentru atmosferă: reclame suspendate, strălucind hipnotic în noapte, un fel de China Town scăldat permanent în ploaie, umbreluțe japoneze și o babelizare sonoră. Peste acest melting pot american se află un fel de administrație „britanică”, numele nu este lipsit de rezonanță. Dacă memoria îi joacă
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]
-
Mario” cum este supranumit de cetățeni a primit o educație foarte rigidă de la iezuiți înainte să se specializeze în științele economice. Recunoștința internațională a primit-o după nominalizarea sa, în 2006, la vârful conducerii Consiliului de stabilitate financiară unde a strălucit, dar și prin activitatea sa în postul de guvernator la Banca Italiei unde s-a dovedit a fi o persoană pragmatică. Crescut cu simțul responsabilității, Draghi a luptat contra datoriilor, a deficitului inflației , dar și contra șomajului în rândul tinerilor
Mario Draghi, președintele BCE anchetat de UE. Vezi de ce by Tole Lavinia () [Corola-journal/Journalistic/57778_a_59103]
-
forța narativă și intensitatea psihologică. Un roman despre care se va vorbi multă vreme de-acum înainte.” Motivația juriului Deutscher Buchpreis 2007 (nota editorului) Ceața atârna grea deasupra golfului, se auzeau sirenele vapoarelor, vocile lor se confundau. Sus, în oraș, strălucea un soare auriu, care alunga umbrele, de-abia se crăpase de ziuă. Mergem după ciuperci, decretă Helene în acea duminică liberă, pe care o primise de dragul copilului, după multe rugăminți, și luă coșul în mână. Condițiile erau optime, cu o
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
oarecare distanță, putoarea dispăruse. În pădure era liniște, zumzăit de insecte. O ciocănitoare. Mamă, văd o veveriță. Helene își șterse cu dosul palmei transpirația de pe frunte. În drumul ei stătea un trunchi gros și lung de fag, a cărui scoarță strălucea încă în gri argintiu. Printre noduri se învârteau niște gândaci lătăreți, cu puncte roșii și negre, agățați unii de alții, în perechi - niște mici du-te vino. Măcar asta ar putea să-i citească lui Peter al ei, dacă nu
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
controversă. De aceea, prinsă în matca unor afinități ce-i prefigurează orizontul, convorbirea aduce cu o flatare prin consens în cursul căreia fiecare mîngîie elogios spinarea celuilalt. Singura scăpare e ca unul să stea în umbră lăsîndu-l pe celălalt să strălucească. Doar așa dialogul poate aduce noutatea: dezvăluirea unei personalități cu prețul estompării alteia. În volumul O lume pe dos, sacrificatul e Ovidiu Nimigean, iar privilegiatul e Paul Miron. Întrebările primului sînt fățișe și necomplezente, răspunsurile așijderea. Tema principală e viața
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
cu podgorii și bunici, e, de fapt, un peisaj gol, printre ale cărui întunecate linii se prefiră ceea ce nu mai e și, cine știe, nici n-a fost: „Te-apleci mirat, străine, pe-amurg ca pe o ramă/ Ce-ar străluci din umbra muzeului pustiu,/ Și crezi, pornind aiurea rănit de-un dor târziu,/ Că ai văzut Florica.../ Dar n’ai zărit, ia seamă,// Pe-albastra depărtare a luncii de demult,/ Trecutul meu ce arde sclipind în râul Doamnei - / N’ai
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
și așa cum îl voi iubi și cinsti totdeauna. Așadar, i-am spus de-a dreptul că n-am să-i răspund, căci credeam că era cu neputință. Tolstoi mă scrută cu privirea lui tăioasă, penetrantă, și înțelese imediat. Ochii lui străluciră ceva mai blând, iar nemulțumirea lui manifestă, copilăresc-emoționantă, începu să se mai atenueze puțin. Apoi mă întrebă cu un râs aproape familiar, matern: „De ce nu vreți să spuneți totul?” Atunci mă cuprinse strania dorință, amestecată cu zel tineresc și studențesc
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
din rădăcină: „pe vremea când a fost trimis pe front, în al doilea război mondial, Gellu Naum a avut un cal căruia i-a pus numele... Platon.” (p. 25) Sau, în poemul Rotciv, versul „fața lui dublă extraordinar de mică strălucea pe marmură”, este, în realitate, „descrierea riguroasă a micii sculpturi bifrons de pe mormântul prietenului său, Victor Brauner.” (p. 28) O lectură, așadar, nu reducționistă, ci realistă. Curată intelectual. Fiindcă ia cuvintele așa cum sunt. Fără să le poetizeze. Poezia nu înseamnă
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
eseurile fiind corecte și politicoase, adică inerte sub unghiul efectului la lectură. În fine, Petru Creția e un stoic avînd ceva din resemnarea lui Marc Aureliu și din reculegerea lui Ernest Bernea. Un spirit doct al cărui simț al limbii strălucește mai mult în traduceri decît în creații proprii. Traducătorul și eminescologul sunt cu un rang peste eseistul Petru Creția.
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
Nimeni nu mai vedea Teatrul. Acum doi ani, Marius Tucă m-a sunat și m-a invitat la deschiderea oficială a Teatrului din Caracal. Am stat în fața intrării și nu-mi credeam ochilor. Mi s-a părut un miracol! Bijuteria strălucea ca altădată! Picturile interioare, holul de jos, scara din piatră ce duce la etaj, în foaier, lojele, totul gîndit perfect. Intimitate, căldură, atmosferă, stil și rafinament. O sală de teatru ca o scoică ce închide greutatea cuvîntului și a celor
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
suită muzicală a folosit-o și Oleg Danovski, în 1974, la Opera Română București, obținând un mare succes cu spectacolul său, atât la Klagenfurt ( Austria ), unde s-a dat premiera, cât și pe scena de la Bolșoi, locul unde ea fusese strălucit prezentată inițial. Aceeași suită muzicală a fost aleasă și de Pavel Rotaru pentru Teatrul de Balet din Sibiu, colaborând pentru decoruri cu Nicolae Drăgan și Alin Gavrilă, iar pentru costume cu Nada Panait și Rodica Kabdebo. Libretul a suferit însă
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
o operă impresionantă. Împlinise 62 de ani și ecourile monumentalei sale istorii a Europei de după Al Doilea Război Mondial, Postwar (Penguin, 2005; în românește, Polirom, 2009) erau departe de-a se fi stins. Colosal prin dimensiuni, implacabil prin verdicte și strălucit în demonstrații, tratatul de-o mie de pagini a devenit deja tomul-standard pentru înțelegerea Europei din intervalul 1945-1989. Tradus și comentat din abundență, volumul și-a demonstrat valoarea de unicat. E greu de crezut că, de-acum înainte va mai
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
cel școlar, cel universitar, este aceea de a forma în primul rând muzicieni de ansamblu utili ansamblului colectivității noastre. Cu sens de specială exemplaritate, concertul a fost susținut la Ateneul Român; ...în condițiile în care publicul tradițional al Filarmonicii „a strălucit prin absență”. Oare melomanii obișnuiți ai Filarmonicii nu au încredere în tinerii noștri muzicieni? Păcat. Andreescu are. Și nu numai domnia sa. Iată câteva notații referitoare la prezența pe scenele bucureștene a unor tinerii artiști; de la noi și nu numai. O
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
eu să pot să îl slujesc cu aceeași intensitate și aceeași dragoste, așa cum am făcut-o până în prezent, însă, de-acum înainte, într-un mod mai adaptat vârstei și forțelor mele", a continuat el, zâmbind spre cerul Romei pe care strălucea soarele, după mai multe zile de ploaie. În final, după ce i-a salutat pe credincioșii veniți din toate colțurile lumii, Joseph Ratzinger a încheiat cu un mesaj improvizat, un gest excepțional din partea sa, și anume " În rugăciune, vom fi mereu
Papa Benedict al XVI-lea, după ultima sa rugăciune Angelus: Vom fi mereu apropiaţi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56765_a_58090]
-
se retrase înăuntru. Gnut veni agale pe movila de pământ și se opri la perechea de bușteni în formă de scaune pe care eu și Pila le puseserăm pe deal, acolo unde priveliștea era atât de frumoasă. De acolo fiordul strălucea ca argintul viu, iar câteodată puteai să vezi o focă scoțându-și capul prin valuri. Haina de lână a lui Gnut era țeapănă din cauza mizeriei, iar părul său lung era, atât de greu și de murdar, încât chiar și vântul
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
prea bine, pentru că le vizitase sau doar le privise de atâtea ori. Era o priveliște miraculoasă; una din cele mai aglomerate străzi din lume, goală de orice activitate, numai pentru ea. Nu puteau trage prea multe duble (soarele avea să strălucească prea tare), și chiar dacă era o dimineață friguroasă de duminică, new-yorkezii urmau să iasă curând puhoi. Și mai era și premierul sovietic Nikita Hrușciov. Trebuia să apară pe Strada a cincea la 7.30. Până atunci erau obligați să încheie
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
care se petrecuse în ea de când el nu o mai văzuse era uriașă. Slăbise și devenise palidă. Dar nu aceasta o făcea de nerecunoscut: nu putuse s-o recunoască de când intrase pentru că pe chipul ei, în ochii ei, în care strălucea întotdeauna surâsul misterios al bucuriei de a trăi, acum, când el intrase și o privise prima dată, nu mai descoperise nici o umbră de surâs; nu erau decât niște ochi atenți, buni, care priveau triști și întrebători. Tulburarea lui Pierre nu
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
civilizația ei cu tot a devenit o adevărată obsesie. Arătări cumplite prevestesc Marele Eveniment... Cap. 10. 1. Și am văzut un înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într- un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea și picioarele lui erau ca stâlpii de foc, 2. Și în mână avea o carte mică, deschisă, Și a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, (...) 5. Iar îngerul pe care l-am văzut
Sfârșitul lumii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5580_a_6905]
-
ca să străpung cu valurile mele vălul pudorii și ca să șterg rănile lipsei cu parfumul dezmățului. Din fluierul coapsei mi se înalță cîntecul. Și din desfrîul meu se pornesc fluvii. Cum atunci să nu fie maree Cînd între buzele-mi verticale strălucește surîsul? Pentru că sînt prima și ultima Curtezana virgină Dorita temută Adorata disprețuită Învăluita goală Pentru că sînt blestemul a ce se întîmplă înainte Păcatul pieri din deșerturi cînd l-am părăsit pe Adam El rătăci încoace și încolo, își pierdu desăvîrșirea
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
rafturile care gem de noutăți. Dar nu numai noutăți: e suficient să te gândești la o carte și o găsești, cu siguranță, în galantarele amenajate tematic sau cronologic. Pe mesele plasate în centru îți fac cu ochiul „new arrivals”: cărți strălucind de frumusețe și prospețime, cu acel miros amețitor al cernelii de bună calitate. Câteva exemplare aveau pe ele inscripția „autographed copy” și evident că n-am pierdut prilejul să-mi cumpăr două: cea mai recentă culegere a lui Don DeLillo
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
ne mire nimic. Dar ceva era totuși frapant: tânăra nu părea să fie genul căreia-i plăcea să epateze. În plus, ne găseam în luna noiembrie, era o seară friguroasă și ploioasă, așa că întâmplarea era cel puțin intrigantă. Firește, parchetul strălucea de curățenie, înăuntru era cald, dar imaginea tot neobișnuită rămânea, pentru că fata purta palton și avea în mână un coș pentru cărți. Am privit-o fascinat cum se plimbă agale prin fața rafturilor, oprindu-se, răsfoind îndelung și apoi așezând cu
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
rumegînd cu onestitate niște gînduri care nu-i aparțin, și chiar dacă munca lui are darul de impresiona prin competență, eșecul său interior rămîne intact. Filosofic vorbind, el și-a ratat drumul, chiar dacă cariera academică pe care o face poate fi strălucită. Aceasta e tema predilectă a epistolarului de față. În aparență, volumul se reduce la un schimb de scrisori între Gabriel Liiceanu și doi dintre foștii săi doctoranzi: Gabriel Cercel și Christian Ferencz- Flatz. În realitate, prin trimiterile, ecourile și numele
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]